Rezumat al literei Regelui Shakespeare

Scena acțiunii este Marea Britanie. Timpul de acțiune este secolul al XI-lea. Mighty Regele Lear, simțind abordarea bătrâneții, decide să schimbe povara puterii pe umerii a trei fiice: Goneril, Regan și Cordelia, împărțind între ele regatul său. Regele vrea să audă de la fiicele sale cum îl iubesc ", astfel încât atunci când ne putem despărți de generozitatea noastră".

Prima actiune este Gonerilia. Dispersând lingușirea, ea spune că îi iubește pe tatăl ei "așa cum copiii nu i-au iubit / niciodată nu au tatălui lor înainte." Ea a repetat lambă Regan: „Nu cunosc bucuria altora, în plus față / marea dragostea mea pentru tine, sire!“ Și, deși falsitatea acestor cuvinte tăiat urechea Lear le ascultă favorabil. Cea mai tânără, dragă Cordelia. E modestă și adevărată și nu știe cum să jure public în sentimente. "Te iubesc ca o ordine de datorii, / Nu mai mult și nici mai puțin." Lear nu-și închipuie urechile: "Cordelia, veniți în minte și corectați răspunsul, astfel încât să nu regretați mai târziu". Dar Cordelia nu-și poate exprima mai bine sentimentele: "Mi-ai dat viața, domnule bun, / Ridicat și iubit. În recunoștință / vă plătesc la fel. " Lir este furios: "Atât de tânăr și atâta de spirit?" - "Tânăr, domnule și simplu", răspunde Cordelia.

În furia orb, împăratul dă întreg regatul surorilor Cordeliei, lăsând-o în zestre doar pentru simplitatea ei. El însuși alocă o sută de paznici și dreptul de a trăi o lună pentru fiecare dintre fete.

Unul dintre concurenții pentru mâna lui Cordelia - ducele de Burgundia - o abandonează, devenind o femeie fără adăpost. Cel de-al doilea challenger - regele Franței - este șocat de comportamentul lui Lear și chiar mai mult de duce du Bourgogne. Întreaga vinovăție a lui Cordelia "este în castitatea timidă a sentimentelor, rușinată de publicitate". "Visul și comoara prețioasă, / Fii regina Franței frumoasă ..." - spune Cordelia. Acestea sunt șterse. La despărțire Cordelia apelează la surori: "Îți cunosc proprietățile, dar nu te voi chema să te salvez. / Aveți grijă de tatăl, El este nerăbdător / Îmi încredințez dragostea ta ostentativă. "

Contele Gloucester, care a slujit Lyra de mai mulți ani, este încurcat și nedumerit că Lear "brusc, sub influența minutelor" a luat o astfel de decizie responsabilă. Nici nu bănuiește că Edmund, fiul său nelegitim, se rătăcește în jurul lui. Edmund a conceput să-i înnegrească pe fratele său Edgar în ochii tatălui său pentru a-și lua în posesie partea de moștenire. El a falsificat scrisul de mână Poe, a scris o scrisoare în care se presupune că Edgar complot de a ucide pe tatăl său, și o ajustează astfel încât tatăl meu citit această scrisoare. Edgar, la rândul său, spune el, că tatăl său a fost complot împotriva lui că ceva era în neregulă, Edgar sugerează că cineva a defăimat. Edmund în sine ușor de rănit, și prezintă problema ca și cum ar încerca să rețină Edgar, o încercare pe tatăl său. Edmund este mulțumit - a înjunghiat imediat doi oameni cinstiți cu calomnie: "Tatăl meu a crezut și fratele meu a crezut. / Atât de cinstit este, deasupra suspiciunii. Simplitatea lor este ușor de jucat. " Intrigile sale au fost un succes: Contele Gloucester, crezând în vina lui Edgar, a ordonat să-l găsească și să-l prindă. Edgar este obligat să fugă.

În prima lună, Lear locuiește la Goneril. Doar caută o scuză pentru a-și arăta tatăl care este acum șeful. Învățând că Lear îi-a ucis clovnul, Gonerily decide să-i "prune" pe tatăl său. "El însuși a dat puterea, dar vrea să controleze / Ca și mai înainte! Nu, bătrânii sunt ca niște copii, și rigurozitatea lecției este necesară. "

Lira, încurajată de hostess, slujitorii sinceri, Goneril. Când împăratul dorește să vorbească despre asta cu fiica sa, evită să se întâlnească cu tatăl ei. Jesterul ridiculizează amăgitor Regele: "Ți-ai tăiat mintea de pe ambele părți / și n-ai lăsat nimic în mijloc."

Gonerilja vine, discursul ei este nepoliticos și îndrăzneț. Ea cere ca Lear să dizolve jumătate din retina lui, lăsând un număr mic de oameni care nu vor fi "uitați și răpitori". Lear este lovit. El crede că mânia lui îi va afecta pe fiica sa: "Un zmeu nesăbuit, / minți! Gărzile mele de corp / Dovedit oameni de înaltă calitate ... „Ducele de Albany, soțul lui Goneril, încearcă să se ridice în picioare pentru Lear, găsind în comportamentul său, care ar putea provoca o astfel de decizie umilitoare. Dar nici mânia tatălui, nici mijlocirea soțului ei nu atinge pe cei cu inimă. Îmbrăcat Kent nu a părăsit Lear, el a venit să îl angajeze pentru a servi. El consideră că este datoria lui să fie cu regele, care, evident, are probleme. Lear trimite Kent cu o scrisoare către Regan. Dar, în același timp, sora ei Goneril trimite mesagerul lui.

Castelul din Gloucester, în cazul în care Regan a venit cu soțul ei pentru a rezolva disputa cu regele, confruntat cu două mesager Kent - Regele Lear si Oswald - Goneril. În Oswald, Kent recunoaște instanța Gonerilli, pe care o ignoră pentru lipsa de respect față de Lear. Oswald ridică un țipăt. Pe zgomot merge Regan și soțul ei, ducele de Cornwall. Ei ordonă să pună tampoane Kent. Kent este înfuriat de umilința lui Lear: "Chiar și câinele câinelui tău, și nu un ambasador, nu trebuie să mă tratezi așa." Contele Gloucester încearcă fără succes să se ridice pentru Kent.

Dar Regan trebuie să-l umilească pe tatăl său, așa că știe cine e la putere acum. E de la același test ca și sora ei. Acest lucru este bine înțeles de Kent, el prevede ceea ce așteaptă Lear la Regan: "Ai căzut din ploaie și sub picături ..."

Lear vrea să vorbească cu fiica sa. Dar este obosită de la drum, nu poate accepta asta. Lear plânge, resentimente, furie, vrea să deschidă ușa ...

În cele din urmă, Regan și ducele de Cornwall ies. Regele încearcă să-i spună lui Gonerilia că el ia dat afară, dar Regan, fără să-l asculte, îl oferă să se întoarcă la sora lui și să o roage pentru iertare. Lear nu avea timp să se recupereze din noua umilință, așa cum apare Goneril. Surorile în zadar îi luptă pe tatăl lor cu cruzimea lor. Unul propune reducerea retinelui la jumătate, celălalt la douăzeci și cinci, și în cele din urmă, ambele decid: nu este nevoie de una.

Lear este zdrobit: "Nu te referi la ceea ce ai nevoie. Cerșetorii și cei care au nevoie au ceva în exces. / Arata nevoia unei vieti, / Si un om va fi comparat cu un animal ... ".

Cuvintele lui par să poată stoarce lacrimi din piatră, dar nu de la fiicele regelui ... Și începe să-și dea seama cât de nedrept era cu Cordelia.

O furtună vine. Vântul urlă. Fiicele își abandonează tatăl după voința elementelor. Ei închid poarta, lăsând pe șosea pe Lear, "... este o știință pentru viitor". Aceste cuvinte Regan Lyre nu mai aude.

Stepa. Furtuna e înfricoșătoare. Din fluxurile de apă din rețeaua de apă. Kent în stepa în căutarea regelui se află în fața curții apartamentului său. El are încredere în el și spune că între ducii din Cornwall și albanezi "nu există pace", că în Franța este conștient de tratamentul crud "cu vechiul nostru rege bun". Kent solicită instanței să se grăbească să Cordelia și spune-i „despre un rege / Despre teribil probleme fatale el,“ și pentru a dovedi că mesagerul poate avea încredere în el, Kent, dă inelul, care recunoaște Cordelia.

Lear se rătăcește cu un șiret, depășind vântul. Lear, în imposibilitatea de a face față durerii psihice, se îndreaptă spre elementele: "Râsul, vârtejul, puterea și principala! Arde fulgerul! Lei duș! / Furtună, tunete și ploaie, nu ești fiica mea, / nu te reproșez pentru inimă. / Nu v-am dat împărății, nu am sunat copii, nu am obligat. Așa este făcut / toată voința voastră rea este peste mine ". În anii de declin el și-a pierdut iluziile, prăbușirea lor își arde inima.

Kent iese să-l întâlnească pe Lear. El îl convinge pe Lear să se acopere într-o colibă unde se ascunde deja săracul Tom Edgar, prefăcându-se nebun. Tom ocupă Lear cu o conversație. Contele Gloucester nu-și poate abandona vechiul maestru în necazuri. Brutalitatea surorilor sale este dezgustătoare. El a primit vestea că în țară există o armată străină. În timp ce va veni ajutorul, este necesar să ascundeți Lira. Vorbește despre planurile lui către Edmund. Și el decide să profite din nou de credulitatea lui Gloucester pentru a scăpa de el. El îi va raporta ducele. "Bătrânul a dispărut, voi avansa înainte. / El a trăit - și destul, rândul meu ». Gloucester, fără să știe de trădarea lui Edmund, îl caută pe Lear. El întâlnește o colibă în care cei persecutați s-au refugiat. El îl numește pe Lyre într-un paradis unde există "foc și mâncare". Lear nu vrea să se despartă de filosoful sărac Tom. Tom îl urmează la ferma de la castel, unde se ascunde tatăl său. Gloucester se duce scurt la castel. Lear într-o stare de nebunie aranjează un proces al fiicelor sale, oferindu-i lui Kent, un jester și Edgar să fie martori, juriști. El dorește ca Regan să-și deschidă pieptul pentru a vedea dacă inima este cu pietre ... În cele din urmă, Lear poate reuși să se odihnească. Se întoarce la Gloucester, îi cere călătorilor să meargă mai repede la Dover, de vreme ce "a auzit complotul împotriva regelui".

Ducele de Cornwall află despre aterizarea trupelor franceze. El trimite cu această veste pe ducele albanian Goneril cu Edmund. Oswald, care spiona pe Gloucester, spune că el a ajutat la scăparea regelui și a urmașilor săi la Dover. Ducele poruncește să-l prindă pe Gloucester. El este confiscat, legat, batjocorit. Regan îi întreabă pe conte, de ce la trimis pe rege la Dover, contrar ordinului. „Apoi, în așa fel încât să nu vadă, / Cum índepărta bătrânului ochi / gheare ca un prădător colți de vier / dabbed sora ta înverșunată / Organismul uns.“ Dar el este sigur că el va vedea "cum tunetul va incinera astfel de copii". Cu aceste cuvinte, ducele din Cornwall smulge ochii bătrânului neajutorat. Slujitor al Contelui, incapabil să suporte batjocura din vedere un bătrân care a scos sabia și rănile moarte ducele de Cornwall, dar el este accidentat. Servitorul vrea să îl consoleze pe Gloucester puțin și îl cheamă cu ochiul rămas să vadă cum este răzbunat. Ducele de Cornwales, înainte de moartea sa într-o furie de mânie, rupe cel de-al doilea ochi. Gloucester îl cheamă pe fiul lui Edmund să se răzbune și află că el ia trădat pe tatăl său. El înțelege că Edgar a fost calomniat. Gloucester orbită și plină de durere este împinsă în stradă. Regan îl însoțește cu cuvintele: "Du-te la gât! / Cu nasul să-l lase să-și găsească drumul spre Dover.

Gloucester vede vechiul servitor. Contele cere să-l părăsească, pentru a nu suporta furie. Întrebat cum va găsi calea, Gloucester a răspuns cu amărăciune: "Nu am nici un fel / Și nu am nevoie de ochi. M-am dat jos / când am văzut. [...] săracul meu Edgar, ticălosul mizerabil / furia orbilor / tatăl a înșelat ... "Edgar o aude. El este chemat să devină conducătorul orbilor. Gloucester îl cere să-l ducă la stâncă "mare, atârnând deasupra abisului", pentru a-și stabili conturile cu viața.

În palatul ducelui Albaniei, îl întoarce pe Gonerilia cu Edmund, este surprinsă de faptul că "soțul pacificator" nu sa întâlnit cu ea. Oswald spune reacția ciudată a ducelui pe povestea lui de debarcarea trupelor, schimbarea de Gloucester: „Ce este neplăcut, ea te face sa razi, / Ce ar trebui să fie plăcut, atunci trist.“ Gonerilia, numindu-i pe sotul ei "un laș și o lipsă de identitate" îl trimite pe Edmund înapoi în Cornwall - pentru a conduce trupele. Spunând la revedere, se jură reciproc în dragoste.

Duce de Albany, a învăța cum inumani a acționat sora cu tatăl său regal, se întâlnește Goneril cu dispreț: „Nu stați țărână ești, / care degeaba showered vântul ... Tot rădăcina ei știe, și dacă nu, / să moară ca o ramură uscată, fără suc “. Dar cel care ascunde "fața animalului sub masca unei femei" este surdă la cuvintele soțului său: "Destul! ! Nonsens Patetic „Ducele de Albany continuă să facă apel la conștiința ei,“ Ce-asta ai, / Nici fiice și tigresă totală făcut. / Tatăl în anii, ale căror picioare / Ursul avea să se lingăască cu respect / La nebunie a adus! / Urâțenia lui Satan / nimic înainte de femeia urâțenia rău ... „El este întrerupt de un mesager care anunță moartea lui Cornwall în mâinile slujitorilor, care au apărat Gloucester. Ducele este șocat de noua brutalitate a surorilor și a Cornwall. Jur că îi mulțumește lui Gloucester pentru loialitatea față de Lear. Gonerilia este îngrijorată: sora ei este văduvă, iar Edmund a rămas cu ea. Aceasta amenință planurile ei.

Edgar îl conduce pe tatăl său. Count, gândindu-se că înainte de el marginea stâncii se grăbește și cade în același loc. Vine la sine. Edgar îl convinge că a sărit de pe stâncă și a supraviețuit în mod miraculos. Gloucester se îndreaptă acum spre soartă, în timp ce ea însăși nu spune: "Pleacă". Apare Oswald, este instruit să-l înlăture pe bătrânul din Gloucester. Edgar se luptă cu el, ucide, iar în buzunar „adulator servil amantă rău“ este o scrisoare Goneril Edmund, în care ea oferă să ucidă soțul ei să mă să-i ia locul.

În pădure, se întâlnesc cu Lyra, decorată cu flori sălbatice. Mintea lui la părăsit. Discursul său este un amestec de "prostii și sensuri". Căpitanul apărut îl cheamă pe Lear, dar Lear scapă.

Cordelia, învățând despre nenorocirile tatălui ei, despre duritatea surorilor ei, se grăbește să-i ajute. Tabăra franceză. Lear în pat. Doctorii l-au adormit. Cordelia sa rugat zeilor "să se întoarcă la copilul tatălui său" pentru a-și recâștiga mintea. Lyra într-un vis este din nou îmbrăcată într-o îmbrăcăminte regală. Și aici se trezește. El vede Cordelia plângând. El îngenunchează în fața ei și spune: "Nu fi strictă cu mine. / Iartă-mă. / Uita de el. Sunt bătrână și nesăbuită.

Edmund și Regan - în fruntea trupelor britanice. Regan încearcă să afle de la Edmund dacă are o relație de dragoste cu sora lui. Jură în dragoste cu Regan. Ducele de Alban și Gonerilla intră cu o drumbeat. Gonerilja, văzând rivalul surorii sale lângă Edmund, decide să o otrăvească. Ducele propune să convoace un consiliu pentru a elabora un plan ofensiv. Îl găsește pe Edgar deghizat și îi dă o scrisoare lui Gonerilia, găsit la Oswald. Și el îl întreabă: în caz de victorie, "să vestească [...] să-mi spui cu o țeava." Ducele citește scrisoarea și învață de trădare.

Francezii sunt învinși. Edmund, care a scăpat cu armata sa, îl capturează pe regele Lear și pe Cordelia. Lear este fericit că a recâștigat Cordelia. De acum înainte, ele sunt inseparabile. Edmund îi ordonă să fie luați în închisoare. Lear nu se teme de naștere: „Suntem într-o închisoare de piatră supraviețui / Toate învățăturile false ale tuturor marea lume / Toate le schimba, iar valul refluxul lor [...] ca o pasăre în cușcă va cânta. Vei fi sub binecuvântarea mea / voi îngenunchea înaintea ta, rugându-te iertare. "

Edmund dă o ordine secretă să-i omoare pe amândoi.

Include ducele de Albany cu armata, are nevoie să-i dea un rege și Cordelia de a dispune de destinul lor „în conformitate cu onoare și bun simț.“ Edmund răspunde ducelui că Lear și Cordelia sunt luați prizonieri și trimiși în închisoare, dar refuză să-i dea departe. Ducele de Alban, care întrerupe luptele obscene ale surorilor asupra lui Edmund, acuză toate cele trei trădări. El îi arată o scrisoare către Edmund Goneril și a anunțat că, dacă nimeni nu va fi la chemarea conductei, el se va lupta cu Edmund. La al treilea apel al conductei merge la lupta Edgar. Ducele îi cere să-i dezvăluie numele, dar el spune că atât timp cât este "contaminat cu calomnie". Frații se luptă. Edgar a rănit mort Edmund și ia dezvăluit cine este răzbunătorul. Edmund înțelege: "Roata soarta a făcut / rândul său. Sunt aici și sunt învins. Edgar îi spune ducelui Albaniei că a împărtășit plânsul cu tatăl său. Dar înainte de această luptă sa deschis și a cerut să binecuvânteze. În timpul povestii sale vine curteanul și spune că Gonerilia a fost înjunghiat, înainte de a-și otrăvi sora. Edmund, pe moarte, anunță ordinea sa secretă și cere tuturor să se grabească. Dar este prea târziu, ticăloșia a fost comisă. Introduceți Lear, purtând mortul Cordelia. Atât de multă durere a suferit, și cu pierderea lui Cordelia nu se poate împăca. "Bietul meu lucru a fost strangulat! Nu, nu respira! / Cal, câine, șobolan poate trăi, / Dar nu tu. Ai plecat pentru totdeauna ... "Lear moare. Edgar încearcă să-l cheme pe rege. Kent îl oprește: "Nu torturați. Lasă spiritul în pace. / Lasă-l să plece. Cine ar trebui să fie, să-l arunce din nou înapoi la El / la truda vieții pentru chin?

"Ce dorință pentru suflet nu este lovită, / A fi persistentă a face vremurile" - coarda finală a cuvintelor ducele de Alban.

Rezumat al literei Regelui Shakespeare

/ Scurt conținut / Shakespeare W. / Regele Lear

Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: