Exemple de rezolvare a problemelor în mecanică

Baza fizică a mecanicii

Explicarea programului de lucru

Fizica, împreună cu alte științe naturale, studiază proprietățile obiective ale lumii materiale din jur. Fizica explorează cele mai comune forme de mișcare a materiei. Cea mai simplă și cea mai generală formă de mișcare este mișcarea mecanică. O mișcare mecanică este procesul de schimbare a aranjamentului reciproc al corpurilor în spațiu și în timp.







Mecanica clasică studiază mișcarea corpurilor macroscopice, realizată cu viteze mici în comparație cu viteza luminii în vid. Legile mecanicii clasice au fost formulate de I. Newton în 1687, dar nu și-au pierdut semnificația în zilele noastre. mișcare de particule la viteze de ordinul a vitezei luminii observate în mecanica relativiste bazate pe teoria specială a relativității, și mișcarea microparticule este studiată în mecanica cuantică. Aceasta înseamnă că legile mecanicii clasice au limite limită de aplicare.







Mecanica este împărțită în trei secțiuni: cinematică, dinamică și statică. În secțiunea cinematică, luăm în considerare caracteristicile cinematice ale mișcării, cum ar fi deplasarea, viteza și accelerația. Aici este necesar să se folosească aparatul de calcul diferențial și integral. În activitatea de control sunt sarcini 101-110.

Trei legi ale lui Newton se bazează pe dinamica clasică. Aici este necesar să se acorde atenție naturii vectoriale a forțelor care acționează asupra corpurilor care sunt incluse în aceste legi (probleme 111-120).

Dinamica acoperă aspecte precum legea conservării momentului (problema 121-130), legea conservării energiei mecanice totale, munca forței (sarcinile 131-140).

Când studiem cinematica și dinamica mișcării de rotație, trebuie acordată atenție relației dintre caracteristicile unghiulare și cele liniare. Aici introducem conceptele momentului forței, momentului inerției, momentului unghiular și considerăm legea conservării momentului unghiular (problemele 141-160).

Viteza este instantanee: unde este vectorul de rază al punctului material, t este timpul; este derivatul vectorului de rază al unui punct material în raport cu timpul.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: