Conceptul de teorie științifică. Problema și ipoteza ca formă de căutare științifică
O caracteristică caracteristică a cunoștințelor teoretice este construcția sa "de sus în jos", adică deducerea consecințelor care decurg din principii, axiome, ipoteze, postulate.
Cel mai important rol în formarea teoriei îl are obiectul idealizat care stă în baza lui - modelul teoretic. Construcția unui obiect idealizat este o etapă necesară în crearea oricărei teorii.
Relațiile elementelor unui obiect idealizat sunt legi teoretice care, spre deosebire de legile empirice, sunt formulate nu direct pe baza datelor experimentale, ci prin acțiuni mentale cu un obiect idealizat. Legile teoretice nu se referă în mod direct la realitatea dată empiric, la realitatea așa cum este prezentat într-un obiect idealizat.
Cercetările teoretice au o relativă independență față de empirism și acest lucru oferă gândire teoretică cu posibilități euristice bogate. Dar teoria abia atunci acționează ca o cunoaștere reală a lumii, când primește o interpretare empirică.
Confirmarea teoriei prin exemple empirice separate nu poate servi ca o dovadă necondiționată în favoarea ei, însă contradicția teoriei cu faptele individuale nu este un motiv pentru refuzul ei. O astfel de contradicție determină îmbunătățirea teoriei până la revizuirea și perfecționarea principiilor sale inițiale.
Principalele forme de cunoștințe teoretice sunt problema, ipoteza și teoria.
Problema este o situație contradictorie, care acționează sub formă de poziții opuse în explicarea oricărui fenomen, obiecte, procese și necesită o teorie adecvată pentru soluționarea ei. Această cunoaștere a ignoranței, o întrebare care a apărut în cursul cunoașterii și necesită un răspuns. Derivația cunoștințelor problematice din fapte și generalizări anterioare, capacitatea de a pune corect problema - este o condiție necesară pentru soluționarea ei de succes. Știința începe nu atât cu observații, cât și cu probleme, iar evoluția ei este trecerea de la o problemă la alta. Problemele apar din contradicții într-o singură teorie sau din ciocnirea a două teorii diferite sau ca urmare a dezacordului teoretic cu observațiile. Potrivit observației pline de spirit a lui J. Bernal, "este mult mai dificil să vedem problema decât să-i găsim soluția". Imaginația este necesară pentru prima și pentru cea de-a doua abilitate numai ".
Ipoteza (greaca, hrieuyt = baza, ipoteza) este o judecata prezumtiva despre conexiunea naturala (sau cauzala) a fenomenelor. O modalitate de a explica faptele și observațiile. Ipoteza științifică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
1) să fie verificabile (cel puțin în principiu), adică consecințele deduse din ipoteza prin deducerea logică trebuie să fie supuse verificării experimentale și să corespundă rezultatelor experimentelor, observațiilor, materialului material disponibil;
2) au suficientă generalizare și putere predictivă, adică explică nu numai acele fenomene de la care a luat naștere, ci toate fenomenele legate de ele. În plus, ar trebui să servească drept bază pentru o concluzie privind fenomenele necunoscute;
dinamica structura cunoștințelor științifice
3) să fie logic consecvente. Din ipoteza contradictorie, conform regulilor logice, se poate deduce orice consecință. Ipoteza contradictorie este lipsită de valoare cognitivă.
O ipoteză dovedită și dovedită devine o teorie științifică.
Teoria (limba greacă, ischschYab = contemplare, predare) este forma cea mai înaltă și mai dezvoltată a organizării cunoștințelor științifice, care oferă o reprezentare integrală a legăturilor regulate și esențiale ale unei anumite arii de realitate.
Elementele principale ale teoriei sunt:
1) fundațiile inițiale - concepte fundamentale, principii, legi, axiome etc.
2) un obiect idealizat - un model abstract de subiecți (de exemplu, "corp negru", "gaz ideal", etc.);
3) logica teoriei;
4) un set de legi și regulamente derivate din fundamentele acestei teorii.
Elementul cheie al teoriei este legea. Legea este o relație (relație) între fenomene, procese, care este: obiectivă, esențială, universală, necesară, internă, repetitivă, durabilă. Descoperirea legilor este principala sarcină a cunoașterii științifice.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: