Sistemul filosofic al lui Hegel

Hegel este cel mai faimos gânditor german, care a avut o mare contribuție la filosofie. Opera sa până în prezent este foarte populară. Sistemul filosofic al lui Hegel are propriile caracteristici distinctive. A fost construită pe baza raționalismului lui Descartes, a misticismului lui Jacob Boehme, a elementelor dialecticii în scrierile lui Diderot și a multor alte învățături. Hegel, spre deosebire de majoritatea celorlalți gânditori, a făcut filosofia o măsură absolută și nu o unealtă auxiliară de cunoaștere. El nu și-a subordonat lucrarea la studiul vreunui obiect independent (de exemplu, Dumnezeu sau natura). Dimpotrivă, pentru Hegel chiar și creatorul a fost un spirit filozofic.







Gânditorul a aderat la teoria ideii absolute. Adică subiectul și obiectul coincid în totalitate, realitatea apare sub forma universalității și unității. Spiritul obiectiv al gânditorului german este aceeași idee absolută exprimată în lumea obiectivă. Conform acestui concept, Hegel a însemnat moralitate, moralitate și legi. Gânditorul a numit forma finală absolută de înstrăinare a unei idei absolute exprimate în filosofie, artă și religie.

După cum am menționat deja, sistemul filosofic al lui Hegel implică o universalitate totală. Alienarea, conform lucrărilor gânditorului, nu este altceva decât întruchiparea spiritului absolut în lumea obiectivă (în special în natură și istorie).

Sistemul filozofic al lui Hegel se bazează pe un concept atât de important precum triada. Înseamnă că pentru fiecare proces de dezvoltare sunt caracteristice trei etape: teza (declarația inițială), antiteza (respingerea conținutului original), sinteza (unirea celor două declarații originale opuse).







Lucrările gânditorului german se caracterizează printr-un mod special de cunoaștere. În special, aceasta este o tranziție de la abstract la concret. Sistemul filosofic al lui Hegel implică declarațiile inițiale, care pot fi caracterizate ca cele mai generale, de la care la o trecere la o cunoaștere mai profundă, cu un conținut diferit.

Extrem de important în lucrările gânditorului este principiul istoricismului. El concluzionează în ideea că fiecare subiect are o cale proprie de dezvoltare. Pentru a cunoaște obiectul, este necesar să reconstruim istoria sa.

De ce este Hegel cel mai mare gânditor al tuturor timpurilor și popoarelor? Filozofia spiritului, considerată în scrierile sale, nu era revoluționară, ci a sistematizat cunoștințele anterioare și a dat o nouă direcție acestei discipline. Să luăm în considerare ideile principale ale gânditorului german. "Fenomenologia spiritului" este una dintre lucrările sale centrale. Ideea sa principală este că lumea din jur este ostilă față de om. Cu toate acestea, individul și ființa nu sunt străini unul altuia. Realitatea înconjurătoare depinde în mod direct de acțiunile persoanei, de fapt este construită de el. Aici se aplică principiul triajului. Teza (lumea și oamenii sunt legați în mod inextricabil), antiteza (realitatea este ostilă omului) și sinteza ambelor declarații contradictorii (studiul vieții prin reconstrucția istorică).

Dialectica idealistă a lui Hegel poartă, de asemenea, principiile de bază. Gânditorul german credea că adevărata cunoaștere poate fi desemnată drept identitatea obiectului și a subiectului. În scrierile sale, el a remarcat că ideea absolută ar trebui studiată, ținând cont de generalitatea tuturor lucrurilor. Înțelegerea faptului că se află în teoria gânditorului are loc atunci când se găsește identitatea și diferențele dintre toate lucrurile obiective și subiective. Ideea absolută acționează ca un instrument universal care poate acoperi dezvoltarea societății, a naturii și a cunoașterii. Hegel a scris, de asemenea, că filosofia este forma de bază și cea mai potrivită prin care mintea este capabilă să se cunoască.

Sistemul filosofic al lui Hegel







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: