Stres mecanic

Acest termen are și alte semnificații, vezi tensiunea.

Stresul mecanic este o măsură a forțelor interne care apar într-un corp deformat sub influența diverșilor factori. Stresul mecanic în punctul corpului este definit ca raportul dintre forța interioară și suprafața unității la un punct dat al secțiunii luate în considerare.







Stresul este rezultatul interacțiunii particulelor corpului când este încărcat. Forțele externe au tendința de a schimba aranjamentul reciproc al particulelor, iar tensiunile rezultate împiedică deplasarea particulelor, limitându-le în majoritatea cazurilor la o valoare mică.

Q = \ frac F S Q este stresul mecanic. F este forța care apare în corp în timpul deformării. S este zona.

Există două componente ale vectorului stresului mecanic:

  • Stres mecanic normal - aplicat pe o singură zonă a secțiunii, de-a lungul secțiunii normale a secțiunii (indicată prin \ sigma).
  • Tensiunea mecanică tangențială - aplicată pe o singură zonă a secțiunii, în planul secțiunii de-a lungul tangentei (marcată de \ tau).






Setul de tensiuni care acționează pe diferite locuri, trase printr-un punct dat, se numește starea de stres într-un punct.

Tensorul de solicitare mecanică

Tensorul total al efortului mecanic al unui volum elementar al unui corp. Litera σ denotă stresul mecanic normal și tangenta la litera τ.

Un stres mai strict mecanic este o cantitate tensor. Componente ale tensorului de stres \ sigma_ egal cu raportul dintre componentele forței \ Delta F_i, care acționează pe site-ul elementar \ Delta S, în zona sa:

Aici sub \ Delta S_ componentele vectorului format din zona normală în zona elementară \ vec și zona sa \ Delta S:

\ Delta \ vec = \ vec \ Delta S.

Astfel, forța care acționează asupra unui anumit volum V este egală cu tensorul integral al tensiunii la limita acestui volum de-a lungul suprafeței acestui volum S (în absența forțelor volumetrice):

F_i = \ oint_S \ sigma_dS_j







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: