Soția lui Byron - Anna Milbank
Carolina Lem era doar una dintre multe femei care se aflau în picioare ca pe niște mileposturi pe drumul de viață al lui Byron. Ea a fost uitată de îndată ce se familiariza curând cu ea. Să nu trecem cu vederea faptul că cele două tipuri principale, a crea genial pensula lui Byron Childe Harold si Don Juan, sunt, de fapt, expresia artistică a poetului în două faze diferite de dezvoltare. Însuși Byron a fost la începutul activității literare Childe Harold. Era plictisit. El a dispărut în monotonia vieții. Dar, după cum faima sa a crescut, și societatea engleză, în special femeile, l-au înconjurat cu o astfel de atmosferă de cult, care nu este nici măcar visat de Shakespeare și a altor reprezentanți ai cele mai bune poezie engleză, Childe Harold în liniște să devină el însuși un Don Juan. Femeia lui Byron a devenit aproape toată lumea. El nu a putut trăi dincolo de fascinația ei, a crezut eliberator ei de plictiseală, eliberator de îndoială mângâietor în disperare. "Doar într-o femeie pot găsi vindecare", a scris el unui prieten. Și căuta această "vindecare". El a cautat lung și greu, zboară ca un fluture de la o floare la alta, si un exces de senzualitate înec în conștiința că femeia ideală, așa cum o înțelegea el însuși, nr. Dar, probabil, motivul constă în faptul că dragostea afacerile nu au mers atât de departe în afara limitelor relației extraconjugale? Nici măcar nu recurgeți la ajutorul lui Hymeny ca aliat pe calea către o femeie ideală?
Acesta este motivul căsătoriei lui Byron. A fost un pas teribil, consecințele pe care, cu toate acestea, sa dovedit a fi binefăcătoare pentru Muse Byron - o nouă dovadă a modului pozitiv impactul femeilor, chiar și în cazurile aparent negativ. Soția poetului a fost o femeie, nu numai în picioare incomensurabil mai mici de dezvoltare, ci sunt chiar trăsături antipatici - avariția și ireductibil. Domnișoara Anna Isabella Milbank, numele soției sale, a fost singura fiica unui baronet bogat, bani care ar putea veni la îndemână Byron, averea sa supărat din cauza largă drum, liber de viață. Ea la atras cu frumusețea ei și era interesată de faptul că a respins prima sa propoziție. Byron au crezut că problema va sfârși, dar Anna Milbank însuși dintr-o dată a început corespunzător cu el și l-au forțat să facă oa doua ofertă. Cu toate acestea, acesta din urmă a fost în circumstanțe deosebite care indică cât de ușor a aparținut Byron zhenpshnam, fără a exclude cel care a vrut să cheme soția sa. Faptul este că sora poetului, nemulțumită de curtoarea lui pentru Anna Milbank, ia oferit o altă mireasă. Byron a fost de acord și a scris o scrisoare, dar această persoană a refuzat. Când refuzul a fost primit, Byron a spus:
"Vezi tu, în cele din urmă, trebuie să mă mai întorc la Milbank."
Și cu aceste cuvinte a scris o scrisoare și ia arătat sorei ei. Sora a fost încântată de scrisoare, exprimându-și regretul că o astfel de scrisoare excelentă nu este destinată să ajungă la destinație. Acest lucru a instigat în continuare Byron.
"Dar veți vedea", a strigat el, "va veni!"
Scrisoarea a fost trimisă, propunerea a fost acceptată, iar Anna Milbank a devenit soția poetului.
Mulți biografi (avem Orest Miller [96]) sunt înclinați să îndepărteze de la căsătoria lui Byron pe Anna Milbank caracterul unei misalități morale. În dovadă sunt câteva din scrisorile sale. Deci, Moore, el a scris despre soția sa: "E o soție atât de mare încât ... într-un cuvânt, aș vrea să fiu cel puțin mai bine." Într-o altă scrisoare adresată aceluiași Moore, există astfel de locuri: "Mama viitorului meu Gracchus, spun ei, este prea virtuoasă pentru mine ... Nu e de mirare că ea este singurul copil din familie". Cu toate acestea, nu puteți acorda prea multă importanță acestor pasaje. Pe de altă parte, faptele citate de alți biografi, precum Brandes [97]. mărturisesc jocul starea de spirit a lui Byron înainte de nuntă. "Sunt îndrăgostit de urechile mele", a scris unul dintre prietenii săi, "și simt ca toți domnii necăsătoriți într-o astfel de situație, într-un fel oarecum deosebit de stupid". Într-un alt loc: "Acum sunt cel mai fericit dintre muritori, deoarece a fost doar o săptămână de când m-am angajat. Ieri am întâlnit pe cel mai tânăr F., de asemenea, cel mai fericit dintre muritori, pentru că și el sa angajat "[98]. O astfel de copilărie este amintită de scrisorile lui Byron de atunci. Aparent, era foarte îngrijorat de haina albastră, în care, potrivit obiceiurilor, trebuia să se căsătorească, dar pe care nu-l putea vedea.
De fapt, Byron era frică de căsătorie. El a amintit de căsătoria nu și-a părinților săi și, în propriile sale cuvinte, a fost tremura în timpul ceremoniei de nuntă și a dat răspunsuri la întrebările complet. Sentimentele pe care le-a experimentat, le-a exprimat în poemul "Visul". El spune că luna de miere însăși nu este miere, dar este sumbră. Sentimentele el a descris Moore: „Îmi petrec timpul (în satul părinții soției mele) într-o monotonie ciudat și liniște, și de a face numai ceea ce am mânca compot de fructe, shlyayus din colț în colț, cărți de joc, reciti almanahuri vechi și ziare, colecta pe Țărmul cochiliei și urmărirea corectitudinii creșterii unor tufișuri de coacăze rătăcite ".
După ce a călătorit la Londra, Byron sa stabilit acolo cu soția sa tânără într-un mod strălucit, echipajele, servitorii, au început să primească mulți oaspeți. Zestrea soției sale (10.000 de franci) a dispărut repede, iar cei 8.000 de franci pe care i le-a moștenit din proprietatea sa s-au evaporat. Chiar a trebuit să-și vândă cărțile. Vânzătorul de cărți Murray ia oferit 15.000 de franci în avans pentru al împiedica să vândă cărți, dar poetul a respins sugestia falsă din mândrie falsă. Opt ori a descris proprietatea sa, și nu a cruțat nici măcar patul de nuntă. Toate acestea nu au putut decât să afecteze atitudinea Anna stricată față de soțul ei. Au început mici bătăi de cap, care l-au condus pe Byron de irascibil din răbdare. Odată ce și-a aruncat ceasul în șemineu și l-a rupt cu clești. Încă o dată a tras un pistol în camera ei. În cele din urmă, pasiunea lui Byron pentru femei, care, desigur, nu sa oprit la căsătorie, a dat multă mâncare nemulțumirii mostenirii bogate. Știa despre relația sa cu Lady Lem, cu care era strâns legată și era geloasă.
La început, Byron a fost ales în comitetul director al unui teatru, iar legăturile sale permanente cu actrițe, cântăreți sau dansatori au devenit o nouă sursă de discordie familială. Soția lui Byron a primit chiar și un spion în fața servitoarei ei, care și-a scutit cuțit cutia și a recitit scrisorile. Cazul a culminat într-o ultimă ruptură - la o lună de la nașterea copilului. Soția a plecat la părinții ei, iar tatăl ei ia scris imediat lui Byron că nu se va întoarce la el. Această circumstanță era destul de ciudată, deoarece, simultan cu scrisoarea socrului său, poetul a primit și o scrisoare de la soția sa, umplută cu tot felul de sensibilitate și începând cu cuvintele: "Draga mea pui". Ulterior, soția lui ia spus că ea a scris această scrisoare de licitație deoarece era complet sigură că soțul ei suferea de boli mintale.
Pauza cu soția sa a servit ca un pretext excelent pentru dușmanii lui Byron de a începe persecuția memorabilă care la făcut să se despărțească pentru totdeauna de Anglia. Dar ce bogăție de culori a mușat Byron a înflorit după plecarea sa din Londra! A încetat să mai fie gazda cumpătat, sau mai degrabă oprit prin rotație într-un cerc de interese apropiate și de patria-mamă, îmbrăcată într-o rochie de călătorie, ea a ieșit în viața mare deschisă. Brandes are absolut dreptate când, vorbind despre schimbarea activității creatoare a lui Byron, observă: "Nu se poate face nici o comparație între ceea ce el a scris înainte de această fractură și ceea ce a scris după el; În aceasta el a recunoscut el însuși mai mult decât o dată. Nenorocirea care a lovit el a fost descoperit geniul istoriei, să-l smulgă din zeificarea și îmbătător elimina complet de la orice contact sexual cu societatea somnifer și spiritul societății față de care el mai mult decât oricine altcineva de opoziție armate speriat. "
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: