Burgheză sau drama mica burgheză
Burgheză sau drama mica burgheză
La sfârșitul secolului al XVII-lea. și primii ani ai secolului al XVIII-lea. sub influența reacțiilor puritane împotriva comedie, diferă de restaurare (1660-1688) Mai mult promiscuității, a creat un nou tip de ea - „comedie sentimentală“ natura instructiv punct de vedere moral, Colley Cibber (1671-1757) și, în special, Richard Steele (1672- 1729), prin prezenta, care a publicat în colaborare cu Addison celebritate moralizator reviste „vorbăreț“, „spectator“, etc Piece primul „Dragostea lui Last Shift“ (1696) începe această destinație, puse sub sechestru la Steele în mai multe bucăți :. „un iubitor minte "(1702)," Un om blând "(1705) și" conştiincios yubovniki „(1722). Există, de asemenea tragedie sentimentală Souterna. „Căsătorie fatală“ (1694) și „Orinoco“ (1696) potrivit pentru tipul de „teatru burgheze“. impuls său principal din urmă a câștigat de George Lillo (1693-1739), publicat în 1731 piesa „George Barnwell sau Londra comerciant“, care spune povestea unui tânăr prins în plasele răsucite jugul și să facă un hoț și un ucigaș. Slab din punct de vedere artistic, această piesă povestea ei tragică, luate din viața de zi cu zi, și interpretarea moralizatoare complet satisface nevoile societății burgheze și a fost un succes imens, care a însoțit-o și pe alte scene europene. În urma Lillo poshol Edward Moore. tragedie burgheză „Player“ a fost jucat la Londra, în 1753, cu puțin succes, care nu a oprit popularitatea sa în alte țări, deoarece intriga (poveste Beverleya, a pierdut în hartă, închis și sa sinucis cu el) a fost în linie gusturile publicului burghez, obosit de grandilocvență falsă a tragediei clasice.
Acestea, împreună cu piesele lui Lillo și Moore a determinat direcția de gusturi dramatice Diderot (1713-1784), cea mai mare apărător fervent al „dramei burgheze“ și teoretician șef. Vederile sale el a subliniat în două considerente speciale: „Cele trei vorbesc despre poezia dramatică“ (1757), și „Tratatul despre poezia dramatică“ (1758). Criticând tragedia pseudo-clasic și comedie și recunoașterea uzurii morale și inadecvarea lor pentru noua dată, Diderot standuri susținător energetic a două noi genuri dramatice: 1) Le gen sérieux sau honnête sau casatorie Comédie și 2) La Tragedie Bourgeoise sau domestique Tragedie, ceea ce reprezintă o încrucișare între un patetism o tragedie și o comedie. Acest gen sunt supuse unor fenomene obișnuite ale vieții de zi cu zi, „nu interesant, fie râs sau de teroare, pe care poetul să vorbească în același ton în care vorbim despre afacerile serioznyh.“ Deși recunoaște că „comedie serioasă“ a pătruns deja în scena franceză, în special Diderot recomandă, ca ceva nou, „tragedie burgheză“, a cărui misiune -. „Reprezintă nenorocirile vieții noastre acasă“ În contrast cu comedia veche, care este în prim-plan a pus personajele, Diderot pune „statut social» (condiții) «Natura a servit ca baza tuturor intriga; aplicate condițiile generale în care ar apărea mai luminos. De acum pe baza produsului este poziția socială a responsabilităților sale, avantajele sale „dezavantaje“. Acestea sunt prevederile judecătorilor, militare, comerciant, bancher, filosof, scriitor, tată de familie, soția și așa mai departe. D. Această Diderot a încercat să deschidă accesul la etapa nu numai „regi în nenorocire și burghez ridicol“, așa cum au fost, în cuvintele lui Beaumarchais, în același teatru, dar, de asemenea, cercuri largi ale societății și a întregii populații la oamenii obișnuiți. Diderot necesită realism în art. Scriitorii ar trebui să studieze natura umană, să pătrundă adânc în toate domeniile vieții, viața lor de zi cu zi. "Rapprochez vous de la vie réelle" (Vino mai aproape de viața reală) - apelul său constant pentru a le. Teatrul nu este gol distractiv, ar trebui să urmeze o sarcină morală ridicată pentru a servi cauza sănătății morale a societății.
Teoriile La Highway și în special Diderot a găsit o mulțime de feedback-ul, atât în Franța, cât și în străinătate; „Gen gravă“ a început să achiziționeze tot mai mulți susținători. Chiar raționalist și un aristocrat de credințe Voltaire (1696-1778) nu a rezistat tentației de a veni cu piesele, să se apropie de tip „Comédie larmoyante“ (care a preferat să numim „Comédie attendrissante“) și „teatru burgheze“; cum sunt „Fiul risipitor“ (1736), „Nanina sau a învins o prejudecată“ (1749) și „Tartan“ (1760), interesant nu numai în sine, o mare parte din „Introducere“ de a le mări, care, deși cu diferite rezerve, Wolter se alătură noua tendință în domeniul dramei. Marivaux (1688-1716), celebru pentru comedii sale minunat seculare, a adus un omagiu la noua directie a piesei „La Mère confidente“ (1735).
În secolul al XIX-lea. după prăbușirea dramei romantice de la sfârșitul anilor patruzeci, a trecut trecutul "dramei burgheze", abandonând greșelile și neajunsurile anterioare; în acest gen dramatic, care a început să se numească pur și simplu "dramă" și a fost distribuit pe scena celei de-a doua jumătăți a secolului în piesele lui Ogier (Augier, 1820-1889) și multe altele. Acești scriitori s-au dezvoltat, dar cu mare succes și adevăr, adesea aceleași teme care au fost primele atinse de "drama burgheză" în încercările sale imperfecte.
„Drama burgheza“, în Rusia, cea mai mare parte a mâncat traduceri. Acestea sunt "comerciant din Londra, sau aventurile lui George Barnwell„Lillo (1764)," Beverly "(" The Gambler "Moore), actorul tradus Dmitrevsky" părintele philoprogenitive» (Le Père de Famille, 1767) și "fiul nelegitim" (1766) Diderot "Eugene" (1770) de Beaumarchais, aproape toate din joc, Mercier: "Zhenneval sau Barnwell franceză" (1778), "The false prieten" (1779), „Sărmanul» (L'indigens) în 1784, "The Fugitive" ( 1784), "judecător" (1788), "Uksusnikov" (1785), și altele. Conform unui contemporan, Elagin tradus aproape toate Detusha. Tradus de La Highway și Marovo. Mai puțină atenție a fost acordată, drama burgheză germană: ea a început traducerea „Clavigo“ Goethe (1780), a fost urmat de „domnișoara Sara Sampson“ (1784) și „Emilia Galotti“ (1788) Lessing, acesta din urmă a fost tradus de Karamzin.
La fel ca în Occident, apariția „o comedie plângăreț“ și „teatru burgheze“ a provocat controverse literare plin de viață din Rusia și scriitori împărțit în două tabere ostile. AP Sumarokov. se consideră gardienii „Molerova Rasinova și gust“, în prefața la „Dmitri Pretender“ hit „comedie înlăcrimată“, numindu-le „murdar nativ“, și moscoviții simpatie pentru el „gust zgârcit, care nu fac parte din secolul Ecaterina cea Mare.“ El chiar sa plâns într-o scrisoare către Voltaire, declinul scenei ruse; în răspunsul său (1769), Voltaire a numit noul gen dramatic „poezie tocilar ilegale“, deși, după cum sa menționat, el ia dat un tribut. Cu toate acestea, "drama burgheză" a fost insuflat la stadiul rus, un astfel de joc: VI Lukin "Mote, cu dragoste corectate" (1765), "Kheraskov alte accidente" (1774) și "Driven" (1775), M. I. Verevkina. „Deci, ar trebui“ (1773) și „exact în lățime“ (1785). DV Efimeva. „Vinovatul a jocului vândut sau sora frate“ (1788), pe tema „The Gambler“, Moore si altele.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea. au început să apară în traducerea rusă a piesei Kotzebue, pe care am avut-o în primul trimestru al secolului al XIX-lea. un succes extraordinar, după cum reiese din numeroase publicații: „Teatrul“, la 16 de tone (1802-1806, ediția nouă 1824), adăugând la ea în 4 volume (1807-1808), „Teatrul“, în 8 t (1823-1827 ... ), etc. Cartea. DP Gorchakov în epistola cărții. S. N. Dolgorukov sa plâns amar că "colegul este singur pe scenă". Numai în anii '30 interesul pe pierdut publice în Kotzebue, iar ultimele ecouri, vulgarizarea „dramei burgheze“, redus la tăcere în Rusia. Dar, așa cum a fost cazul în Occident, notorii „gen grav“ și am renăscut în ceva mai sănătos și artistic matur, în „drama“, neutrul, care încheie de multe ori elemente atât tragedie și comedie, și atrage viața în complexitatea fenomenelor ei patetice și comice. Creatorul mare al unei astfel de drame a fost AN Ostrovsky.
Yves. Ivanov. Rolul politic al teatrului francez și filosofia secolului al XVIII-lea. M. 1895.
MN Rozanov. Poetul "aspirațiile furtunoase" Jakob Lenz. M. 1901 (Capitolul V. Tentativă franceză de reformă literară etc.).
Getner. Istoria literaturii secolului al XVIII-lea. t. I-II. Sib. 1897-1898.
Kuno-Fischer. Lessing, ca translator al literaturii germane. Trans. Rassadina. M. 1882.
Galakhov. Istoria literaturii ruse. T. I, Otd. 2.
Porfir. Istoria literaturii ruse. T. II, Dep. 2. Kazan. 1884.
Pypin. Istoria literaturii ruse. T. IV.
Academicianul M. Rozanov. Enciclopedia literare: Dicționar de termeni literari: In 2 t / Editat de H. Brodsky, A. Lavretsky E. Lunin V. Rogachev-Lvov, M. Rozanov, V. Cheshihina-Vetrinsky .. - M .; Editura L. LD Frenkel. 1925
Urmăriți ce este "dramă burgheză sau filistină" în alte dicționare:
Bourgeois sau drama mica burgheza - BURZHOISE SAU MESCHANSKAYA DRAMA este numele unui tip special de drame, care este ceva intre o tragedie si o comedie. A fost dezvoltată în secolul al XVIII-lea. și sa bucurat de o mare popularitate în toate literaturile europene ... ... Dicționar de termeni literari
Meshchanskaya drama - Meshchanskaya, sau dramă burgheză, un gen teatral, a apărut pentru prima dată în secolul al XVIII-lea și sa bucurat de succes până la începutul secolului al XIX-lea. Apariția dramelor filistene se datorează creșterii notabile a burgheziei. Principalele personaje din ... ... Wikipedia
Drama - AD ca un fel poetic de origine est D. D. D. Antice Medievale DD Renaissance De la Renaștere la clasicismul elisabetană DA spaniolă DA clasică J. Bourgeois D. Po ... Enciclopedia literară
Drama burgheză este o dramă filistină sau burgheză, un gen teatral care a apărut pentru prima dată în secolul al XVIII-lea și sa bucurat de succes până la începutul secolului al XIX-lea. Apariția dramelor filistene se datorează creșterii notabile a burgheziei. Principalele personaje din ... ... Wikipedia
Ieftin, Alexander - Alexandre Alexandre Dechet Zhenneval. Litografie L. Slas ... Wikipedia
Realismul (artă și literatură) - Realismul în literatură și artă, reflecție veridică, obiectivă a realității specifice înseamnă caracteristic unui anumit tip de artă. În cursul dezvoltării istorice a R. artă ia forma concretă ... ... Marea Enciclopedie sovietică
Realismul - I realism (. De la REALIS pozdnelat reale, valabil) tendința Idealist filosofică care recunoaște realitatea se află dincolo de conștiință, care este interpretată fie ca fiind obiecte ideale (Platon, medieval ... ... Marea Enciclopedie Sovietica
Literatura rusă - I. INTRODUCERE II. POETRIA ORALĂ RUSĂ A. Periodizarea istoriei poeziei orale B. Dezvoltarea poeziei antice orale 1. Cele mai vechi surse de poezie orală. Poezia orală a Rusiei antice din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea. 2. Poezie orală de la mijlocul secolului al XVI-lea până la sfârșit ... ... Enciclopedie literară
Melodrama - MELODRAMA. Termenul "M." are mai multe sensuri, fiind aplicat diferitelor tipuri de drame. Într-o traducere literală din greacă M. (de la Melos «muzica» și teatru «acțiune») înseamnă drama muzicală. În acest sens, a fost folosit cuvântul „AM“, în Italia, ... Enciclopedia literară
Franța - (Franța) Republica Franceză (République Française). I. Informații generale F. Statul în Europa de Vest. S. F. teritoriu se invecineaza cu Marea Nordului, Strâmtorilor Pas de Calais și Canalul Mânecii, Golful Biscaya la vest ... ... Marea Enciclopedie Sovietica
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: