Originalitatea poezia lui Anna Ahmatova este că este deosebit de durere acută a epocii sale, perceput ca pe propria lor, și tragedia din Rusia a fost reflectată în tragediile destinului personal al poetului și munca ei. Akhmatova a devenit vocea timpului și vocea conștiinței timpului ei. Nu este
a participat la infracțiuni și răutatea puterii, nu a stigmatat-o în poeziile ei, ci a împărtășit pur și simplu cu modestie destinul țării și sa reflectat în lucrarea catastrofei rusești.
Akhmatova a simțit acut urmașul a două epoci - unul care a dispărut pentru totdeauna și unul care domnește. A trebuit să înmormânte nu numai pe cei dragi, ci și să "îngropte" timpul ei, "epoca de argint", lăsându-i un monument "miraculos" de poezii și poezii.
Dar, pe tot parcursul vieții, Akhmatova a păstrat principiile acmeiste ale creativității: ființa, iluminarea creștină, atitudinea atentă la cuvânt, începutul creativ, conexiunea și plinătatea timpurilor. Ea este prima și numai în lumea poeziei femeilor a devenit un mare poet național și universal, în lumea lui artistică foarte profund și psihologic adevărat realizând lumea interioară a liric și în același timp o femeie ideală - iubit și iubitor. Ar putea Ahmatova prima poezie rus de a iubi „voce feminina dreapta“ (pentru a scrie despre dragostea ei a fost considerat aproape un monopol de poeți de sex masculin). "Am învățat femeile să vorbească", a spus ea foarte precis în poezia "Ar putea fi fag. "Ea a visat în poezia ei despre idealul eroului.
Personalul Akhmatova a fuzionat întotdeauna cu cel național și etern. Adoptarea lumii naționale și doliu în epoca de catastrofe istorice a deschis în eroina liric Ahmatova sale „receptivitate universală“: a văzut „drumul crucii“ lui într-o serie de tragedii ale lumii; M-am văzut ca succesor al destinderilor femeilor tragice:
Trebuie să mă închin cu Morozova,
Cu dansul fiului vitreg al lui Irod,
Cu fumul zboară departe de foc Dido,
La Zhanna la foc din nou.
("Ultimul Rose").
Calea fuziunii care implica Rusia, în cazul în care într-o serie de întâlniri memorabile „nimeni nu este damnat,“ să Ahmatova să se simtă continuitatea lor cu marele poet rus, a cărui „inele liră pe ramuri de salcie Tsarskoye Selo“: „Sunt atât de multe LYR agățate pe ramuri. dar locul meu este, cum ar fi „(“ linia Tsarskoselskaya „), Ahmatova umaniza epoca lui reînviat link-ul de ori, tradiții și adevăr comun al vieții: culturale, naționale, creștine și universale. Ea și-a păstrat memoria epoca ei și a scris cu dreptate, adresându-i contemporanilor:
Eu sunt vocea ta, căldura respirației tale,
Eu sunt reflexul feței tale,
În aripile zadarnice tremurând degeaba, -
La urma urmei, sunt cu tine până la capăt.
("Pentru mulți")
În 1910 vine criza în poezia rusă - Criza simbolism ca o mișcare artistică. Printre poeții, poezia tinde să se întoarcă la viața reală a simbolismului mistic de ceață, există un cerc „Shop Poets“ (1911), al cărui cap sunt Gumiliov și C. Gorodetsky. Membrii „atelierele“ au fost în mare parte poeți novice. Ahmatova, Ivanov, Mandelstam, Vladimir Narbut, etc. În 1912, într-o ședință „ateliere“, a fost rezolvată problema Acmeism ca o nouă școală poetică. Numele cursului (de la cuvântul grecesc „Acme“ - cel mai înalt grad de ceva, culoarea, este timpul să înflorească, vârful de ceva), a subliniat aspirația adepților săi la noi culmi ale art.
Akmeizm a unit poeții, diferit în creativitatea lor și în destinele literare. Dar lucrul obișnuit care le-a unit a fost căutarea unei ieșiri din criza simbolismului. Încercarea de a elibera poezia de la acționarii iraționali, mistici, a acceptat întreaga lume - vizibilă, sonoră, audibilă; au cultivat adamismul în poezie - o viziune curajoasă, fermă și clară a vieții. "Departe de simbolism, să trăiești tristul viu!" Exclamă O. Mandelstam.
Acmeiștii s-au întors în poezia lor la tradițiile culturii mondiale. "Poeții vorbesc limba tuturor timpurilor, a tuturor culturilor", a subliniat Mandelstam. Prin urmare, pentru Acmeists este un apel caracteristic mitologiei mondială (vechi, biblic, slavă est), la legenda, legenda - „peregrinări Muse“ Grecia antică și Roma, în poezia Mandelstam lui, poezia biblică Ahmatova, Gumiliov vsemir-Ness Acmeists accepta realitatea vieții pe pământ în toată plinătatea și integritatea ei, nu se opun lumii și nu a încercat să-l modifice. Ele sunt implicate în arta lor cele mai banale, realitatea de zi cu zi: murdar, cani, drumul plin de praf, puțuri, nisip, timp și eternitate, conectarea „mare“ la „pământ“ într-un prozrevaya întuneric de mare - și vice-versa.
Acmeiștii au dezvoltat o "poetică a lucrurilor" - "detalii de poezie": "proaspăt și ascuțit a mirosit de mare pe o tavă de stridii în gheață" (Akhmatova); "Există tăcere într-o cameră albă ca o roată de rotire" (Mandelstam). "A iubi existența unui lucru mai mult decât lucrul însuși și a fi mai mult în sine este cea mai înaltă poruncă a acmeismului", a proclamat Mandelstam.
Toate aceste trăsături de acmeism au fost încorporate în lucrarea lui Anna Akhmatova. Dar, fiind acmeistă în opera ei timpurie, Akhmatova a depășit considerabil limitele unei tendințe literare. Poezia ei nu se încadrează în cadrul îngust al unui concept, este mult mai larg și mai profund în conținut și mai relevant pentru subiecte.
Ce "revoluționar" a fost în apariția lui Anna Akhmatova. Înainte de istoria ei cunoștea multe poetețe poetice, dar numai ea a reușit să devină vocea feminină a timpului ei, un poet femeie de semnificație eternă și universală. Akhmatova, pentru prima dată în literatura rusă și mondială, a prezentat în lucrarea sa o eroină lirică cuprinzătoare - o femeie.
Eroina ei lirică este o femeie lumească veșnică, nu de zi cu zi, de moment, ci de a fi eternă. Ea apare în poemele lui Akhmatova în toate reflecțiile și ipostazele. Această fată tânără de așteptare pentru dragoste (colecții de „Evening“, „Mă rog pentru fereastra-ray“, „două poeme“ și așa mai departe. P.), această femeie matură sedus și seduce absorbit dragoste complexă ( „Walk“, „“ Confuzie „și așa mai departe. d.), și este soția infidelă, afirmând adevărul lui“ crima „de dragoste și gata. pentru orice agonie și plată pentru un moment
Mai târziu, eroina lirică Akhmatova apare într-un mod neobișnuit pentru poezia femeilor care frânează poetul și cetățeanul. Dacă baza poeziei feminine a fost întotdeauna considerată iubire, Akhmatova a arătat calea tragică a unui poet feminin. Această tragedie a fost declarată de ea în poezia "Muse" (1911), care vorbește despre incompatibilitatea fericirii feminine și despre soarta creatorului. Această temă nu este doar o poezie - este una dintre principalele aspecte ale întregii opere a lui Akhmatova. În lumea artistică a poetei, este imposibil să rezolvăm conflictul de iubire și creativitate în sensul lumești. Creativitatea necesită angajamentul deplin al poetului, deoarece „Muse-soră“ ia departe de semn liric de plăceri pământești - „Golden Ring“, simbol al căsătoriei și a fericirii femeilor obișnuiți. Dar poetul femeii nu poate și nu dorește să renunțe la dragostea și fericirea ei, aceasta este tragedia poziției ei: "Trebuie să experimentez fiecare făină de dragoste pe acest pământ".
Poeza se întoarse adesea spre A. Blok în poemele ei. El a fost pentru ea nu numai un profesor în poezie, ci și un "erou al timpului" liric. Atitudinea lui Akhmatova față de el era plină de admirație, sensibilitate profundă și iubire creștină. Ea a observat doar că Blocul a fost îngropat în ziua de Smolensk Icoanei Maicii Domnului. Akhmatova și-a dedicat poemul în memoria lui. "Și Smolenskaya este fata de ziua de naștere acum. „(1921). Tema principală a poemului este durerea rusă la nivel național asupra poetului decedat. Nu este întâmplător faptul că este scris, prin urmare, sub formă de plângeri - rugăciuni.
Primordial eroina liric, fiind-start creativitate, baze religioase profunde a permis Ahmatova să devină un mare poet național. Perioada timpurie Toate Ahmatova cărții - perioada acmeism ( „Seara“, „clar“, „White Flock“, „pătlagină“) - o referire la destinul dramatic și sublimă a femeilor, un jurnal al sufletului ei poetic.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: