Săptămâna trecută în școala nr. 8 sa desfășurat un seminar "Dezvoltarea Competenței Reflexive a Profesorului".
Când m-am pregătit pentru spectacol, m-am gândit la silabă în care accentul este subliniat. Și, la fel ca în pregătirea a trebuit să lucrez cu dicționare, am aflat că, în pronouncing accent dicționar pus pe silaba a doua, și era ciudat și rănit urechile mele, ca institut am fost învățați o pronunție foarte diferită. Nedumerit, am apelat la un logoped al Centrului nostru și ea mi-a explicat că termenul „reflecție“ suficient de tineri pentru limba rusă (în uz timp de aproximativ 100 de ani), unii oameni spun cu accent pe a doua silabă, iar o altă parte - cu accent pe ultima, asa cuvântul este considerat o "formă lexicală nerezolvată". Astfel, dreptul de a vorbi de reflecție cu accent pe silaba a doua, dar este acceptabil, cu accent pe litera „i“.
Odată cu plasarea stresului, seminarul a început. Sa dovedit că mulți profesori, ca mine înainte, au pronunțat "reflecție" cu accent pe "și". Apoi, profesorii s-au familiarizat cu interpretarea acestui concept din diferite dicționare, au învățat tipurile și formele de reflecție.
În timpul muncii practice, profesorii au considerat etapele acțiunii reflexive.
Tabelele reflexive colectate la sfârșitul seminarului, am văzut că seminarul a fost interesant și important pentru profesori, iar pentru unii a devenit un fel de impuls pentru a lucra cu studenții în această direcție.
Distribuiți acest:
Mi-a plăcut acest lucru:
Navigare după înregistrări
. astfel de bloggeri ca:
Trimiteți-le prietenilor: