Eșantioane standardizate și ne-standardizate
testul standardizata (ST) este un test care a fost testat pe un mod suficient de mari (500-1000 de persoane) și un grup reprezentativ de testare și care are un indicatori stabili și acceptabile de calitate, precum și caietul de sarcini - un pașaport cu normele, condițiile și instrucțiunile de utilizare repetată a acestuia în diferite condiţii.
Reprezentativitatea contingent înseamnă că proba de testare, conform datelor lor (vârstă, sex, de învățare de formare, naționalitate etc.) reprezintă aceleași date într-o anumită probă mai mare, care este imposibil și nepractice pentru a testa folosind proiecte PT.
Non-standardizate se numesc teste de clasă (home-made) (PT), care sunt compilate de către profesori / profesori înșiși pentru studenții lor. Ei au în practică mai multe nume - doar un test, un test de testare, un test. PT sunt scurte, iar pentru ele nu este necesar să se determine toți indicatorii de calitate. Cu toate acestea, acestea diferă de munca obișnuită de control prin faptul că se efectuează cel puțin o prelevare de probe pentru a determina dificultatea alocărilor pentru o compilație mai argumentată a versiunii finale a PT.
testul local standardizat (LST). După cum sugerează și numele, acesta diferă de CT este faptul că un eșantion reprezentativ este testat contingent de școli, un liceu sau școli / colegii din oraș în cadrul 100-300 oameni. Pe de o parte, aceasta este o PT îmbunătățită, poate mai completă, pe de altă parte, este mai puțin stricte în ceea ce privește calitatea ST. În cazul în care PT este 1-2 persoane și LST - un grup mic (4-5 persoane), elaborarea de „largi“ teste standardizate acoperite de echipe întregi.
Gradul de standardizare a BAT constă în gradul de dezvoltare a acestora, în diferitele reprezentativități ale probelor testate pentru testare și utilizare și, de asemenea, ca teste în sine.
Proprietățile distinctive ale testelor lingvididactice (LAT)
Testarea Lingvodidaktichesky (testare limba) este angajată în dezvoltarea și utilizarea testelor de limbă și de vorbire și, pe de o parte, este o zonă de predare a limbilor străine și pe de altă parte, se referă la testarea pedagogică (fond), ca parte a testology.
1. Obiectul de testare - competență comunicativă - cunoștințe, abilități și abilități, testate în acțiuni de vorbire. LDT-urile sunt verbale în natură (fie sarcini, fie răspuns verbal);
2. În cazul BAT, este posibil să se construiască o scală de evaluare absolută cu ajutorul conceptului de operator educat de limbă străină (IJ);
3. În cadrul testelor pedagogice, misiunile individuale sunt independente una de cealaltă.
Clasificarea LAT în scopul testării
1. Teste ale realizărilor educaționale. Sunt făcute exact în funcție de program (manual). Folosit pentru controlul curent, intermediar, final.
2. Teste comune de competență lingvistică (teste de competență). Sunt făcute independent de programele (manualele) antrenamentului anterior. Verificați abilitățile necesare pentru munca sau studiul ulterior.
3. Teste de diagnostic. Identificați dificultățile și erorile tipice pentru acest contingent de subiecte.
4. Teste de aptitudini.
5. Teste de plasament (distribuție, teste introductive). Servit pentru distribuirea grupurilor de testare în nivele egale de instruire. Acestea sunt fie teste ale realizărilor, fie teste de competență lingvistică generală.
Competență lingvistică (competiție - pentru a fi capabil de orice). Conform unei definiții, competența lingvistică este abilitatea de a înțelege / produce un număr nelimitat de propoziții lingvistice corecte, cu ajutorul unor semne lingvistice învățate și a unor reguli de conectare a acestora.
LDT poate fi împărțit în două grupuri:
1. teste lingvistice
2. Teste de vorbire
Testele de limbă măsoară în principal competența lingvistică a subiecților de testare. Exemple de teste de limbă sunt testele lexicale și gramaticale.
Testele de vorbire - testele de citire, ascultare etc. pot fi împărțite condițional în:
Testele tradiționale de vorbire sunt concepute pentru a identifica abilitățile și abilitățile de citire, ascultare și scriere prin tehnici tradiționale, de exemplu, sarcini de răspuns la întrebări.
Exemple de teste pragmatice sunt testele de recuperare, cum ar fi clauzele, dictările etc. Testele de comunicare sunt, în principiu, teste ale discursului oral.
Toate testele de vorbire măsoară unele componente ale competenței de comunicare.
Teste Pragmatic - teste în care definiția competenței de comunicare se bazează pe elementele de recuperare ale textului (litere, cuvinte, propoziții), cele prezentate vizual sau auditiv, în care un anumit mod redus redundanța datelor. Verificarea abilităților lexicale și gramaticale și fonetice și gramaticale, de memorie și o serie de alte abilități. Este nivelul general al testelor DICE de proprietate.
Tipuri de teste pragmatice
1. Dictarea pe fundalul zgomotului;
2. Test clasic de clovn;
Varietăți ale clauzelor vizuale (teste de substituție)
1. Testul clasic de clovn. Fiecare cuvânt de 4-7 din text este omis. Numărul minim de lucrări este de 50. Dezavantaj: chiar și vorbitorul nativ nu restaurează textul la 100%.
2. C-test (si-test). În fiecare al doilea cuvânt, a doua jumătate a literelor este omisă. Când un număr impar de litere din cuvânt este sărit peste cea mai mare parte a literelor. Un cuvânt de 1 liter nu este omis, urmat de 2 sarcini la rând. Numărul minim de sarcini este de 100.
3. Testul B. Pasul 3-4 cuvinte. În fiecare cuvânt-cheie este indicată prima literă. Numărul minim de sarcini este de 70.
4. Teste cu o selecție specifică de treceri.
Pentru toate tipurile de teste de clovn, se folosesc texte necunoscute.
1) capacitatea de a monitoriza simultan întregul grup de elevi;
2) Calitatea superioară a sarcinilor în comparație cu formele netestate, datorită verificării lor preliminare în pretest;
3) economii de timp de clasă datorită formei scrise compacte;
4) Abilitatea de a standardiza procedurile de testare;
5) Motivația și atitudinea mai pozitivă a forțelor testate la testarea controlului, deoarece este exclusă subiectivitatea evaluării;
6) Tranziție ușoară la testarea computerelor. Un dezavantaj comun al testelor de limbă și vorbire este valabilitatea lor externă redusă. În cazul testelor lingvistice, aceasta rezultă din artificialitatea sarcinilor izolate dintr-un context amplu, și din cauza răspunsurilor selective.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: