Poeticul aici este înțeles ca un principiu constructiv care determină emisfera lumii literare, care în modernismul rus a fost numită "artă verbală" [76]. Natura poetică a neonului afectează în primul rând aceste metode [77]. după cum urmează:
- paradigmatizarea (introducerea textului la toate nivelurile distincte de echivalență, adică asemănări și opoziții);
- Tectonica, construcția geometrică a acțiunii și a textului (datorită aplicării paradigmatizării la toposul povestirii, narării și discursului) [78];
- anularea caracterului nemotivat al semnului în ceea ce privește semnul (care conduce la iconicitatea fundamentală a tuturor ordonanțelor formale);
- semnificația dublă (literală și portabilă) a tuturor cuvintelor, în special clișeele de vorbire;
- desfășurarea complot și răspândirea figuri semantice (metaforă oximoron paradox et al.) Și paremij (proverbe, prigovorki și colab.);
- Creșterea semnificației și eliberarea potențialului semantic al motivelor individuale verbale sau tematice datorită includerii lor în diferite legături intertextuale [79].
Poezie și psihologie
"Primul-născut" al romanului rus este "The Undertaker". Dintre toate „Tales of Belkin“ Această poveste - cel mai scurt, cel mai misterios, probabil, cel mai bogat în conținut, cel mai prozaic al lumii reprezentate și, în același timp, structura poetică. Textul este pătruns de o rețea de apeluri, atât tematice, cât și sonore. Natura evenimentului este determinată de contrastele care apar în diferite planuri - situație, lexicală și ritmico-fonică. Parcela este organizată printr-un contrast dublu - între început și sfârșit, pe de o parte, și între vis și realitate - pe de altă parte. În același timp, un vis care reflectă realitatea este continuarea sa, în care se realizează toate dorințele în timpul zilei. Și spune povestea unora dintre motivele sale se referă la cititor la diferitele conotații împotriva reaprovizionat lacune motivice și motive existente cresc semantically. Complotul se bazează pe transformarea figurii semantice, care se regăsește și în desfășurarea unor astfel de clișeuri de vorbire ca un proverb și un verdict. Deznodământul este anticipat de proverb, care se adeverește în mișcarea complotului cu o schimbare metonymică și într-un sens figurat.
Pentru toată poezia, această novela rămâne o lucrare narativă. Aparatele poetice formează o rețea de conexiuni secundare, fără timp. Aceste legături, suprapuse pe o bază narativă, îi conferă un caracter spațial. Împerecherea poetică și narativă a început afectează în primul rând în faptul că tehnicile poetice în poezia pură constitutiv, este motivată în ceea ce privește tema, justificate, în special, de gândire al protagonistului. Astfel, transformarea cifrelor semantice sau desfășurarea de proverbe - nu este pur și simplu un act constructiv, ci o reflectare în ceea ce privește proiectarea comportamentului mental al eroului.
Prin urmare, "Undertaker" - acesta este începutul psihologiei și caracterizării în proza rusească. O novelă clasică a prezentat un eveniment într-o formă care a dat evenimentului o semnificație mai mare decât personajele care l-au experimentat. [80] Psihologia personajelor a fost de a separa în mod clar numite trăsături de caracter și rolul lor se incheie evenimente motivante. Mutarea evenimentului din exterior spre interior, Pușkin în „Tales of Belkin“ dezvoltă - într-o situație de conflict între cele două principii, chiar și în detrimentul credibilității poveste - o psihologie complexă și pe plan intern contradictorii Caracterologia, nu explicabilă, deși, în text, dar există în absență. Este capturat doar prin înțelegerea narativă a tehnicilor poetice disponibile în el.
Despre conceptul modernist „artei verbale» (Wortkunst) și pe antonimul acestuia „artei narative» (Erzählkunst) cm. Hansen-IUBIRII A. A. I ntermedialität und Intertextualität. Problema der Korrelation von Wort- und Bildkunst. Modem Beispiel der russischen // Dialogul textelor. Hamburger Kolloquium zur Intertextualität. Ed. W. Schmid, W. - D. Stempel. Wiener Slawistischer Almanach. Sonderband 11. Wien, 1983, S. 291-360. - Așa cum este folosit de mine pentru a se face referire atât genurile majore ale literaturii, termenul de „creier“ - nu este doar o metaforă geografică, dar, de asemenea, indică posibila implicare a ambelor emisfere ale creierului unui proces de text: emisfera stângă - în formarea, relații temporale-cauzale logice, precum și dreptul - în formarea oricărei un fel de apeluri și asociere în timp.
Pentru aceste concepte, vedeți mai jos, articolul "Echivalența în proza narativă".
Vezi Jolies A. Einleitung (1921) // di Boccaccio G. Das Dekameron. Frankfurt a. M. 1972. S. LXIX-LXX.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: