Esența și structura adaptării forței de muncă
Adaptarea profesională este exprimată într-un anumit nivel de mastering a aptitudinilor și abilităților profesionale, în formarea unor calități profesionale necesare unei persoane, în dezvoltarea unei atitudini pozitive stabile a unui angajat față de profesia sa. Se manifestă în cunoașterea muncii profesionale, dobândirea abilităților de calificare profesională, calificare, suficientă pentru performanța înaltă a îndatoririlor funcționale și a creativității în muncă [1, p.17].
Adaptarea socio-organizatorică înseamnă stăpânirea structurii organizaționale a întreprinderii (colectiv), a sistemului de gestionare și a menținerii procesului de producție, a modului de lucru și a timpului liber, etc.
Adaptarea culturală și de zi cu zi este stăpânirea în organizarea muncii a particularităților vieții și a tradițiilor petrecerii timpului liber. Natura acestei adaptări este determinată de nivelul culturii producției, de dezvoltarea generală a membrilor organizației, de particularitățile și particularitățile utilizării timpului liber de la locul de muncă. Rapid și nedureros, adaptarea culturală și de zi cu zi are loc în acele organizații ale forței de muncă ale căror membri sunt conectați nu numai cu relațiile de muncă, ci și petrec timpul liber, timpul liber împreună, folosindu-l pentru dezvoltarea diversificată a individului.
Adaptarea psihofiziologică este procesul de stăpânire a condițiilor necesare lucrătorilor în timpul travaliului. În producția modernă nu numai tehnologia și tehnologia îmbătrânesc moral, ci și normele sanitare și igienice ale mediului de producție. Îmbunătățirea condițiilor sanitare și igienice ale muncii și vieții lucrătorilor, apariția unui număr din ce în ce mai mare de apartamente confortabile și moderne, îmbrăcăminte, obiecte de toaletă nu pot afecta decât activitățile de producție. Lucrătorul modern este sensibil la abateri de la standardele subiectiv percepute de confort sanitar și igienic, ritmuri de muncă, confort la locul de muncă etc. Materialele multor studii indică faptul că pentru lucrători problematica condițiilor de confort sanitar și igienic este foarte acută și este judecată dureros de către ei [2, p.77].
În procesul de adaptare, lucrătorul trece prin următoarele etape:
Etapa de familiarizare, pe care angajatul primește informații despre noua situație în ansamblu, despre criteriile de evaluare a diferitelor acțiuni, standarde, standarde de conduită.
Etapa de adaptare, în acest stadiu lucrătorul este reorientat, recunoscând principalele elemente ale noului sistem de valori, dar pentru moment el continuă să-și mențină multe din instalațiile sale.
Etapa asimilării, atunci când adaptarea completă la mediu, identificarea cu un nou grup.
Articole similare
-
Piața și sistemul economic, esența și structura pieței, evoluția punctelor de vedere asupra esenței
-
Rolul cognitiv al deducerii, silogismul categoric simplu și structura sa este deductiv
Trimiteți-le prietenilor: