Întrebarea 39 a monopsoniei

MONOPSONIA este un fel de piață în care acționează doar un cumpărător al unui produs, serviciu sau resursă. În general, situația în care o firmă este un monopolist pe piața în care acționează ca un cumpărător.





În acest caz, firmele însele stabilesc prețuri. De exemplu, pe piața muncii, o astfel de situație poate apărea atunci când un angajator domină piața unei anumite specialități sau într-o piață situată în mod special. Acest lucru se întâmplă atunci când lucrătorii sunt îndrumați de alegerea angajatorilor nu numai din motive legate de salariu, ci și, de exemplu, de proximitatea muncii de acasă. Termenul "monopsonie" este luat din limba greacă veche și înseamnă "un cumpărător", precum și "monopol" înseamnă "un vânzător". Termenul "monopsony" este de obicei aplicat tuturor piețelor în care cumpărătorii stabilesc un preț.







Monopsonia pură este un fenomen rar, ca un monopol pur. Poate exista în orașe mici, în care, de exemplu, o singură firmă are toate rezidenții capabili. Sau guvernul ca unic cumpărător, în special arme nucleare. Achiziționează toate ofertele de pe piață, deoarece vânzarea acestui produs către alți cumpărători este interzisă.

Oligopsonia este o structură a pieței resurselor de producție, unde un număr mic de firme achiziționează întreaga ofertă de piață a unei anumite resurse de producție. Prin oligopsonie se înțelege o astfel de piață pe care sunt puțini cumpărători, care se opun unui număr mare de vânzători (producători). Oligopsonul este opusul monopolului. Un exemplu de oligopson sunt ligile profesionale sportive. Sportivii își pot vinde serviciile într-un număr mic de firme. Oligopsonia este similară cu oligopolul în care firmele concurente înțeleg interdependența lor. Cu o oligopsonie, mai multe firme au puterea de monopsonie și pot influența prețul resursei.

Puterea monopsoniei este capacitatea unui singur cumpărător de a influența prețurile resurselor pe care le cumpără. Atunci când firmele care au puterea monopsonului cresc achizițiile, prețul pe care trebuie să-l plătească crește. Furnizarea resurselor de producție firmelor monopsoniste este caracterizată printr-o curbă ascendentă.

O firmă care deține puterea monopsonului pe piața resurselor productive maximizează profitul prin achiziționarea unei resurse până în momentul în care costul marginal al unei resurse este egal cu venitul obținut din produsul marginal al unei anumite resurse de producție:

În Fig. 39.1 este punctul C. Vedem că monopsihologul are mai puțini angajați (Lc) decât punctul de echilibru și pe piața de resurse extrem de competitive (LA), îi plătește un salariu mai mic (w2

Întrebarea 39 a monopsoniei

Fig. 39.1. Luarea deciziilor cu privire la angajarea unui monopsonist

Puterea monopsonului, combinată cu puterea de monopol pe piețele produselor finite.

Atunci când firma are atât puterea monopsonului pe piețele forței de muncă, cât și puterea de monopol pe piețele produselor finite, lucrătorii se află în cea mai proastă poziție (Figura 39.2).

Întrebarea 39 a monopsoniei

Fig. 39.2. Firma, care este atât monopsonist, cât și monopolist

În Fig. 39.2 arată că monopsonia atinge echilibrul la punctul E, unde MRPL = MICL. Pentru a angaja angajați QL pe zi, firma plătește un salariu zilnic în valoare de unități de schimb valutar * pe zi. Cu acest salariu, compania adaugă la profiturile sale o sumă egală cu suprafața VRST, care poate fi împărțită în două părți. Prima parte este zona GEST, care este câștigul profitului, datorită faptului că în punctul EMRPL *> w *. A doua parte - zona GERV - creșterea profitului, deoarece la punctul E VMPL *> MRPL *. Întreaga zonă umbrită a VRST este un plus față de profiturile firmei, deoarece are puterea de monopol și de monopol.

Astfel, o firmă care are puterea monopsonului și a monopolului are mai puțini muncitori și plătește mai puține salarii decât o firmă care este doar un monopsonist.

ROBINSON Joan Violet (1903-1983), economist englez. Robinson a introdus termenul "monopsonie" în circulația științifică. Lucrarea ei "Teoria economică a concurenței imperfecte" (1933) (traducerea rusă Progress, 1986) este primul discurs semnificativ împotriva neoclasicilor.

Distribuiți această pagină







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: