Filosofia ca formă de viziune asupra lumii
O viziune asupra lumii este o viziune holistică a lumii și a locului persoanei în ea.
În istoria omenirii există trei forme principale ale perspectivei lumii:
Filosofia este un tip special, științific-teoretic de viziune asupra lumii. Viziunea filosofică asupra lumii diferă de cea religioasă și mitologică prin aceea că:
• bazat pe cunoaștere (și nu pe credință sau ficțiune);
• Reflexiv (există o întoarcere de gândire la sine);
• este logic (are unitate și sistem intern);
Filosofia încearcă să rezolve problemele principale ale lumii prin gândirea, bazată pe concept și judecată, conectându-se una cu cealaltă conform anumitor legi logice.
Astfel, filozofia este cel mai înalt nivel și tip de perspectivă, care are un caracter diferit de raționalitate, sistem, logică și teoretică.
Contextul cultural și istoric al apariției acestuia.
Termenul "filosofie" înseamnă "dragostea înțelepciunii" (phileo (dragoste), sophia (înțelepciunea)). În utilizarea științifică a introdus dr.Grech. gânditorul Pythagoras (580-500 î.Hr.) ca o doctrină a căutării adevărului.
Platon (428-347) a folosit pentru prima dată acest cuvânt pentru a se referi la știința specială a lumii și la locul omului în ea.
Filosofia ca fenomen al culturii a apărut în urmă cu 2,5 mii de ani în paralel în India, China, în Grecia Antică.
Filosofie a apărut într-un stadiu relativ ridicat al dezvoltării umane - la nivelul civilizației, atunci când un om produce produsele culturii spirituale consumate de întreaga societate (spre deosebire de barbarism - plante cules, barbarism - vânătoare).
Cerințe preliminare: (posibilitatea apariției și necesității apariției)
- alocarea muncii mentale;
- apariția relațiilor commodity-money (abilitatea de a comanda și de a cumpăra cunoștințe);
- apariția structurilor de stat și a normelor legale pentru reglementarea vieții publice;
- acumularea treptată a elementelor de cunoștințe științifice, utilizate în practică și contribuind la dezvoltarea viziunii asupra lumii asupra oamenilor;
Și, ca rezultat al tuturor acestor lucruri, apariția de oportunități pentru ca persoana să înțeleagă lumea existentă și locul ei în ea;
- interesul uman nu numai să vadă (contempla) lumea, ci și să înțeleagă (să aibă o judecată, o perspectivă) cum funcționează, dorința de a folosi cunoștințele dobândite în practică.
Concepte mitogene și epistemologice ale genezei filosofiei
Există trei concepte de bază ale originii filosofiei:
Dar unul dintre concepte asupra celorlalți nu are o singură prioritate pentru filozofi
Mythogenic. Filosofia ca transformare firească din logica dezvoltării proprii a mitului. Forma schimbărilor de prezentare, în timp ce problemele ridicate în mituri (originea lumii, relația dintre om și lume, scopul existenței) rămân. Reflecțiile personale ulterioare ale oamenilor, datorită naturii sistematice a prezentării, devin o teorie filosofică generalizatoare. Acest concept poate fi numit conceptul de raționalizare a mitului și a fost urmat de Hegel, Losev, Connford.
Gnoseogennaya. Filosofia ca urmare a generalizării cunoașterii în cosmogonie, medicină și alte aspecte relevante pentru Grecia antică. Bogdan Bogdan a promovat.
Teologică. Conceptul apare din momentul originii tradiției teologice și aderă la ideea că filosofia este realizarea ulterioară de către om a darului lui Dumnezeu.
Fiecare concept are un „pentru“ și „contra“ și gândirea științifică modernă le unește, considerând că filosofia a apărut sub influența factorilor de mai multe - mitologie, cunoaștere și știință.
2. Cercul problemelor filosofice. Structura cunoașterii filosofice.
Întreaga varietate de probleme filosofice poate fi redusă la un număr mare de grupuri:
· Grupul ontologic - în doctrina ființei;
· Grupul epistemologic ("gnoză" - cunoaștere) - problema cunoașterii lumii, logica, metodologia, filosofia științei;
· Antropologice - probleme apărute în procesul vieții reale a unei persoane (filozofie, antropologie);
· Axiologic ("axio" - valoare) - doctrina valorilor. Cele mai vechi științe de valoare sunt etica și estetica;
· Praxeologia ("praxis") - studiază cele mai frecvente probleme ale activității umane (praxiologie);
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: