Poezia rusa >> Ivan Ivanovich Goltz-Miller >> Slu-shai!
Ivan Ivanovici Golts-Miller
Ca o trădare, ca conștiința unui tiran,
Noaptea de toamnă este neagră.
Negrii din această noapte se ridică din ceață
O viziune a unei închisori sumbre.
În jurul șoferilor se plimba leneș;
În tăcerea nopții, știi apoi.
Ca gemete, se aude lent, din păcate:
- Slu-Shay.
Deși zidurile înalte ale gardului sunt dense,
Fiare de fier puternic,
Deși zorki și prizonieri de noapte
Și peste tot baionetele strălucesc,
Deși liniștită în interior, dar închisoarea nu este un cimitir,
Și tu, șeriful, nu ești rău:
Nu crede în tăcere, feriți-vă, amice, -
- Slu-Shay.
Aici este prizonierul din partea de sus în spatele barelor de fier
În picioare, înclinat pe fereastră,
Și-a îndreptat privirea spre adâncurile nopții fără o stea,
Totul părea să se săpare în tăcere.
Nu sună. Uneori numai câinele se va inunda
Da, bufnița va striga din albastru,
Da, este măsurat mai jos sub fereastră:
- Slu-Shay.
"Nu zile și nu luni - mulți ani
În închisoare sunt condamnat să sufăr,
Și inima săracă dorește libertatea, -
Nu, nu mai pot aștepta.
Aici este un baionetă sau un glonț - există o voință sfântă.
Eh, noapte neagră, ajută-mă!
Fii prizonier, măcar protecția, dragă. "
- Slu-Shay.
Chu. foșnet. Aici cineva a căzut. sa ridicat.
Și a tras de două ori declanșatorul.
"Cine se duce". Umbra fulgeră și împușcă rana,
Iar închisoarea a revigorat instantaneu.
Luminile clipeau, oamenii alergau.
"Adio, viață, libertate, rămas bun!" -
Am izbucnit în gură din pieptul rănit.
- Slu-Shay.
Din nou, totul este liniștit. Cerul era timid
Luna părea o clipă.
Și, de parcă prin lacrimi, privea din nori
Și își ascunde fața plină de lacrimi.
În partea de jos, santinele merg leneș;
În tăcerea de noapte, atunci știu,
Ca gemete, se aude lent, din păcate:
- Slu-Shay.
A doua jumătate a anului 1863
Numărul de referințe la poezie: 447
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: