Klauberg trezit își întinse mîna cea albă greu la ceas, pe care îl așezase pe scaun lângă patul de seară. Săgețile cu săgeți arătă o oră atât de devreme încât era imposibil să nu jurăm la strigătele copilărești și scârțâitoare. Ce este asta? Care este nevoia de a scoate italienii nebun pe străzi înainte de răsăritul soarelui? Obișnuința lor națională obișnuită? Dar de ce, din cauza discordiei băiatului, formând un amestec de sunete ciudat, era un sunet de încântare și surpriză, iar Klauberg era gata să se gândească că și frica.
- Peshekane, peshekane! - cu accent pe prima și a treia silabe băieții au strigat în spatele ferestrei deschise - Peshekane, peshekane!
Uwe, Klauberg nu știa italian. În memoria lui, câteva zeci de cuvinte locale au rămas blocate, de vreme ce se plimba pe pământurile Italiei, deși, ca și acum, într-o rochie specială, dar nu ascunde gestul mândru al unui ofițer SS. A fost cu mult timp în urmă, o treime bună de un secol în urmă, și de când s-au schimbat multe, multe, multe lucruri.
În primul rând, sa schimbat, Uwe Clauberg. Nu era de douăzeci și opt ani vesel, puternic, gay, dar deja împlinise șaizeci. Nu se poate spune că, din cauza vârstei, vivacitatea la părăsit. Nu, nu se va plânge de asta. În general, el trăiește bine. Singura problemă este că, prin întreaga sa viață postbelică, o linie distinctă și constantă scoate în evidență așteptarea unui lucru care se va sfârși într-o zi; ceea ce este greu de spus și este greu de imaginat în concret, dar există, undeva protejează Uwe de Klauberg și nu-i permite să trăiască în fosta putere de încredere.
Cu astfel de strigăte care se auzeau acolo, în afara ferestrei, în acei ani bătrâni, el ar urca, ca un izvor de luptă armat; atunci toată lumea era interesată de tot, totul era curios pentru el, voia să vadă totul, să audă, să atingă mâna. Acum, culcat în pat, pe vlazhnovatoy de cald lenjerie de aer de mare, el a fumat o țigară și fără gust italian, uita la tavan alb nepretențioasă pic cameră ieftină de pe litoral pensiunea aparține pescar Liguriei, doar a încercat să-și amintească ce poate însemna băieții strigat cuvintele. "Pesche" este, pare, un pește, iar "kane" este un câine. Deci, ce? Câine-pește? Un câine de pește ...
Totuși, natura însăși a făcut-o, a ridicat-o pe Klauberga în picioare, mai ales că în afara ferestrei n-au strigat băieți, dar bărbații și femeile adulte s-au implicat în senzația generală.
Îndepărtând perdeaua colorată, a văzut o mică zonă înconjurată de case cu două etaje, pe care nu le-a văzut ieri după ora târzie; chiar în fața ferestrei sale era un magazin cu mărfurile obișnuite italiene expuse - sticle de vin, cutii de conserve, grămezi de legume și fructe; pe verde cu cort scund, sub semnul comun alimentari, adică alimente, cuvintele, focaccia, salumi erau împrăștiate. pe care Klauberg le-a citit ca "pâine", "prăjituri de grâu", "cârnați afumați".
Dar cel mai important lucru nu era în magazin, ci în fața magazinului. În fața ei într-un cluster dens al omului erau doi pescari în haine și a avut loc - una pentru capul de prindere a buclei de cablu și celălalt de coada, străpunse de un cârlig de fier, lung, de aproape doi metri, un pește gri închis îngustă, cu o burtă albă. Ei bine, așa cum el, Uwe Klauberg, imediat nu a ghicit ce înseamnă cuvintele "pește" și "câine", puse împreună! E un rechin, un rechin!
Atunci când, după ce a făcut de obicei dimineața de toaletă și porassmatrivat fotografiile sale în ziarul italian, a alunecat sub ușă, este o jumătate de oră mai târziu a mers la micul dejun, acoperit pe terasa, adjoined la casa de mare, mare, casnică grăsuț cu ochi negri mari, o comună negru o trupă de sprâncene, înghițită și mobilă, a exclamat imediat:
"Oh, semnătoare!" Este teribil!
"Awful", este teribil și, desigur, a semnalat el a înțeles, dar mai departe cunoștințele sale într-o limbă străină nu a mers. Grinning la căldura gazdelor, el a ridicat din umeri și a început să mănânce.
Hostessul nu sa oprit. Continuă să vorbească și să vorbească, fluturând brațele și apucându-i pe coapsele impresionante.
În plus față de Klauberg, era un alt oaspete pe terasă, o tânără cu un băiat de patru sau cinci de ani, pe care o ținea în poală și hrănea terci.
- Doamnă, spuse Klawberg, adresându-se la întâmplare în limba engleză, "Îmi pare rău, dar mi-ai putea traduce ce mi-a spus acest temperament?"
"Vă rog." Femeia răspunse cu îndurare: - Ea spune că e teribil - un rechin în aceste locuri. Acest lucru înseamnă că acum toți oaspeții vor scăpa de pe coastă și apoi vor dispărea cel puțin, deoarece locuitorii locali primesc venitul principal din închirierea de camere pentru sezonul de vară. Dacă nu se întâmplă acest lucru, ei vor avea un singur lucru - să pescuiască. Și din vânzarea peștelui pe malul marii nu veți obține prea multe.
- Nu a mai fost rechinul vreodată aici?
- Niciodată. Primul caz. Toată lumea în loc este alarmată și speriată.
Femeia a vorbit engleza mai rău decât el, Clauberg. și cu un accent și mai pronunțat, dar totuși el nu putea fi în nici un fel determinat de dialectul ei, de ceea ce aparține naționalității. Oamenii din întreaga Europă vin pe coasta Liguriei în timpul sezonului de înot. Unele, mai bogate, preferă Riviera cu hoteluri chic scumpe pe plajă; Alții, mai puțin bogați, sunt luați aici, în satele din estul Albenga. Klauberg știa că satul Varigotta, unde sa oprit, este unul dintre cele mai ieftine. În plus față de plaja de nisip, aglomerată cu pietre și aer de mare, care, oricât de mult doriți, nu este nimic altceva aici.
Nu există cazinou, nu există restaurante cu renume mondial, nu există hoteluri mari, doar case de pescari și numeroase școli internate mici și dornice. Nici britanicii, nici francezii, mult mai puțin americanii, nu merg aici; numai scandinavii și compatrioții prudenți ai lui Klauberg - germanii vestici. Această tânără, desigur, nu este germană. Poate norvegiană sau finlandeză?
Prânz, sa uitat la ea, apoi a privit în marea liniștită. De la țărm până la mare, azurul se întinde pe un dig, compus din blocuri de piatră unghiulare; Unii doi, zgâriați în var, aruncau bastonul de la el. Pe plajă - în dreapta și în stânga digului - în costume de baie iubitoare, amatori de băi de apă timpurii rătăceau; unii se pregăteau doar să se arunce în valuri leneș verzi, alții se culcau deja într-un murdar, plin de nisip de gunoi amestecat cu pietriș, și își înlocuiau trupurile pentru soarele de dimineață.
Aproximativ 50 de metri de apă, de-a lungul țărmului, exista un drum pe care Klauberg a sosit cu o zi înainte printr-un autobuz de transfer de la Torino la Savona. Aproximativ zece metri în spatele drumului, șinele trenului electric străluceau; în mașina lui a plecat de la Savona la acest pescar necunoscut Varigotta.
- Opreste-te! - a auzit Klauberg, și i sa părut că el chiar a tremurat în interior de rușinea neașteptată din acest loc, un cuvânt rus aruncat de către o tânără la un copil. - M-ai chinuit! Du-te și fugi! Faceți cunoștință cu tatăl dvs. Acolo merge!
De pe mal, de la debarcaderul de piatră, fluturând un prosop umed, pe veranda a fost în creștere tânără, de aceeași vârstă ca o femeie este scăzută, ostronosenky, odutlovatenky - Clauberg ar garanta pentru că, și nu rusă și italiană, și tipic Munchen byurgerchik. Când sa așezat la masă, a răspuns copilului în limba rusă, apoi a vorbit femeii în italiană; De asemenea, ea ia răspuns ceva inteligent în limba rusă, apoi în limba italiană, și Clauberg a fost de a continua să se lupte cu care sunt ei, acești oameni tineri, cu încredere vorbesc mai multe limbi.
Perturbarea cuvinte italiene cu cea germană, care știa cumva amantă Signora luxuriantă, el a mulțumit pentru micul dejun, el a spus că cina nu va fi, dar se așteaptă la cină și a mers să rătăcească prin Varigotti. El a trecut prin strada principală care a fugit de-a lungul mării, căutând drumul pentru a prezenta cafenele și magazine, oprindu-se în apropierea chioșcurile cu ziare și reviste, a fugit prin ochii titlurile în edițiile germană și engleză. Nimic din lumea de noi, nimic special, cu excepția faptului că toată lumea știe: războiul din junglele din Vietnam, lovituri de stat în nenumărate state din Africa, aici și acolo - „mâna Moscovei“, o reuniune a partenerilor NATO, un nou fenomen de lumina nu este olandezii , nu femeile proydoshlivoy belgiene, care nu este primul deceniu al uzurpă identitatea Anastasia Romanov ar fi izbegnuvshuyu bolșevice mâinile unei fiice a ultimului țar rus ... femei frumoase au fost în mișcare, care curge Clauberg la stânga și la dreapta pe trotuare; au fost printre ei și germanii - el a auzit discursul său nativ. A auzit pe cel care spunea celălalt:
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: