Bujiile au fost aduse în Japonia de către călugării budiști chinezi la începutul secolului al XVIII-lea. Inițial, bujorii au crescut în grădinile japonezilor bogați. Japonezii au fost întotdeauna oameni care iubesc florile, iar noua floare devine rapid parte a culturii lor. Bujorii au primit repede recunoaștere în Japonia. Dragostea pentru această plantă a supraviețuit până în prezent. În Japonia, bujorul este considerat o floare de prosperitate, prosperitate, simbol al dragostei și afecțiunii, frumusețe și noroc. Grădinarii japonezi au creat numeroase soiuri magnifice de bujori ierboși și copaci, inclusiv un grup original de bujori cu așa-numitul tip japonez de flori, care se distinge prin eleganța sa unică. Deducerea pionilor japonezi a fost practicată în mai multe centre ale țării. Fiecare club a respectat strict regulile sale privind forma florii, deci a variat semnificativ. De exemplu, "Kokaden" avea flori semi-duble albe.
Primele bujorii japoneze care au venit în Europa cu aproximativ 100 de ani în urmă au corespuns tipului "Higo", au fost duși la Kumamoto de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În orașul-fortăreață Kumamoto, soldații japonezi s-au alăturat în cluburi cu culturi de flori, în care au fost implicați în selecție și au organizat expoziții. Aici a fost scoasă o bujoră cu 10-14 petale și a numit această formă "Haygo". Au fost obținute multe soiuri de acest tip, dar le-a fost interzis să le distribuim. Cluburi de interes similare au existat și în alte părți ale Japoniei. După sfârșitul perioadei feudale din 1867, clasa războinicilor a încetat să mai existe. Interdicțiile privind vânzările au dispărut, iar bujorii au venit în alte țări. Cluburile cultivatorilor de flori au pierdut casta și într-o formă mai democratică există până acum. Acum, bujorul, probabil, după crizantemă este a doua cea mai populară floare din Japonia.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: