- Da, Pasternak e marele meu prieten și înăuntru
viata si munca. -Ce este cel mai bun -
niciodată nu știți cine este mai mult în el:
poet sau persoană? Ambele sunt minunate! ... "
Marina Tsvetayeva dintr-o scrisoare către Lomonosova. 1928
Marina Tsvetaeva și Boris Pasternak erau moscoviți, colegi, din familii profesorale. Părinții lor au venit la Moscova din provincii și au obținut succesul, renumele și statutul social pe cont propriu. Ambii mame au fost talentați de la pianii elevilor lui Anton Rubinstein. În timpul războiului și al revoluției, Tsveetaeva și Pasternak erau cunoscuți doar în absență. Potrivit lui Tsvetaeva: "Trei sau patru întâlniri fugitive", Și aproape tăcut, pentru că nu vreau niciodată ceva nou. L-am auzit odată, împreună cu alți poeți din Muzeul Politehnic. Vorbea nesigur și aproape uitase toate versurile. Alienarea pe scenă a amintit clar Blok. A fost o impresie de concentrare agonizantă, am vrut - ca o mașină care nu merge - să împingă ... ".
Pasternak, de asemenea, reamintește tăcerea primelor întâlniri: "Într-o seară de adunare la începutul revoluției, am participat la lectura celorlalți vorbitori. Într-una din ierniile comunismului de război, m-am dus la ea cu instrucțiuni, am vorbit nesemnificativ, am ascultat în schimburi. Tsvetaeva nu ma ajuns la mine.
Zvonul pe care-l aveam a fost răsfățat de bibelouri și ruperea a tot ceea ce era familiar, a domnit în jurul valorii. Armonia versetelor lui Tsveetava, claritatea sensului lor, prezența anumitor virtuți și lipsa de neajunsuri care mi-au servit ca obstacol, mi-au împiedicat să înțeleg care este esența lor. Căutam totul nu pentru esență, ci pentru acuitatea străină. Era necesar să intrăm în ea. Când am făcut-o, m-am uitat la abisul clarității și clarității pe care l-am descoperit.
În mai 1922 Tsvetaeva a plecat la Berlin pentru soțul ei, care a fost găsit după o lungă despărțire. La scurt timp citit Pasternak publicat în 1921 „puncte de referință“ și Tsvetaeva a scris o lungă scrisoare entuziast. „Am fost captivat imediat puterea lirică a formei Tsvetaeva este extrem de experimentat, nu slabogrudoy, se răcește comprimat și condensat, nu impingandu pe linii separate, acoperă fără a rupe ritmul întregii secvențe de dezvoltare strofe a perioadelor lor. Un fel de intimitate se afla în spatele acestor caracteristici, probabil, de testare comună a efectelor sau aceleași motivatorii în formarea caracterului, un rol similar al familiei și muzica, uniformitatea puncte de pornire, obiectivele și preferințele. Am scris Tsveetava la Praga ... Mi-a răspuns. Între noi o corespondență, în special participarea la mijlocul anilor douăzeci, când a existat o „ambarcațiune“ din Moscova a devenit cunoscut în listele sale mari în domeniul de aplicare și de gândire, luminoase și noutate neobișnuită „Poemul End“, „Poemul muntelui“ și „Pied Piper“ . Ne-am făcut prieteni. Printre cei cărora sa transformat pagina prozei sale, Pasternak are un loc special, pentru că nu este vorba despre cineva care, probabil, a poeților gândirii generației sale și a scris Marina Tsvetaeva atât de mult, atât de mult timp, și cel mai important - calea de ea, nici care nu se corelează cu perseverenta soarta lui - poet, om-femeie poet - ca el, cu prezența sa invizibilă în viața lui, în același spațiu de timp pentru ambele. Cu toate acestea, ar fi mai corect să spunem că atitudinea ei față de el este dincolo de comparație, pentru că inițial altceva.
"Tu ești primul poet, pe care eu - pentru viață - îl văd. (În plus față de bloc, dar nu mai era în viață și alb. - ceva mai mult) ai primul poet în a cărui mâine cred, în ta ... Tu ești singurul contemporani care ma pot suna - și fericit! - public! Eu o spun. „Nici unul dintre ei nu vă pot spune chiar acum: Sunt contemporan lui, dacă spun - Sunt flatat, de rezervă, mințit. Și acum, Pasternak, sunt fericit să fiu contemporanul tău. " Singurul cu adevărat mare mister, deoarece nu și nu poate fi al doilea, dar poate fi singurele care au avut o vedere Tsvetaeva, spunând că numai un poet Pasternak, co-vremennik ea însăși a spus. Acest lucru continuând să se provocare, aprobat în mod direct, de asteptare un ciclu de poezii dedicate Pasternak, „Doi“ (1924), ciclul, în a treia parte din care există o comparație cu cealaltă, opoziția de restul, ceea ce face edinstvennogo- fiecare - un instrument indispensabil și unic:
Într-o lume în care toată lumea
Vânat și plâns,
Știu - una
Este echivalent cu mine.
Într-o lume în care
Multe lucruri pe care le dorim,
Știu - una
Pentru mine este egal.
Într-o lume în care toate-
Mold și iedera,
Știu: una
Ești egal
Pentru mine.
"... Pasternak nu a fost creat în a șaptea zi (când lumea după om a fost creată, sa despărțit în" eu "și în orice altceva), dar mai devreme, când natura a fost creată. Și faptul că sa născut un bărbat este o neînțelegere pură ... El este singurul dintre oameni - singur ca om, ca ne-uman ".
Corespondența dintre Tsvetaeva și Pasternak a durat între 1922 și 1935, ajungând la apogeul său în 1926 și treptat, la zero. În acest timp nu s-au văzut niciodată. Pasternak a aflat despre moartea lui Marina Tsvetaeva la Moscova. "Orașul într-o gloată de zăpadă" - "... o piatră de mormânt imens" - aceasta este Moscova.
Mi se pare atât de dificil
Imaginați-vă că sunteți morți,
Ca militieni pricepuți
Printre surorile înfometate.
Ce pot face pentru tine?
Dă-i cumva acest mesaj.
În tăcerea plecării tale
Reproșul nu este nespecificat.
..........................................
Pasternak 1943
"... Azi noapte, Fedin mi-a spus că Marina a terminat cu ea însăși. Nu vreau să cred asta. Ea este aproape de noi, în Chistopol sau Yelabuga. Află, te rog, și scrie-mi, telegramele merg mai departe decât literele. Dacă este adevărat, atunci ce oroare este asta! ... nu mă va ierta niciodată. În ultimul an, am încetat să mă interesează. A fost la un interval foarte mare în societate și printre itelligentnom să înțeleagă, sunt în vogă, a fost urmat de mulți dintre prietenii mei, Garrick, Asmus, Kolia William în cele din urmă Aseev. Astfel, a devenit foarte flatant, inclusiv cel mai bun prieten al ei, și din mai multe motive, am plecat de la ea și nu impun aceasta, iar în ultimul an, așa cum au fost, și complet uitate. "
În memoria lui Marina Tsvetaeva.
Ziua celor nelegiuiți este grimasă.
Brooks streaming în flux
Pe veranda din fața ușii unui trecător
Și în ferestrele deschise sunt ale mele.
De-a lungul gardului de-a lungul drumului
Inunda grădina publică.
Lounging ca animalele într-o zi,
Norii sunt într-o mizerie.
Sunt într-o vreme rea imaginând o carte
Despre pământ și frumusețea lui.
Am desenat o pădure shishig
Pentru tine pe pagina de titlu.
Oh, Marina, a trecut mult timp,
Și munca nu este atât de fierbinte,
Cenușa neglijată din Requiem
Din Yelabuga se mișcă.
Triumful transferului tău
M-am gândit anul trecut
Deasupra zăpezii din deșert ajunge,
În cazul în care bărcile lungi hibernează în gheață.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: