MANDELSHTAM, PASTERNAK, AHMATOVA.
Pasternak Boris Leonidovici (1890 - 1960), scriitor rus. În poezie este înțelegerea lumii omului și a naturii în unitatea lor multilingvistică. Poezii, inclusiv "Nouă sute cinci ani", colecții de poezii, romane. Traduceri ale lucrărilor lui Shakespeare, Goethe, Verlaine, poeți georgieni. Romanul "Doctor Zhivago". Hrușciov a fost forțat să renunțe la Premiul Nobel sub amenințarea expulzării din URSS.
Akhmatova (Gorenko) Anna Andreevna (1889 - 1966), poetessă rusă. Psihologia sentimentelor femeilor, înțelegerea tragediilor publice din secolul XX, împreună cu experiențele personale. Colecții "Seara", "Margelele", "Requiem", articole despre Pușkin.
Leader și Osip Mandelstam
"Trăim, nu simțim țara,
Nu putem auzi discursurile noastre în zece pași.
Numai tu poți auzi alpinistul din Kremlin -
Soulmate și țăranul "...
Nadezhda Mandelstam a scris ulterior: "Nimeni nu sa îndoit că pentru aceste versete ar plăti cu viața lui". Dar poetul nu a fost împușcat, ci a fost exilat timp de trei ani în orașul Urals de lângă Cherdyn.
În 1937, Osip Mandelstam și-a scris faimosul "Ode" în onoarea marelui lider:
"Nu eu și nici altul - poporul său nativ -
Poporul - lauda lui Homer se va tripla.
Artist, ai grijă și păzește soldatul:
Pădurea omenirii în spatele ei cântă, se îngroațește,
Viitorul este echipajul salvatorului
Și îl ascultă mai des, cu tot mai multă îndrăzneală.
El atârna de tribună, de parcă dintr-un munte,
În movile de capete. Debitorul este mai puternic decât creanța.
Ochii puternici sunt foarte buni,
O sprânceană groasă strălucește pentru cineva ...
Prin ochii lui Stalin se răspândește muntele
Iar câmpia se uita la distanță.
Ca marea fără riduri, cum mâine de ieri -
Înainte de soare, brazde de la plugul uriașului.
scriitor rus Piotr Pavlenko, care a lucrat la acel moment, împreună cu Eisenstein la scenariul filmului „Alexander Nevski“, în numele URSS SP otvetsekretarya V.Stavskogo, a scris o revizuire a recentei Voronej poezii Mandelstam: „Am crezut întotdeauna că el nu este un poet, ci un editor de versiuni, un compilator rece, cu capul de lucrări rimate ". Judecata a examinatorului despre ultimele versete ale poetului este aceasta: „Există linii bune în“ Poezii despre Stalin“... În general, acest poem este mai rău decât strofe lor separate. Există o mulțime de confuzie în ea, ceea ce este inadecvat în subiectul lui Stalin ". Restul ultimelor versete ale poetului Voronej în mod clar non-sovietic, el a recunoscut: „Dacă mi-a fost ridicat întrebarea:. Dacă pentru a imprima aceste versete - aș spune - nu, nu“
După cum vedem, personal I.V. Stalin la cel de-al doilea arest este complet neimplicat, deși Osip Mandelstam este considerat principalul "victimă a stalinismului".
Lider și Boris Pasternak
"Organizațiile scriitorilor nu au făcut acest lucru încă din 1927". "Dar e prietenul tău?" Pasternak ezită și, după o scurtă pauză, continuă întrebarea: "Dar e un stăpân, stăpâne?" Pasternak a răspuns: "Nu contează ...". Pasternak credea că Stalin îl verifica dacă știa despre versuri și că își explică răspunsurile sale ciudate. "De ce vorbim cu toții despre Mandelshtam și Mandelshtam, am vrut atât de mult să vorbesc cu tine". - «Despre ce?» - «Despre viață și moarte». Stalin a închis.
Liderul prea apreciat de timp pentru a-și risipi pe discuții incomod pe teme generale ... Pasternak nu a înțeles acest lucru. De aceea, a sunat înapoi la secretariatul lui Stalin. Dar liderul nu a fost reunit cu scriitorul. Soția lui Pasternak susține că soțul ei a întrebat dacă ar putea vorbi despre acest apel. Secretariatul a răspuns afirmativ.
Faptul că JV Stalin nu a renunțat la Pasternak nu înseamnă că el și-a schimbat mintea cu privire la scriitor. A fost așa cum a fost și a rămas binevoitor. Iată mărturia lui Zinaida Pasternak: "După chemarea lui Stalin în câteva ore, întreaga Moscova știa despre conversația lui Pasternak cu Stalin. În Uniunea Scriitorilor, totul se întoarse cu susul în jos. Înainte, când am venit la restaurant pentru a lua cina, nimeni nu a deschis ușile în fața noastră, nimeni nu a dat haina - s-au îmbrăcat. Când am apărut acolo după conversație, porterul a deschis ușile în fața noastră și a fugit să ne dezbrace. În restaurant am fost foarte atent întreținute, amânate în complimente, până la punctul în care, atunci când Borya ia invitat pe scriitorii care au avut nevoie de el, Uniunea Scriitorilor a plătit pentru cină. Această schimbare față de noi în Uniune, după chemarea lui Stalin, ne-a uimit ".
Un alt fapt luminos. În vara anului 1935, la Paris a avut loc Congresul Internațional al Scriitorilor pentru apărarea culturii. Inițial, Boris Pasternak nu a fost inclus în delegația reprezentativă sovietică. Dar apoi, în direcția I.V. Stalin, Boris Pasternak A.Poskrobyshev invitat pentru un interviu oferit și nu numai pentru a participa la această scară largă eveniment anti-fasciste, dar, de asemenea, pentru a efectua la Paris, că el a fost foarte strălucitoare și a făcut.
Liderul și Akhmatova
În toamna anului 1935, Anna Akhmatova a fost arestată imediat de soțul și fiul ei. A plecat imediat la Moscova pentru a se pregăti pentru ei. Akhmatova la ajutat pe Bulgakov, Pilniak, Seifullin și Pasternak. Ea a scris o scrisoare lui Stalin, foarte scurt, care sa încheiat cu cuvintele: „! Ajutor, Stalin“ Într-o scrisoare către Ahmatova garantase că soțul și fiul ei nu sunt conspiratori și criminali de stat.
Boris Pasternak a scris, de asemenea, lui Stalin că ia cunoscut pe Anna Akhmatova de multă vreme și își respectă viața plină de demnitate. Nu se plânge niciodată, trăiește modest, nu întreabă nimic pentru ea însăși. Scrisoarea lui B. Pasternak sa încheiat cu cuvintele: "Starea ei este teribilă" ...
Toate aceste eforturi au fost încununate cu succes!
Scriitorul Lydia Seifullina se distinge prin judecăți independente, principii ferme, dreptate și veridicitate. Și, deși nu a fost marcată de premiile lui Stalin, liderul o aprecia și o respectă. Deci, se uită la teatrul Vakhtangov si sa joace „Virineya“, a lăsat un comentariu elogios în cartea de oaspeți, menționând că drama - „o felie de viață, luate din viața însăși.“
O dată în timpul unei întâlniri cu Gorky cu scriitori în prezența lui I.V. Stalin, un număr de vorbitori au vorbit despre necesitatea de a înăspri critica literară, iar unul dintre scriitori chiar a chemat să o transforme într-un club. IV Stalin a ascultat în tăcere. Acesta din urmă a luat cuvântul lui Lydia Seifullina. Scriitorul a vorbit în apărarea criticii constructive și binevoitoare, critică corectă. Ea a spus că nu toți capii vor rezista loviturilor "clubului încăpățânat". Dubin poate face rău, scriitorii trebuie să fie protejați ...
Discursul ei a fost perceput de către public ca o provocare impudentă, iar mulți oaspeți ai lui Gorky au făcut imediat chipuri de piatră și s-au întors de la Seifullina. Un I.V. Stalin după pauză a trimis o notă scriitorului, în care se spunea că are dreptate. Luând cuvântul, I.V. Stalin, într-un ton foarte respectuos, a vorbit despre scriitorii Uniunii Sovietice și le-a numit ingineri ai sufletelor umane.
Conform istoricului de artă Evghenii Gromov, „nu există nici o scăpare din faptul că o mulțime de oameni talentați și creativi onest hrănite lui Stalin respect, și, uneori, i sa închinat. Iar lauda sa în versuri și proză este adesea pătrunsă de sentimente complet sincere. " Iată un exemplu. Într-un discurs la al 18-lea congres, Mihail Sholokhov a spus despre I.V. Stalin astfel de cuvinte calde: „A devenit o tradiție, așa că va fi în viitor, tovarăși, că, în bucurie și în durere, ne întoarcem mereu la el mental, la creatorul unei noi vieți. Cu toată modestia cea mai profundă omul lui Stalin au l îndure revărsarea dragostei și devotamentul nostru, deoarece nu este numai noi care trăiesc și lucrează sub conducerea sa, dar, de asemenea, în toți oamenii care lucrează de orice speranță pentru un viitor luminos al omenirii este indisolubil legată cu numele său. "
"... Și în aceleași zile la distanță, în spatele zidului de piatră antic
Nu există nici un om care să trăiască, este un act: un act de creștere cu un glob al pământului.
Soarta ia dat mulțimea decalajului anterior.
El - ceea ce a visat cel mai îndrăzneț, dar înainte de el nimeni nu îndrăznea.
În spatele acestei afecțiuni fabuloase, modul de lucruri a rămas intact.
El nu a înălțat trupul ceresc, nu a denaturat, nu a decăzut.
În colecția de basme și relicve ale Kremlinului care plutesc peste Moscova
Secole atât de obișnuit cu el, cum luptele cu ceasul.
Dar el a ramas un barbat si daca, un iepure,
Iarna de iarnă în zonele de tăiere, el, ca toți ceilalți, va răspunde pădurii. "
"Să ne amintim lumea în această zi pentru totdeauna,
Fie ca eternitatea să fie lăsată în această oră.
Legenda spune despre un om înțelept,
Ceea ce am salvat fiecare dintre noi de la o moarte groaznică.
Întreaga țară se bucură de razele zorilor de chihlimbar,
Și bucuria celui mai pur nu este o barieră;
Și vechiul Samarkand și polul Murmansk,
Și de două ori salvat de Stalin a fost Leningrad.
În ziua Anului Nou al Profesorului și al Profesorului
Cântecul de recunoștință ușoară este cântat -
Lasă-i pe furtună să vină în furtună
Sau flori de munte violet.
Și ecou orașele Uniunii Sovietice
Toate republicile prietenoase ale orașului
Și muncitorii sunt cei care strangulează legăturile,
Dar al cărui discurs este liber și al cărui suflet este mândru.
Și zboară în mod liber spre capitala gloriei.
Înaltul Kremlin - luptător pentru lumina veșnică,
De unde, la miezul nopții, imnul se grăbește
Și întreaga lume sună ca ajutor și salutări "
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: