1 mai 1971, 00:00
Bulevardul central al orașului Erevan se află pe o clădire mică, dar maiestuoasă. Acest Matenadaran, care în vechea armeană înseamnă pur și simplu o "bibliotecă". Cu toate acestea, acum acest cuvânt, care este scris cu o scrisoare de capital, este numit o colecție unică de manuscrise neprețuite care au coborât la noi din adâncuri de secole. Stochează peste 10 mii de volume. Pe rafturile de martor ocular imparțial congelate otgremevshego lupte lungi de timp, Ghiciri uimitoare înțelepți celebri, miniaturi de finețe mare, strălucitoare azuriu și aur, ca și în cazul în care a făcut ieri.
Matenadaran are peste 1500 de ani. Unele dintre cărțile colectate vechi-cronometre aici amintesc capitala a pierdut de Ani și înflorire luxuriante din Cilicia, mănăstirea de depozitare Echmiadzin si se muta la Moscova, în 1915. În 1939, Matenadaran a fost transferat de la Echmiadzin la Erevan, capitala Armeniei, iar mai târziu sa decis crearea unui Institut special de Cercetare al Manuscriselor Antice. Abia după aceea a început un adevărat studiu științific al materialului acumulat de-a lungul mai multor secole. La institut, nu numai că stochează manuscrise, dar le restaurează de asemenea de la aproape non-existența.
Când urci scările în seif, trebuie să treci lângă statuia bătrânului bătrân, care învață tânărul în genunchi. Numele acestui înțelept - Mesrop Mashtots - este suportat de institut.
Istoria armeană este bogată în nume glorioase. Dar unul dintre eroii naționali mai venerati este înțelept om - călugăr sărac, care provine dintr-o familie de țărani, care în 405 d.Hr. a inventat alfabetul armean. Oamenii l-au numit pe Mesrop Mashtots un Învățător. Și, probabil, imposibil de a înțelege pe deplin motivele de onoare pe care în mod constant, de peste cincisprezece secole, înconjurat de acel nume, în cazul în care numai în termeni generali, nu amintesc istoria armeană din cele mai vechi timpuri până în momentul în care Mesrob Maștoț scrisori armene înscris mai întâi.
Vechii greci și romani își începuseră misiunea istorică, iar în văile însorite ale Transcaucaziei se formase deja o puternică stare de Urartu.
Prima dată este menționată în cronicile asiriene în 1320 î.Hr.
Problema lui Leah a început. Drumul "în munții puternici" va deveni o cale familiară pentru războinicii kurkavorohodykh. Drumeții vor urma drumețiile. Anii vor merge la războaie sângeroase.
Apoi Assyria și Urartu vor dispărea și regatul median va fi ridicat pe ruinele lor. O sută de ani vor trece, vechii persani vor distruge statul median, iar din nou vor reprograma harta Estului, iar Armenia va fi sub dominația Achaemenidelor.
Unde nu s-au luptat trupele armeene sub bannerele lor! Împreună cu Cyrus, au distrus Babilonul, împreună cu Xerxes la Termopile au fost, împreună cu Darius Kadomanom învins de Alexandru cel Mare, în celebra bătălie de la Gaugamela.
Apoi, Armenia va deveni pe scurt o provincie greacă. Dar imperiul lui Alexandru cel Mare se prăbușește, împărățiile diadocurilor care au apărut în locul lui se vor dezintegra și armenii vor fi în cele din urmă eliberați. Apoi va urma lupta seculară cu Roma pentru independență. Cei mai buni comandanți latini: Sulla, Pompei, Crassus, Marcus Aurelius vor conduce legiunile de-a lungul căilor pietroase. Hannibal va veni aici pentru al cere lui Tsar Artaxia pentru ajutor împotriva dușmanilor săi. Tigran cel Mare împreună cu regele Pontus Mithridates vor începe o luptă comună cu Roma.
Tiberius va croi tiara lui Tigran al III-lea, ridicată la Roma, iar Virgil, Horace și Ovidiu vor cânta această ceremonie ca victoria finală a Romei. Cu toate acestea, multe secole de război se află în continuare.
Toate acestea nu au putut decât să afecteze vechea cultură armeană.
Ață puternice legături culturale merge în profunzimea istoriei, Nairi era tara, statul Urartu, în cazul în care nivelul ridicat de perfecțiune atins ornament piatră: probabil sculptură complicate pe mormântul armean traversează - khachkars - are sursa artiști creative necunoscute ale acestor epoci. Primul teatru de pe teritoriul țării noastre a avut originea în Armenia sub domnia lui Artavazde. Împăratul însuși a scris poezii și drame pentru el în limba lui Homer. Ele îmbină culorile estice și claritatea elenă, eleganța arabă și sternitatea romană.
La sfârșitul secolului al IV-lea - începutul secolului al V-lea, persii și bizantinii, obosiți de lupta nesfârșită a Armeniei, au decis să o împartă între ei. Partea bizantină era legată de metropolă atât din punct de vedere administrativ, cât și cu credința creștină comună. În Armenia persană, însă, administrația a trecut prin prinți - găcărași locali, dar persii au urmat o politică de asimilare forțată.
Și era necesar să avem o legătură mai puternică, care să nu permită dezintegrării culturii armeene. Această legătură a devenit, de asemenea, semnele inventate de călugărul ingenios. Mesrop Mashtots a creat un sistem de școli în care băieții au învățat să citească și să scrie. Aceste școli au devenit un focar al culturii naționale.
Prin urmare, din momentul nașterii, cartea a devenit în istoria Armeniei antice alături de persoana care a creat această poveste. Cronicile din raportul trecut au arătat că inamicul a capturat atât de mulți oameni și atât de multe manuscrise: "... caligraful a fost sacrificat de străini. Și unul, eu, mama, am salvat această carte "; “. Eu, Simon Vardapet, am eliberat manuscrisul din mâinile invadatorilor pentru treizeci de mese de argint. "Cărțile au fost cumpărate din captivitate, pe măsură ce oamenii au fost răscumpărați - pentru aceasta au dat ultimul. Când raidurile inamice au salvat în primul rând cărți, aruncând bijuterii, salvate, deoarece mamele își salvează copiii. Această similitudine subliniază acest obicei străvechi: oameni fără copii, a ordonat manuscrisul și ia dat o parte din mănăstire - sa crezut că această carte a devenit ideea de donatori și toți cei care-l citesc, ar trebui să ne amintim cu recunoștință „părinții“ ei. Și viața a fost scrisă despre viață ca pe o viață a unei persoane.
Cel mai vechi manuscris datat de Matenadaran este faimoasa Evanghelie Lazarev, care a fost depozitată odată la Institutul Lazarevsky din Moscova. În 887, și-a încheiat corespondența cu Sahak Vanandetzi. Finalizarea manuscrisului, scriitorul "cărții" - scribi numiți grichami - după ce textul canonic a raportat informații despre el și despre timpul său.
Referindu-se la Evanghelia lui Lazarevski, se menționează Ashot I, fondatorul dinastiei Bagratid. Timpul creării cărții este o dată semnificativă în istoria Armeniei. Timp de mai mult de două secole, țara era sub conducerea califilor arabi. Uneori, opresiune nu a fost prea greu, cum ar fi în timpul celebrul Harun al-Rashid, și, uneori, hărțuirea, șantaj și umilire a dus la frământări refulate cu ferocitate incredibila. Astfel, Califul Othman, pentru că a refuzat să plătească impozite, a ordonat executarea a 1.775 de ostatici.
În această perioadă dificilă, casa domnească a Bagratidilor începe să fie nominalizată în Armenia. În ceea ce privește califatul, aceștia au aplicat aceeași politică cu prinții Moscovei în timpul Hordei de Aur: abandonarea luptei armate și recunoașterea exterioară a vasalității. A dat roadele. De fiecare dată, pentru a calma poporul aflat în fruntea țării de către califi, domnul armean a fost pus, ei invariabil s-au dovedit a fi unul dintre Bagratide.
În timpul domniei lui Ashot I au încetat necazurile, orașele au fost reconstruite. De aceea, cred cercetatorii, iar Evanghelia Lazarev a fost ordonata. A fost scris într-o domnie pașnică, dar această lume a fost de scurtă durată. Și o mulțime de aventuri a trebuit să supraviețuiască cărții mai târziu, înainte de a se stabili în salonul rece al lui Matenadaran. 229 coli de pergament îngălbenit de secole păstrează urme ale transferului. Această carte a venit la vremea noastră ca un călător obosit, silențios, ale cărui drumuri le putem ghici doar: unele pagini sunt spălate - poate că cartea sa scufundat; mai multe foi sunt arse - s-ar putea să fi ars. Învățăm vreodată, în ce mod a venit această comoară a culturii?
Timp de trei ani am dat "Charyngiru" - "Discursuri alese" - un copyist Vardan Kafaetsi. În postul tradițional, el raportează despre evenimentul vesel al anului: victoria asupra turcilor Seljuk. Trupele armene-georgiene aliate au capturat prada bogată.
În Gegard, conducătorii armeeni Zahare și Ivane Dolgoruky au început să construiască un complex bisericesc, încă uimitor de toți experții în arhitectură.
Și în Baberta, Griech Kafaeci și-a terminat lucrarea. Dimensiunile cărții au simbolizat acel timp eroic: lățimea paginii a fost de o jumătate de metru, pentru fiecare frunză plecând pielea vițelului, în total 607 frunze de pergament.
Dar curând - o nouă invazie a Seljuks. Și crearea lui Vardan Kafaetsi a fost luată prizonier. El a fost cumpărat - și, spun ei, literalmente în greutate de aur. După aceea, șapte sute de ani, cartea a fost ținută în biblioteca mănăstirii. În timpul primului război mondial, când aliații turci ai împăratului Wilhelm au început să urmeze o politică de genocid în Armenia, cartea dispare din nou, părea pentru totdeauna.
Două femei armeane, scăpate din pogromuri, s-au dus la nord. Într-o noapte, ei au petrecut într-o mănăstire abandonată. Dimineața înainte de a intra în templu, fugarii au văzut un volum imens și au decis să-l salveze. Dar cartea era prea grea. Fără legare, a cântărit două pooduri. A trebuit să o împart în părți. Unul dintre ei, înfășurat ușor în pânză, a fost așezat pe șosea, iar celălalt a fost purtat pe umeri. Și, odată ce bunicile, aruncând tot ce aveau nevoie, au luat cu ei în munți foi de pergament, așa că au adus cartea prețioasă la hotarul rusesc. Câțiva ani mai târziu, a fost găsit un manuscris vechi. A fost a doua parte a cărții.
Paginile manuscrisului s-au găsit unul pe celălalt, pe măsură ce oamenii se găsesc după o lungă separare.
Deja în secolul al V-lea, secolul creării alfabetului, o serie de cărți seculare au fost scrise în armeană și compilate în armeană, istorică și științifică.
Acești pionieri ai scrisului armean nu au ajuns la noi. Dar releul înțelepciunii și al cunoașterii a trecut de la un secol la altul, de la tată la fiu.
Printre comorile lui Matenadaran se află și primul din manuscrisul țării noastre pe hârtie. Este datată 971 ani și povestește despre unele lucrări ale lui Anania Shirakatsi. Acest om a trăit în secolul al VII-lea. Un matematician și un astronom, geograf și filosof, Shirakatsi a contribuit foarte mult la toate domeniile în care a lucrat. Chiar înainte de inventarea telescopului, el a susținut că Calea Lactee este un grup de stele. Shirakatsi a ghicit că lună strălucește cu lumina reflectată a soarelui și a compilat o masă de eclipsă pentru ciclul de 19 ani. Din aceasta, studenții au învățat despre sfericitatea Pământului. Conform cărților sale, multe generații de armeni au învățat să conteze. Shirakatsi a venit cu sarcini ingenioase - parabole, trecute de la gură la gură. Folosind "geografia" lui Ptolemeu, "topografia creștină" a lui Constantin din Antiohia și alte surse, Ananias Shirakatsi își creează propriul "indicator miros". Pentru acel moment a fost o lucrare magnifică, care conținea informații despre chinezi și slavi, indieni și triburi africane. Marele enciclopedist încearcă să rezolve misterul sprijinului pământesc. El a respins cu fermitate elefanții, balenele și o broască țestoasă uriașă: gravitatea lui Shirakatsi contrabalansată de vântul suflat de jos. Aceasta, probabil, este una dintre cele mai rezonabile ipoteze donutoniene. Probabil, în secolul al VII-lea nu exista nici un loc pe planetă, unde elevul ar putea obține cât mai multe cunoștințe ca la școala Shirakatsi.
Patria acestor cărți este Cilicia, un centru uimitor de cultură armeană. Și aceste cărți se potrivesc cu oamenii care au aprins această vatră - mândră, independentă, înțeleaptă.
Unul dintre ultimii împărați ai familiei Bagratid a fost ucis de greci în 1079. Relația lui Ruben, răzbunarea pentru moartea sa, a capturat o fortăreață greacă în munții Taurului și a rezistat asediului. Din acest mic pat de pământ, ca un copac dintr-o sămânță, a crescut un stat tânăr - Cilicia. Fiul lui Ruben, Constantin, a extins în continuare posesiunile ereditare.
Cilicia a fost destinată să fie o existență genială, dar de scurtă durată. Ea a căzut sub loviturile Mamelucilor. Dar pomul magnific al culturii armeene nu a murit. O parte considerabilă a monumentelor din vechea scriere armeană, copiată de maeștrii cilicieni, a supraviețuit la noi, a fost lăsată moștenită altor centre ale vieții spirituale din Armenia.
Mulți oameni calculează măreția și frumusețea omului. Și printre aceste lucruri este un respect înțelept pentru măreția și frumusețea creată de alte limbi. Cărțile armeene au păstrat pentru omenire nu numai cultura lor națională. Unele greacă, latină, scrieri arabe, cum ar fi tratatul lui Zeno „Despre natura“ legile regatului Antiohiei, cruciații, scrierile lui Filon din Alexandria, nu există în original. Alte cărți au fost supuse unei cenzuri medievale brutală și ar fi corupt iremediabil în cazul în care nu sa păstrat exemplare în limba armeană. Lucrarea celebru de „elemente“ lui Euclid a fost tradus din limba greacă filozof, matematician și poet Grigor Magistros în 1051, adică, șaptezeci de ani înainte de a exista a fost prima traducere latină. Cele Matenadaran, liste unice rare de poezie orientală Nizami, Alisher Navoi și Ferdowsi, Hafez și Saadi, lucrări unice ale filosofilor medievale: Ioan Damaschin, Sf. Toma de Aquino, Isidor de Sevilla, și altele.
Un loc special printre operele istorice antice este ocupat în depozit de numeroase liste din cartea lui Koryun, dedicată biografiei profesorului Mashtot. Înainte de a accepta ordinul, Mesrop Mashtots era secretarul în biroul țarului. Făcând scrisori, scrisori, decrete în greacă, siriană și persană, probabil pentru prima dată, a început să se gândească la modul în care oamenii au nevoie de propriul lor alfabet. Alfabetul a fost creat destul de repede. Potrivit legendei, Mashtots a văzut scrisorile într-un vis. Și primele cuvinte, scrise în armeni, numite "să înveți înțelepciunea și învățătura, să înțelegi cuvintele minții".
Intrând în Matenadaran, vă priviți involuntar în mozaic sub arcele vestibulului. Artistul O. Khachatryan a ilustrat o scenă din faimoasa luptă cu persii la Avaraira, despre care cronicarul Yeghishe povestește în lucrarea sa, stocată în această clădire. În această bătălie, eroul legendar al Armeniei Varden Mamikonyan a căzut.
Și, firește, credeți că amintirea eroilor rămâne pentru totdeauna printre oameni, iar releul cunoașterii și culturii durează întotdeauna.
"A strâns muntele trecutului într-o singură piatră - și sângele a apărut pe piatră. El a înmuiat un stilou în acest sânge și a inscripționat scrisori care erau veșnice, ca aceste pietre. Și, prin urmare, cartea a devenit egală cu prețul vieții umane - ea, ca un bărbat, trăia cu sângele strămoșilor ei. Un fel de toast în onoarea lui Mesrop Mashtots, pe care l-am auzit la o sărbătoare solemnă. Și nu am curajul să mă gândesc la aceste cuvinte doar ca o categorie de legende frumoase sau de pilde poetice.
R. Shcherbakov, specialul nostru. Corr.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: