Interviu cu scriitorul scandaloasă-nobeliata Alexiyevich Petersburg jurnalistul Serghei Gurkin este un exemplu foarte interesant de ceea ce o mizerie întâmplă în mintea unor reprezentanți ai „intelectualității de creație“, în legătură cu problema națională notorii. Aceasta, la rândul său, reiterează responsabilitatea că aceasta este cea mai creative poartă Intelectualitatea pentru agitarea conflictelor în spațiul post-sovietic, și - din ce în ce - pe teritoriul fostului bloc sovietic. Cecenia, Karabah, Iugoslavia, Abhazia, Donbass - toate aceste „puncte fierbinți“ nu ar exploda în cazul în care contribuția sa la escaladarea conflictului nu au definit „molders de opinie“. Alexiyevich - este doar un reprezentant al generației intelectualității târziu sovietică, care, ghidat de idealurile umanismului și „viața nu este o minciună“, realizat în realitate, rezultate diametral opuse.
Motivul principal pentru care natsvoprosu Svetlana Aleksievich „mizerie în capul meu“, este faptul că scriitorul - nu părea realizarea în acest raport - se amesteca in mod constant cele două doctrine cheie ale apariției națiunilor. Primul dintre ele - organic - afirmă că naționalitatea, etnia sunt date inițiale despre sângele care se află inițial într-o persoană. În literatura științifică, această doctrină este numită și cuvântul rusesc "primordialist", care nu poate fi citit, de la limba engleză primordială (primordială, prime, etc.). A doua doctrină - constructivistă - dimpotrivă, provine din faptul că națiunea este o comunitate creată în mod artificial, „comunitate imaginată“, cheia titlu pentru text constructivistii - cărți sociolog britanic Benedict Anderson. În opinia constructiviștilor, națiunea este formată din factori precum limbajul comun, spațiul cultural și economic comun și, nu în ultimul rând, frontierele de stat. Deși există excepții semnificative față de limbă, de exemplu, națiunea belgiană este în principiu bilingv.
Deoarece aceste două doctrine au motive fundamental diferite, alegerea dintre ele este foarte rigidă: fie - fie. Relativ vorbind, nu poate fi o jumătate constructivistă, iar cealaltă - "primordialistă" - și aceasta este exact ceea ce face Svetlana Aleksievich. De exemplu, logica ei despre argumentarea conflictului din Ucraina, la prima vedere, este pur constructivistă: "Tu [Rusia] ați făcut același lucru în Cecenia pentru a păstra statul. Iar când ucrainenii au început să-și apere statul, ți-ai amintit brusc despre drepturile omului, care nu sunt respectate în război ".
Cu alte cuvinte, Aleksievich aici sa bazat pe logica că punctul fundamental pentru formarea națiunii frontierele de stat sunt (expresia clasică despre ea chiar și în mijlocul secolului trecut a declarat primul prim-ministru al Italiei unite contele Cavour Italia am primit-o. - stânga pentru a obține italieni). „Ucrainenii“ în citatul de mai sus - este, desigur, nu cei care sunt ucraineană de naștere și de limbă: după cum știm, printre „veteranii ATO“, un procent foarte decent de cei a căror limbă maternă este rusa, nu mai vorbim de numele lor de familie din Rusia . În cele din urmă, ce fel de "arhitecți" ai UAT - ministrul Afacerilor Interne al Ucrainei, Armenianul Armenian Avakov din Baku are de-a face cu ucrainenii etnici? Iar una dintre "icoanele" recente ale politicii ucrainene este Iulia Timoșenko. după cum știți, are acest nume pentru soțul ei, iar în fată de Julia Vladimirovna era Grigian. și, potrivit ei, acest nume este leton (inițial - Grigianis). Într-un cuvânt, ucrainenii tuturor acestor oameni pot fi chemați numai pentru că ei consideră Ucraina patria lor - în interiorul granițelor în care a fost format sub regimul sovietic. Același lucru, apropo, este absolut adevărat în cazul Rusiei - vă puteți aminti aforismul clasic al poetului Rasul Gamzatov. "În Daghestan - sunt un avarak, în Rusia - Daghestan și în străinătate - sunt rusă".
Și prin aceeași logică, și în cele din urmă a recurs Alexiyevich - proeminent „scriitor umanist“, care a câștigat Premiul Nobel „pentru munca polifonică. - un monument de suferință și de curaj în timpul nostru“ „Nu. Dar poate pentru un timp și da, să cimentăm națiunea "- răspunsul lui Alexievich la întrebarea dacă este necesar să se desființeze limba rusă în Ucraina în procesul" aderării la Europa ", vorbește de la sine. A fost acest punct de vedere că "naționaliștii ecologi" ucraineni, care au provocat conflictul din Donbass acum trei ani, au aderat. În ciuda faptului că cauzele sale au fost complexe, a fost vorba de statutul limbii ruse și, mai larg, de cultura rusă în Ucraina. Este imposibil să negăm acest fapt și faptul că Alexievich, în timp ce se întreabă despre războiul din Donbas, încearcă să-l liniștească, subliniază doar natura pur selectivă a "umanismului" ei.
Și este destul de dincolo de indicii de look fault Aleksievich că, dacă nu pentru Marele Război pentru Apărarea Patriei și „vin în număr mare“, după rus, belarușii au de astăzi ar fi mai probabil să-și păstreze identitatea și limba „primordială“ - așa și ar trebui să-l interpreteze cuvintele: "În Belarus, din zece milioane de oameni după război, au fost șase cu ceva milioane. Și a condus aproximativ trei milioane de ruși. Sunt încă acolo. Și a existat o astfel de idee că nu există Belarus, că toate acestea sunt o mare Rusia ". Ar trebui să apoi amintesc laureatul premiului Nobel pentru că războiul sfâșiat Belarus a fost tragedia întregii țări - Uniunea Sovietică, și pentru a vedea în reinstalarea post-război a milioane de oameni din Belarus din alte părți ale Uniunii Sovietice unele intenții insidios cel puțin o prostie. Același lucru se poate spune și despre Ucraina, în special despre Donbas - restaurarea postbelică a economiei sale, iar populația a fost, de asemenea, o sarcină a întregii Uniuni.
Nu sta până la control și raționamentul Aleksievich despre soarta tristă a limbii din Belarus în perioada sovietică - este suficient să se amintească faptul că, în 1940 - la înălțimea de stalinismului - 75% din circulația anuală a cărților tipărite în BSSR făcute publicații în limba belarusă. Totuși, în spatele "lacriilor de crocodil" ale lui Aleksievici despre limba belarusă este ignoranța banală a scriitorului în ceea ce privește înțelegerea modului în care limba funcționează în societate.
În acest sens, este posibil, din nou, să dăm un exemplu ilustrativ materialului ucrainean. La o dată cartea sa senzațional „Ucraina - nu Rusia,“ ex-președinte al Ucrainei Leonid Kucima, o descriere detaliată a copilăriei sale, care a avut loc într-un sat izolat din regiunea Cernigov, nu departe de punctul de convergență al limitelor RSFSR, RSS Ucraineană și RSS Bielorusă. În același timp, Kucima admite deschis că identifică în mod unic limba în care a fost declarat a fi imposibil, în principiu - a fost doar un fel de dialect slave de Est. Cu toate acestea, datorită faptului că micul Lenya bine în școală - desigur, în limba rusă, el a fost capabil sa se inscrie la Institutul Fizico-Tehnic al Universității de Stat din Dnepropetrovsk, și apoi ajunge să lucreze în superprestizhnoe la locul de timp - Dnepropetrovsk birou de proiectare „Sud“, una dintre principalele „creier centrele "cosmonauticii sovietice.
Nu, probabil explica de ce deja într-o vârstă foarte avansat, devenind prim-ministru al Ucrainei independente, este în prezent „organic“ ucrainean Leonid Kucima a fost forțat să predea din nou limba lor maternă. Deoarece KB „de Sud“, care Kucima a dat jumătate din viața lui, care lucrează pentru întreaga Uniune, în orice altă limbă, alta decât limba rusă, nu a putut vorbi, și să-și imagineze documentația tehnică în ucraineană a fost practic imposibil. Același lucru este valabil și pentru industria din Belarus, care este „un tiran și un dictator“ Lukașenko - pentru toate calitățile sale cunoscute - în măsură în ansamblul său pentru a păstra și proteja de colaps. Situația atât de deplorabilă în industrie din Ucraina, după prăbușirea ultimelor legături de cooperare cu Rusia are o legătură profundă cu sfera culturală și lingvistică: impactul întârziat al tranziției totale la limba ucraineană este distrugerea finală a industriei high-tech din Ucraina - în deplasarea limbii ruse în sfera comunicării de zi cu zi pot înțelege nuanțele de documentare în limba rusă după un timp, pur și simplu nu va rămâne.
Trimiteți-le prietenilor: