Adaptarea este văzută ca un proces de schimbare a laturilor interacțioase.
În lucrările acestei direcții, se pune un accent mai mare pe individ, este rolul său decisiv în procesul de adaptare. În același timp, se pot menționa lucrări privind problema adaptării, obiectul investigației căruia este grupul ca participant activ în interacțiunea adaptivă, și nu ca un mediu în care se adaptează o persoană. În această calitate, se caracterizează prin așa-numita "capacitate adaptivă a grupului".
La baza adaptării socio-culturale sunt diferențele socio-culturale, adică diferențele în distribuția și accesul la bunuri și servicii culturale, nivelul de consum în natura și conținutul activităților culturale, gradul de interacțiune în activitatea socială și culturală a subiectului.
Pentru a sublinia rezultatul adaptării, se folosește adesea un astfel de concept ca "adaptarea" unei persoane sau unui grup.
Studiind starea de adaptare ca urmare a adaptării, cercetătorii se confruntă inevitabil cu problema criteriilor de determinare a adaptabilității sau a indicatorilor de adaptare. Criteriile sunt combinate în două mari grupuri: obiective și subiective.
Un număr de cercetători încearcă să combine toți factorii disponibili în grupuri.
ÎN Vershinin, ea identifică următoarele grupuri de factori:
De fapt, TN. Vershinina vorbește despre aceiași factori interni și externi ai adaptării. Singura diferență este că are factori interni - este personal și extern - este factori de producție și non-producție.
P.S.Kuznetsov identifică șapte factori complecși, care afectează succesul adaptării: economice (materiale), de auto-reglementare, de reproducere, comunicativ, cognitiv și auto-realizare. Fiecare factor complex include un număr de factori particulari.
Economic (material) - combină factorii asociați cu obținerea unui trai (salarii, câștiguri, venituri nerecuperate, plăți, stimulente materiale, acces la un deficit).
Auto-conservarea - include factori care sunt asociați cu realizarea siguranței existenței: fizică și economică (amenințarea la adresa vieții și a sănătății, posibilitatea pierderii sursei existenței, aducerea răspunderii penale).
Reproductivă - conține factori care reflectă realizarea nevoilor sexuale ale unei persoane, inclusiv relațiile sexuale, crearea unei familii, continuarea familiei (partener sexual, partener de căsătorie, copii).
Comunicativ - include factori care sunt asociați cu realizarea nevoilor persoanei în comunicare (profunzimea comunicării, cercul de comunicare, poziția în grup).
Cognitiv - conține factori care reflectă realizarea nevoilor cognitive (educație, calificări, intelect, orizonturi).
· Satisfacția cu relațiile cu noul mediu;
• o imagine pozitivă a "Noi" și o imagine pozitivă a "Ei";
· Actualizarea nevoilor dezvoltate de stimă de sine și de auto-actualizare;
· Satisfacția cu activitatea profesională ca fiind cea mai importantă condiție pentru realizarea nevoii de auto-actualizare;
• satisfacția cu sensul vieții și o evaluare optimistă a situației vieții;
activitate înaltă, stabilitate emoțională, un loc intern de control.
Articole similare
-
Fiecare persoană poate fi considerată o persoană principalele definiții - stadopedia
-
La problema studierii factorilor de adaptare a personalității
Trimiteți-le prietenilor: