SISTEME ANTROPOGENICE DE MEDIU
Orașul seamănă în multe privințe cu sisteme ecologice, cum ar fi peștera, apa adâncă și alte biogeocenoză, în funcție de consumul de energie și materie din exterior. Ele sunt complet sau parțial lipsite de producători și prin urmare sunt numite heterotrofe.
Orașul are următoarele caracteristici din cele mai multe sisteme ecologice naturale:
1) un metabolism mai intens pe unitate de suprafață, pentru care nu se utilizează în principal energia solară, ci energia materialelor combustibile și a energiei electrice;
2) migrație mai activă a substanțelor, care implică mișcarea metalelor, materialelor plastice etc. și nu atât în interiorul sistemului cât și la intrarea și ieșirea din el;
3) un flux de deșeuri mai puternic, dintre care multe nu sunt reutilizate deloc și sunt mai toxice decât materiile prime naturale de la care provin.
În consecință, pentru funcționarea eficientă a orașului ca sistem ecologic, este necesar să avem o legătură mai strânsă cu mediul și dependența sa mai mare de el. Într-adevăr, deși în majoritatea orașelor există plantații verzi puternice, produsele lor ecologice nu joacă un rol semnificativ în furnizarea orașului. Oxigenul eliberat de aceștia nu acoperă cheltuielile sale pentru respirația oamenilor, a animalelor și, cel mai important, a proceselor tehnologice ale întreprinderilor industriale.
Fără o livrare constantă de alimente, materiale de construcție, combustibil, electricitate și apă, orașul ar înceta să mai existe. Zona de teren ocupată în prezent de orașe este de 1-5% în diferite părți ale lumii. Cu toate acestea, impactul lor asupra mediului este enorm. Orașul poate influența biogeocenoza înconjurătoare nu numai ca un consumator de materie organică și oxigen, ci și ca un poluant puternic, care de multe ori funcționează pe o distanță imensă. Astfel, produsele alimentare și materiile prime industriale pot fi livrate în orașe de la o distanță de câteva mii de kilometri. Orașul modern nu produce mâncare și alte substanțe organice, nu îmbogățește aerul cu oxigen, aproape nu întoarce apă și materiale anorganice la circulația substanțelor. Prin urmare, într-un sens ecologic larg, un oraș nu poate fi considerat un sistem ecologic. Pentru a vedea orașul ca o biogeocenoză cu semnele caracteristice ale stabilității, autoreglementării și auto-dezvoltării, este necesar să se extindă limitele acesteia ținând seama de acele medii apropiate și îndepărtate care îi determină susținerea vieții. Prin urmare, studiul problemelor de mediu ale orașelor trebuie să se desfășoare nu numai în orașele însele, ci și dincolo de frontierele lor.
Articole similare
-
Întrebări despre conceptul de forme ale statului - stadopedie
-
Probleme metodologice de diagnosticare a stărilor emoționale 441 - stadopedia
Trimiteți-le prietenilor: