Procedura de contestare a acțiunilor și a deciziilor organelor autoguvernării locale este districtul Karakul

Fiecare cetățean are dreptul să apeleze la instanță dacă consideră că acțiunile ilegale (deciziile) ale organelor sau funcționarilor autonomiei locale i-au încălcat drepturile și libertățile.







Prin acțiunea (decizie) ale organelor de conducere și de auto-guvernare locală, care poate fi atacată în instanța de judecată, sunt acțiuni colective și individuale (decizii), inclusiv furnizarea de informații oficiale, care a devenit baza pentru îndeplinirea acțiunilor (decizie), care a avut ca rezultat
- drepturile și libertățile unui cetățean sunt încălcate;
-s-au creat obstacole în calea exercitării de către un cetățean a drepturilor și libertăților sale;
-în mod ilegal, cetățeanului îi este încredințată orice datorie sau este adus ilegal la orice responsabilitate.

Cetățenii au dreptul de a contesta și lipsa de acțiune a acestor organe, oficiali, dacă implică aceleași consecințe.

Fiecare cetățean are dreptul de a primi, iar funcționarii sunt obligați să îi acorde accesul la documente și materiale care afectează în mod direct drepturile și libertățile sale, în cazul în care nu sunt stabilite prin restricții legea federală privind informațiile conținute în aceste documente și materiale.

Un cetățean are dreptul de a contesta ambele acțiuni (decizii) menționate anterior și a servit drept bază pentru realizarea informațiilor privind acțiunile (luarea deciziilor) sau pentru ambele în același timp.

Un cetățean are dreptul de a ataca un funcționar împotriva acțiunilor (deciziilor) care îi încalcă drepturile și libertățile, fie direct instanței, fie organului administrației publice locale.

Plângerea poate fi depusă de un cetățean ale cărui drepturi au fost încălcate sau de reprezentantul acestuia și, de asemenea, la cererea unui cetățean de către un reprezentant autorizat în mod corespunzător al unei organizații publice sau al unui colectiv de muncă.

Plângerea este depusă la discreția cetățeanului, fie instanței de la locul său de reședință, fie instanței din localitatea organului sau funcționarului local.

Pentru a face apel la instanță cu o plângere, sunt stabiliți următorii termeni
-trei luni de la data la care cetățeanul a constatat o încălcare a dreptului său;
-o lună de la data primirii de către cetățean a unei notificări scrise a refuzului unei autorități superioare, unei asociații, unui funcționar în satisfacerea reclamației sau a expirării unei luni de la depunerea plângerii, cu excepția cazului în care cetățeanul a primit un răspuns în scris la acesta.

Pierdut dintr-un motiv valid, timpul de depunere a plângerii poate fi restabilit de către instanță.







Cererea este înaintată instanței districtuale la sediul administrației locale sau funcționarului care a adoptat actul normativ.

Declarație privind contestarea actului juridic de reglementare trebuie să respecte cerințele și să conțină informații suplimentare cu privire la denumirea organului administrației publice locale sau oficialului care a luat actul atacat normativ juridic, numele și data adoptării; o indicație a drepturilor și libertăților unui cetățean sau a unui cerc nedeterminat de persoane care sunt încălcate de acest act sau de o parte a acestuia.

Depunerea unei cereri de contestare a unui act normativ în instanță nu suspendă acțiunea actului normativ normativ contestat.

Cetățeanul, organizația are dreptul de a contesta în instanță decizia, acțiunea (inacțiunea) unui organ de guvernare locală, un funcționar sau un angajat municipal, dacă consideră că drepturile și libertățile lor au fost încălcate. Cetățeanul, organizația are dreptul să se adreseze direct instanței sau organului administrației publice locale, funcționarului, angajatului municipal.

Cererea poate fi depusă de cetățean la instanța de la locul de reședință sau la sediul organismului administrației publice locale, funcționarul, angajatul municipal, a cărui decizie, acțiune (inacțiune) este contestată.

Deciziile, acțiunile (inacțiunea) organelor autoguvernării locale, funcționarii, angajații municipali, contestați în procedura civilă, includ deciziile și acțiunile colective și individuale (inacțiunea), în urma căreia
- drepturile și libertățile unui cetățean sunt încălcate;
- obstacolele în calea exercitării de către un cetățean a drepturilor și libertăților sale;
- un cetățean este acuzat ilegal de orice datorie sau este adus în mod ilegal în fața justiției.

Un cetățean are dreptul să se adreseze instanței printr-o declarație în termen de trei luni de la data la care a luat cunoștință de o încălcare a drepturilor și libertăților sale.

Cetățenii, organizațiile și alte persoane care au dreptul de a solicita instanței de arbitraj pentru invalidarea actelor legislative non-normative ale deciziilor ilegale și acțiuni (inacțiunii) ale guvernelor locale, oficiali, în cazul în care consideră că a contestat non-normativ juridic act, decizie și acțiune (inacțiunea) nu respectă legea sau alt act juridic normativ și încalcă drepturile și interesele legitime în sfera activităților economice antreprenoriale și de altă natură, să impună în mod ilegal asupra lor orice mod necesar creează alte obstacole în calea implementării activităților antreprenoriale și a altor activități economice.
Cererile pot fi depuse la un tribunal de arbitraj în termen de trei luni de la data la care un cetățean, organizație a devenit conștient de încălcarea drepturilor și intereselor lor legitime, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege federală. Pierdute dintr-un motiv valabil, termenul de depunere a unei cereri poate fi restabilit de către instanță.
Cererea trebuie să specifice
1) numele organismului sau persoanei care a adoptat actul atacat, decizia, a comis faptele contestate (inacțiune);
2) numele, numărul, data adoptării actului atacat, hotărârile, data comiterii acțiunilor;
3) drepturile și interesele legitime, care, în opinia reclamantului, sunt încălcate de actul, decizia și acțiunea în litigiu (inacțiune);
4) legile și alte acte normative juridice la care, în opinia solicitantului, actul, decizia și acțiunea contestată (inacțiunea) nu corespund;
5) cerința solicitantului de a recunoaște ca fiind nevalid actul juridic nelegat, că deciziile și acțiunile (inacțiunea) sunt ilegale.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: