primele case, apoi a apărut din nou pe strada care duce la piață. Kynu a spart sudoarea când a auzit că străinul îl întreba pe președintele consiliului local.
Mai recent, fost asul din mediul rural, proprietarul hanului, magazine alimentare și de fabricație, co-proprietar al fabricii de cherestea, Comisia și lesotorgovets, cămătarul și proprietarul unei zone de pădure imensă se simte din ce în ce frica irațională. Trezind în mijlocul nopții, el a aruncat agitat în pat. A trebuit să apară în sat un străin, cum și-a pierdut pacea și a ținut ochii pe el; genul de milițieni care, ocazional, au condus în țara lor, au oprimat Kynu la extrem.
"M-am blocat, acum nu mai ies", a oftat el, când nu era nimeni lângă el, și-a turnat un pahar mare de vodcă și la înghițit în gură. Capul unui pumn rural a ars constant, ca și cum un cărbune era turnat într-o cutie de craniu.
Îndepărtat cu grijă din ascunzătoarea lui, el a examinat cu atenție tânărul cu un rucsac, încercând să nu piardă nimic.
"Cine ar putea fi?" Nu face parte din tranzacționare. Poate că nu ... Poate dintr-o uniune de cooperare? Nu, nu merg cu rucsaci și ciocane ... Și de ce are nevoie de acest ciocan. Poate un dulgher sau un zidar? Nu arăta ... Poate, de la petrecere sau față de Frontul Părinte? Ei bine, da, vor purta rucsacuri în spatele lor. Și am atârnat sacul peste umărul meu ... Nu, nu eo persoană simplă ... E ceva ... "
El a fost pierdut în conjectură și de fiecare dată și-a pus mâna pe fruntea fierbinte.
- Aș fi un vizitator obișnuit, cred că o să-l transform într-o tavernă, dar acesta a venit mai întâi la consiliul local, continuă fetișul, fără să-i scoată ochii de la geolog. Și când a întrebat-o pe femeia cu vaca, Kynu sa scufundat pe podea. Genunchii îmi alunecă. El și-a lins buzele, a vrut să meargă la tejghea și să-și toarne o vodcă, dar nu a îndrăznit să se teamă că ar putea fi observat.
"Ah, și trebuia să mă implic în această afacere!" - Cu un oftat, spuse, se uită în jur, cu o privire înfiptă în camera goală și se uită din nou la pătrat. - Se întorc cu președintele. Vor merge la consiliul satului. Lumina aprinsă în cameră pentru vizitatori. Deci, un nou venit. Poate un turist? Nu, turiștii merg pe jos. Un ciocan pentru ce? A murmurat.
Văzând că aceștia doi coboară și se îndreaptă spre tavernă, se oprește complet din respirație.
- În curând toată voința, totul va fi dezvăluit - tăcere mișcându-și buzele uscate Kynyu. Eh, vodca ar fi acum! Și cum ar fi putut să nu se gândească să-și pună o sticlă în buzunar atunci când trecea pe tejghea? Fața îi deveni purpurie, ca și cum ar fi aruncată cu apă fiartă. Călătorind, abia respirând, a ajuns la ușa din față și sa aplecat cu tot corpul. Și când președintele consiliului satului tras de mânerul Kynyu părea că capul cade tavanul, dar el nu se putea mișca, și sprijinit doar ușa cu toată puterea lui ... Dându-și seama după un timp, că au plecat, el din nou târî ajuns la fereastră și privi afară pe stradă. Slavă lui Dumnezeu, pleacă! Președintele leagănă brațele, vorbind despre un fel de ghid, catâr, menționează Uniunea Sovietică ... Kynyu înțeleg, nu într-adevăr, ceea ce a fost discutat, și se strecură din nou. El urăște această țară, urăște chiar și aceste două cuvinte - Uniunea Sovietică. Se uită din nou. Președintele a plecat deja. Străinul urcase scările spre consiliul satului. Lumina se aprinse în fereastra camerei.
"Am fost speriată nebun", a început să se blesteme. Probabil un vizitator și îl căutam pe președinte să se stabilească pentru noapte.
Voia să fumeze și începu să-și simtă buzunarele. Mâinile îi tremurau încă.
"Și de unde am atins țigările?" - Cynu furios. Degetele simțiseră un pachet moale, iar câteva secunde mai târziu o lumină mică strălucea în întuneric.
"Dirijorul și catârul ... De ce dirijorul, de ce catârul?" - În mintea lui Kyan au apărut cuvintele pe care le-a auzit de la un străin. "Trebuie să aflăm ce fel de persoană este, de unde a venit și unde merge."
Gândurile lui au fost întrerupte. În spatele ușii care ducea spre curte, se auzi un zgomot de pași apropiați. Cineva a scos cu grijă gâtul și abia l-a auzit chemând:
"Bai Kun, ieși, calul a oprit halterul.
Cynyu tremura. Îi părea că vocea răsună, ca și cum ar fi de la un butoi.
"Mai încet, Feis, mai liniștit, poți fi auzit în jurul a șapte versuri."
- Da, taci, totul e clar.
- Bai Kun, aceeași voce șopti confidențial.
- Sunt acum, acum.
Cu grijă, încercând să nu scârțâie, a deschis ușa și sa ciocnit cu un bărbat scurt, cu un umăr larg, cu un cap mare.
- Asta-i cine va face această afacere, își spuse Kynu, uitându-se în întunericul umerii oaspetelui de noapte, îl împinse înăuntru.
- Feiz, ești omul meu cel mai credincios.
- Dacă crezi asta, Bai Kun.
"Vreau să vă cer o taxă, dar trebuie să rămâneți tăcut ca un pește."
Feis nu a spus nimic.
- Asta e ... Da, te apropii, altfel vei auzi!
Și înghițind cuvintele sale, ca să nu-l poată auzi într-o jumătate de pas, îi șopteau aproape la ureche:
- Ai văzut un bărbat cu un rucsac și un ciocan? A apărut acum o oră în sat.
- Ai văzut președintele consiliului local?
- Asta nu știu.
- Nu-ți fie frică, Bai Kun.
"Lăsați aceste conversații." Nu spun asta cu teamă, ci pentru ceea ce ar trebui să știm, ce fel de persoană este el, de ce a venit aici, în surzenia noastră? Înțelegi?
Feis își ridică din umeri umărul.
Era grijuliu. Dar, ușor și rapid în mișcări, se gândea greu.
"Ce pot să fac, Bai Kun?"
- Ei bine, împachetează rucsacul sau documentele. Orice miros și ceva.
- Îl aduc eu aici, hotărî brusc.
- Păi, nu vorbi! - spuse taverna cu iritare. "Cum poți să-l aduci pe acest om în viață?"
El a împins Feiza din cameră, a ieșit el însuși, încuiat ușa și a mers să stea în spatele casei han, în cazul în care într-unul din spate, invizibil din strada camerele mici, fără a aprinde lampa, el a așteptat cu nerăbdare omul - cel care a fost pădurea și am așteptat întuneric , să se ducă în sat.
Feiz, după ce a apărut în curte, găsit bajbaind în întuneric sac, goale, a ajuns la zona, ascunzându-se în umbra unui baldachin, el sa furișat la consiliul satului, la pândă după colț și se uită la fereastra luminată. În ramurile copacilor care crescuseră în han, o briză se ruină și se opri. Feiz se prăbuși, nisip sub picioarele lui crăpat. El a ascultat cu nerăbdare la fiecare sunet și să le distingă cu precizie ca un animal de pradă, tulpină prada lor.
Din fereastra luminată a apărut sunetul cutiei de tablă de tablă, de foșnet de hârtie.
Feiz încă nu știa bine ce va face în continuare și doar se așeză nemișcat, fără să-și dea ochii
Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua
Articole similare
-
Citiți pisica cărții care trece prin pereți, autorul Heinlein robert, pagina 1
-
Citiți salonul de cărți al magiei negre, autorul paginii 1 a paginii savin catherine
-
Citiți cartea sarpe mare gigant, autorul nepomnyaschy Nikolay pagina 57 pe site-ul
Trimiteți-le prietenilor: