În perioada 1835-54 ani. iobagi au comis 144 de omoruri de proprietari. Cel mai mare număr de crime a avut loc în 1842 - 15 cazuri. În afară de proprietari, țăranii și-au ucis managerii proprietății. În aceeași perioadă, au fost înregistrate 29 de astfel de infracțiuni. Principalele cauze ale crimelor au fost "ruina lipsită de scrupule a țăranilor" și "deznădejdea proprietarului". În acest din urmă caz, femeile au participat adesea la auto-justiție. Uneori proprietarii au fost uciși doar de femei, fără participarea bărbaților. Un astfel de caz a avut loc, de exemplu, în 1846, când țăranii, care erau amară prin hărțuirea nesfârșită a proprietarului lor Khitrovo, l-au bătut cu moartea cu un pumnal.
Au existat adesea cazuri de lingvare țărănească sub formă de pedepse corporale, repetând cele de stat. Astfel, în anul 1840, țăranii au bătut bastoanele nobilului Golovin când a vizitat moșia sa din Novgorod. În 1843, căpitanul Schlichting a fost îngroșat de bastoane, din care apoi țăranii au primit o chitanță despre eliberarea lor la libertate.
O mulțime de zgomote au fost cauzate de istoria biciuirii țăranilor iobagi de către consilierul de stat, comisar al Curții Majestății Sale Imperiale, Bazilevski, care a devenit public. Cel din urmă, care trăia în vara anului 1850 la proprietatea sa din cartierul Khorol, tortura pe țărani cu diferite tipuri de cavii și pumni. Persoanele dispărute au venit la imobil și, luând Basilevski la stabil, l-au bătut cu un afrodisiac. Curtea nu a reușit să-l protejeze pe stăpânul său. După terminarea executării, țăranii au luat de la Basilevski o chitanță că ar păstra incidentul un secret. Curios este sfârșitul acestei povestiri. Consilierul de stat, de cîțiva ani, a hotărît să-și lichideze scorurile, a pedepsit țăranii și a ordonat să-i dea soldaților la rândul lor unul dintre băieții care au participat la execuție. Acesta din urma a fost indignat si, aparand liderului local al nobilimii, a povestit toata povestea biciuirii. În sprijinul cuvintelor sale, tânărul și-a prezentat propria lui scriptică de la Bazilevski o chitanță în care a jurat că nu va urmări țăranii. Reînnoirea consilierului de stat a fost distrusă peste noapte. Biciuirea a fost raportată împăratului Nicolae I și ia ordonat lui Bazelevski să plece peste hotare și să nu se întoarcă "până la un decret special". Iar zvonul despre "perechea de pulbere" a urmărit pe Bazilevski și acolo. El a fost privit ca o persoană care "și-a pierdut fața" și a fost lipsită de toată demnitatea nobilă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: