Original: Un matto, un mattina, baribal
Signora Cesir era o femeie miniaturală care a trecut deja de-a șasea decadă. A trăit singură de când soțul ei Giorgio a dispărut acum doi ani. Se zvonea că sa dus în Australia pentru a începe o nouă viață cu o altă femeie, mult mai tânără decât el.
În acea dimineață, era unsprezece minute, se pregătea cina, modestă, ca întotdeauna. Puneți tigaia pe foc, el a turnat un fir subțire de ulei de măsline extra virgin, a pus două frunze de dafin, și a așteptat până când uleiul începe să skvorchat pentru a adăuga un cățel de usturoi, dar pașii pentru a urca pe scara umană, iar mai târziu zgomotul vocilor pe palierul trezit curiozitatea în ea. Privirea geamului ușii o făcu să se ducă la bucătărie, oprea soba și ridică Mocho, o pisică albă cu părul lung. Nu este niciodată prea târziu să mănânci, ceea ce se întâmplă în apartamentul opus, era mult mai interesant.
Asigurându-se că nu era nimeni pe aterizare, ea a ieșit pe vârf (și chiar pe vârfuri nu era mai mult de cincizeci de metri). Lăsând Mocho să se rătăcească fără îndoială, începu să asculte, în spatele ușii ușor deschise a Signor Teodoro. Vocea subtilă a Signor Theodoro era absolut diferită. Alte voci au fost auzite încet și neclar, dar Signora Cesir era încă mulțumită și își mișca urechea chiar mai aproape de ușă.
- Ți-a chemat aproapele? Te rog, stai liniștit în sufragerie. Vrei să știi ce sa întâmplat noaptea trecută? Nu înțeleg. Cu toate acestea, dacă vă așezați, vă voi spune totul. Deci, da, pe canapea, sunt și scaune ... câți dintre voi ... voi - poliția? Ah, carabineeri, bine, bine, și tu? Ah, ești doctor, bine, bine, și ceilalți doi signora? Sunt de acord, îmi vei spune mai târziu despre asta. O ceașcă de cafea? Nu? Te grăbești, înțeleg, acum îți spun.
Zgomotul scaunelor în mișcare, câteva fraze pe care Signora Cesir nu le-a putut prinde, dar apoi vocea suna din nou.
- Faptul că o cină strânsă și un pic de alcool pot juca o glumă proastă, chiar și cu o persoană echilibrată și perfect sănătoasă din punct de vedere mental, ca mine.
Îți voi spune despre noaptea asta, ascultă-mă, în timp ce amintirile mele sunt clare. Nu aș vrea să dispară în câteva minute, ca toate coșmarurile.
Da, coșmaruri. Am dormit noaptea trecută și am visat. Vezi tu, aseară am fost invitat de vecinul meu la cină, de curând ma invită de multe ori, e atât de drăguță ... ce? Nu, nu trage concluzii, eo doamnă frumoasă, dar dacă ai fi văzut-o, ai înțeles, nu poate provoca ispite.
Destul de doamnă vechi lipit de fanta ușii, abia reținut astfel încât să nu deschidă ușa, să nu se rupă și să nu spun lui „Oh, nenorocitule! Eu sunt bătrîna! Și nu pot provoca ispita! Ai fi lins degetele! Stai, te va construi, nepoliticos „- este limitat la murmure furios, continuând să asculte cu atenție la ceea ce spun ei în apartament.
- Mi-a preparat carne, fiartă cu ierburi, doar un basm, deși poate puțină grăsime și o sticlă de Dolcetto di Dogliani. Ah, da, și apoi au fost două pahare mici de grappa. După cum puteți vedea, nimic special, într-adevăr, o cină obișnuită.
Dar înapoi la visele mele, nu știu dacă să le numesc coșmar, judecați pentru voi înșivă.
Sunt în casa mea, dintr-o dată am auzit sunetul de pași în dulap. Cu o anumită frică, deschid o ușă. Era îmbrăcăminte. Ea nu a fost la modă. Nu am timp să închid dulapul, așa cum am auzit plânsul în bucătărie. Mă duc acolo și găsesc o Tap Tap disperată, plângând cu lacrimi mari, plângându-se la o confuzie, nu înțeleg Umbrela Extensie. "M-am săturat să pierd tot timpul!", Cried the Crane. Umbrela de extindere a răspuns: "Și nici nu am aspirat la asta!"
Îi mângâie pe amândoi și mă întorc în pat. Apoi, nu știu cum, dar există o procesiune care trece prin camera mea: un fluier, un zgomot de tobe, sloganuri rhymed. Acestea au fost fotografiile mele, au ieșit din camera de zi și au participat la o demonstrație de promovare a cadrelor către lideri.
A încheiat visul trebuie să fi fost două sau trei dimineața, am auzit vocile rele din afara ușa camerei mele: „Ah, ah, destul de supărat, ah,“ Am fost plutind în aer (eu sunt în visele mele zbor mereu, nu ai?) și văd cum pe coridor Pendulul obsedat bate bieții săraci Ceasuri sărace. Acum, ar fi trebuit să te chem să pui capăt acestui lucru. În schimb, îmi amintesc, m-am întors la perete, imbratisat strans perna strâns pentru a face o ultimă încercare de a dormi, de fapt, am fost transpirație și aruncat .... Drin, belea. Blestemul, a fost sunetul Doorbei. M-am târât din pat gol, ca un elefant. (Știu, știu, ar fi mai bine să spunem gol ca un vierme. Spune-mi, ai văzut vreodată un elefant îmbrăcat? De asemenea, nu viermi au un trunchi? Și aceste argumente au fost epuizate).
Am de gând să deschidă ușa și să se plece: erau gentlemeni Conturi, care se întorceau acasă, dar a uitat cheile, un lucru obișnuit, și pian, de asemenea, uitat cheile. Apropo, aproape că am uitat că am un vis, bine, sunt puțin timid, da, în general, erotic. Era biroul care plange disperat, sărăcuțul, și el încă lisped: „Stoll Dining acest shukin Shyn, nu mă va lăsa, a spus că am avut un pic de o cutie mică, și el vrea să boxeze. Ce este despre Seba vozhomnil, Pashto poshmotritsha în zherkalo - da, el este obshtrugan „Îmi amintesc că oglinda, invitat pentru această ocazie, să reflecteze, în timp ce fata de masa de pe desktop-ul totul este explicat, dar nici nu a înțeles !.
Chezira era confuză și cu siguranță că alți ascultători erau descurajați, se gândi ea. Într-adevăr, vocea cuiva, care nu tolera obiecțiile, a devenit mai tare și de această dată femeia a putut să audă perfect:
- Du-te înapoi la afaceri, ce sa întâmplat în dimineața asta în jurul a cinci?
Glasuri excitate, tulburări dezordonate, apoi din nou vocea Signor Teodoro, și mai subtilă:
- Ce mai faci, lasă-mă, de ce băieța asta, dezleagă-o, ce-i asta, o jachetă? Carabinerele, pentru salvare, le arestați!
Signora Cesir se întoarse grabă în apartamentul ei și închise ușa la zăvor.
Zgomotul turbulențelor se retrase pe scări și se plictisea.
Signor Teodoro a fost un pic din ea, de exemplu, și nu pentru prima dată pentru a trezi toată casa cu poznele lor nebun, dar, în general, era inofensiv. Cu toate acestea, unele vecin băgăcios - numai ea a avut dreptul de a interveni în toate cazurile de signor Teodoro, ea a avut un anumit interes - a avut grijă să cheme carabinierii din cauza fumului care a umplut scara, și, iad, el a suflat planurile ei!
E vorba de carne tocată. Desigur mers prea departe cu iarbă „- gândi ea, uita la planta inalta, cu frunze sale caracteristice lungi și zimțate, bogat în creștere într-o oală mare într-un colț însorit al camerei de zi. Dar dezgheța bucata subțire de carne, ea a simțit că începe să miros nu este foarte frumos, și a fost necesar să-l omoare mirosul de condimente. Și altfel era sigură că restaurantele erau chiar mai rău pregătite.
Oricum, a fost o nenorocire - „Cine știe când și dacă signor Teodoro se va întoarce acasă,“ - a murmurat Signora Chezira, ușor stroking pisica ei.
Cu lîna împletită a animalului, picăturile de apă începură să cadă încet, iar Signora Cesir descoperise că mâna ei era udă.
Femeia a plecat grăbit la bucătărie, curată și îngrijită. Pe masă, pe o farfurie pregătită pentru prăjire, se așeză cinci cârlițe subțiri de carne, care se rostogoleau dens în pesmet.
Primul lucru pe care Chezira aprins din nou arzătorul sub tigaie, apoi se apropie de congelator mare în aer liber de mare, jumătate a creșterii sale și a deschis-o.
Un nor de abur alb se ridică instantaneu din congelator și o respirație înghețată umplea întreaga cameră.
Signora Cesir pune cu grijă pisica topită în congelator între o coaptă tăiată larg, o mână fără degete și ultimele cotlete. Capul uman înghețat, cu ochi mari, părea să se uite la el din colțul de jos.
- Du-te, Mocho, e timpul să compun compania pentru stăpânul tău. Bună ziua, dragă Giorgio, aproape că ați terminat, am avut deja un candidat gata să vă înlocuiască, l-am îngrășat și l-am aromat, dar a fost luat. Nu-ți fie frică, o să găsesc repede pe altcineva ", a concluzionat ea în timp ce tigaia începu să scârțâie încet.
Galina, chiar mi-a plăcut. Câteva mici comentarii. Pisica nu are "păr lung", ci "cu păr lung", am precizat. "În dimineața aceea, a fost unsprezece minute" nu mi-a plăcut. Cum arăți: "În dimineața aceea, la ora douăsprezece?"
Și acest paragraf: „Fermecătorul bătrânica lipit de fanta ușii, abia reținut astfel încât să nu deschidă ușa, să nu se rupă și să nu spună dvs.“ Oh, nemernicule Sunt eu, o femeie bătrână și nu te pot ispiti !!! mi-ar fi lins degetele Stai, să-ți fac, nepoliticos! „- este limitat la murmure furios, continuând să asculte cu atenție la ceea ce spun ei în apartament.“ Poate arunca al doilea "la" și "lui". După cuvântul "rău-născut", mi-ar pune capăt. Înainte: "INSTEAD IT".
Galina Breevich spune:
Oh! Asta înseamnă să privim din afară! Mulțumesc. Tatiana, pentru comentariile tale! Sincere! Într-adevăr, și TO și trebuie să fie eliminate. Un păr lung - eroarea mea gramaticală. Despre dimineața am vrut doar să adaug deja. Unsprezece minute - este destul de tarziu dimineata :)))
Mulțumesc!
Articole similare
-
Traseu dublu - перевод на русский - exemple în engleză, reverso context
-
Traducere de traducere, pronunție, transcriere, exemple de utilizare
Trimiteți-le prietenilor: