Nu voi renunța, pentru că nu aveți documente. "
din cartea lui E. Uspensky
Trei din Prostokvashino.
Un document este un obiect material cu semnificație juridică (juridică), cu informații fixate pe acesta, destinate transmisiei în timp și spațiu în scopul stocării și utilizării acestuia.
Delovoystil - un set de resurse lingvistice, a căror funcție - oficial din sectorul de servicii și relații de afaceri, și anume relațiile dintre organele de stat, între organizațiile sau din cadrul acestora, între organizații și persoane în procesul de producție, economice și activități juridice ...
De regulă, documentul este întocmit și formalizat pe baza regulilor și cerințelor standardului adoptat: Sistemul Unificat al Oficiului de Stat (UGSD). Forma documentelor de diferite tipuri este unificată.
1.Limbajul și stilul corespondenței comerciale.
Eterogenitatea subiecților și o varietate de genuri vă permite să sublinieze în acest stil sunt două soiuri, dintre care unul este stilul obihodno-business, la care corespondenta comerciala: (. Cerere, procura, o confirmare de primire, o autobiografie, și de alții) documente de afaceri private. Acesta este caracterizat de bine-cunoscut standardizarea pentru a facilita prepararea și utilizarea acestuia și concepute pentru economia de mijloace lingvistice, pentru a elimina informații nejustificate concediere.
Limba și stilul documentelor instructive și metodice.
Stilul oficial și de afaceri este stilul documentelor: tratate internaționale, acte de stat, legi legale, regulamente, chartere, instrucțiuni, corespondență de serviciu, documente de afaceri etc. Documentele sunt texte scrise care au semnificație juridică (juridică). În ciuda diferențelor dintre conținut și varietate de genuri, stilul oficial de afaceri în ansamblu se caracterizează printr-o serie de caracteristici comune (are următoarele calități obligatorii):
Folosirea ștampilelor clerice - reproductibile lexico-
unitățile phraseologice care corespund unor situații frecvent recurente, noțiuni comune (în timpul perioadei de raportare, luând în considerare, emise pentru prezentare, ascultare și discuții ...);
Introducerea terminologiei speciale care nu are sinonime în
vocabular comun (ordine, protocol, acord, petrecere, implementare ...);
Limitați posibilitatea compatibilității cuvintelor cu lexicul. De exemplu, se compilează o scrisoare de serviciu (nu este scrisă, nu este trimisă, nu este trimisă);
Predominanța substantivelor;
Utilizarea substantivelor verbale (călătorii, performanțe);
Cele mai multe forme ale infinitivului apar în sensul datoriei (numără, acceptă, trebuie, trebuie);
Absența aproape totală a pronumelor personale 1 și 2 ale persoanei și a formelor personale corespunzătoare ale verbului;
Folosirea formelor predominant prezente ale verbului în sensul preceptului sau datorează, precum și formele verbului cu sensul afirmației (comisia a fost inspectată);
Distribuția pe scară largă a unor prepoziții complexe ofensive (în scopuri, în vigoare, de-a lungul liniilor, în părți);
Utilizarea în principal următoarea sintaxă: propoziții simple (de obicei narativ, personale, comune, complete), cu membrii omogene, revoluții distincte, cu deschiderea și se introduce modele, predominanța Federal Communications oferă peste asyndetic; oferte impersonale;
Folosirea ordinii directe a cuvintelor în propoziții;
Compresie, concizie maximă, compactitatea prezentării, concisitatea formulărilor, utilizarea economică a mijloacelor lingvistice;
Aspectul standard al materialului, forma adesea obligatorie (carte de identitate, diverse diplome etc.), folosirea cliseelor inerente acestui stil;
Utilizarea pe scară largă a terminologiei, denumirilor nomenclaturale (juridice, militare etc.), disponibilitatea unui stoc special de vocabular și frazeologie, includerea unor cuvinte complexe în text, abrevieri;
Folosirea frecventă a substantivelor verbale, prepoziții denominative (pe baza, în conformitate cu, de fapt, în vigoare și altele.), precum și o varietate de fraze set care servesc pentru a conecta părți de propoziție (în cazul ... pe motiv că ... și așa mai departe l uscat) .;
Natura narativă a prezentării (ton neutru), utilizarea propozițiilor nominative cu enumerare;
Ordinea directă a cuvintelor din teză ca fiind principiul predominant al construcției sale (acuratețe, excluzând o dublă înțelegere);
Tendința de a folosi propoziții complexe, care reflectă subordonarea logică a unor fapte altora;
Aproape lipsa de exprimare emoțională-expresivă;
Individualizarea slabă a stilului;
Fiabilitate și obiectivitate;
Perfecțiunea într-un sens juridic. De exemplu, ar trebui să existe un limbaj standard în prezentarea situațiilor tipice de comunicare de afaceri;
Respectarea normelor de etichetă oficială, care se manifestă în alegerea unor forme stabile de tratament și care corespund genului de cuvinte și fraze, în construirea sintagmei și a întregului text.
În primul rând, ca o condiție a unei frecvențe ridicate de fraze complexe în textele de vorbire de zi cu zi, în favoarea caracterului său scris, solicitând cu titlu suplimentar cazului în text. Rețineți că, cu același factor asociat utilizarea frecventă în text de afaceri „lanțuri“ fraze înregistrate polinoame, de preferință, cu tipuri de genitiv: 1) Dezvoltarea + 2) + 3 probleme) îmbunătățirea în continuare 4) curățare 5) efluenților industriali.
În al doilea rând, există o cerință afectează coerența prezentării: în acest sens, sunt necesare unui sistem de roedlozheniya complex cu conexiune la unire, cu cauze accidentali, efecte, condiții.
În al treilea rând, rolul și identitatea lor de înțelegere a cerințelor de concizie într-un text de afaceri: se referă nu numai și nu atât de mult numărul de cuvinte într-o propoziție, ca „lupta împreună într-o singură propoziție informațiile cele mai relevante.“ Acest lucru este asociat cu sarcina „de a prezenta toate faptele cazului în toate relația lor logică cu concluziile de la ei într-un întreg.“
imprimare (ziare, reviste, afișe, prospecte etc.);
mărfurile și mărcile comerciale.
4. Reguli de înregistrare a documentelor.
Câte documente există, există atât de multe modalități de a le documenta. Fiecare document este făcut în felul său. Luați în considerare exemplul unei scrisori de afaceri. Este obișnuit să scrieți o scrisoare de afaceri pe antetul unei firme sau organizații, în care există deja datele instituției sau ale societății expeditoare. Aspectul formularului este un fel de cartea de vizita a companiei, deci inregistrarea acestuia trebuie luata cu toata seriozitatea. Cu cât formatul este mai formal, cu atât este mai formal stilul de scriere.
Luați în considerare structura sa:
Chiar și mai jos, fără un paragraf, imediat la câmp din nou pe partea stângă scrie un tratament politicos. În mod tradițional, ea conține cuvinte:
· "Domnule (sau doamna) + nume de familie";
· "Dragă Doctor + Prenume";
· "Stimate Domn + Prenume".
După introducerea adresei, se pune o virgulă și nu un semn de exclamare, așa cum este obișnuit în practica noastră.
În scrisorile oficiale, nu este obișnuit să vă aplicăm. Persoanele care ocupă posturi înalte nu ar trebui să fie contactate de dvs. în astfel de scrisori, chiar dacă sunteți scurți în viața lor. În funcție de gradul de proximitate cu tratamentul corespondent poate începe cu cuvintele: „Dragă John“ (nume) sau „Dear Smith“ (numele de familie), scrisoarea .Posylaya Republicii Federale Germania, este necesar să se utilizeze un apel: „Stimate Domnule Dr. (numele)“
Și în Austria și Elveția, de exemplu, este suficient să scrieți "Doamnă Doctor".
Dragă domnule Smith,
Re: Despre propunerile dumneavoastra pentru proiectul "Omega";
Facturi neplătite №№ 28765, 54б78;
Cu toate acestea, este considerată o metodă mai modernă, în care rubrica textului scrisorii este pur și simplu subliniată sau scrisă cu majuscule. De exemplu:
Dragă domnule Smith,
Despre propunerile dvs. pentru proiectul "Omega".
Dragă domnule Smith,
Despre propunerile dvs. pentru proiectul "Omega",
Scrisoarea, de obicei, se încheie cu un compliment. Dacă scrisoarea este oficială, de regulă, este folosit complimentul "Foarte sincer a ta" ("Cu adevărat al tău"). În alte cazuri, este folosită complimenta "Cu stimă" ("Cu stimă"). Vă puteți limita la sfârșitul scrisorii cu dorințe plăcute: "Cel mai bun dorește să domnul .. "," Cu cele mai bune urări "," Acceptați cele mai bune urări "(" Salutările mele "), etc.
Aceste complimente trebuie să fie îndeplinite, următorul tratament: Stimate domnule (Stimate domn) - Cu stimă, (cu credincioșie); Dragă domnule Brown (Stimate domn Brown) - Cu stimă, (Cu stimă,); Dragă domnule Brown, (Stimate domn Brown,) - Cu respect sincer, (Cu adevărat al tău).
La formularea unei adrese introductive și a unui compliment, se ține seama de principiul reciprocității. Mai ales se referă la răspunsurile la scrisori. Scrisoarea de răspuns utilizează aceleași expresii ca și cele trimise. Forma finală a scrisorii depinde de gradul de proximitate al corespondenților, de relațiile acestora, de stilul de comunicare etc.
Sub compliment, se pune o semnătură cu indicația numelui și a poziției de sub ea. În majoritatea țărilor, semnătura scrisorii este plasată pe partea dreaptă a foii, sub formula finală de politețe. Dacă complimentul final este situat pe partea stângă (acest lucru este practicat în Germania), atunci semnătura este plasată pe partea stângă și sub formula finală de politețe. Numele de familie al semnatarului scrisorii este imprimat pe masina de scris sub semnătura sa de mână. Distanta dintre compliment si numele tastat pe masina de scris este de 2-2.5 cm.
Pentru a nu pune partenerul într-o poziție dificilă cu definiția sexului dvs., este recomandabil să vă scrieți numele complet.
Dacă, după scrierea unei scrisori, trebuie să raportați de urgență evenimentele care au avut loc mai târziu, în acest caz, scrisoarea trimite P. S. (postscript) și adaugă informațiile necesare. La sfârșitul PostScript, o semnătură este pusă din nou. Se recomandă, dacă este posibil, la sfârșitul scrisorii să nu abuzeze de posturi.
Dacă pe listă sunt atașate materiale sau documente, ele sunt de obicei enumerate în partea din stânga-jos a literei pe o linie separată după cuvântul "Enclosure". De exemplu:
Anexă: 1. Contract (5 ani)
2. Polița de asigurare (6 ani).
Copie: domnul S. Chataylo "Banca Națională".
Eticheta de vorbire în documente.
Eticheta vorbire guvernează formulele verbale de salut, dragoste, felicitări, dorește, recunoștință, scuze, cereri, invitații, sfaturi, sugestii, confort, simpatie, condoleanțe, compliment, aprobare; la eticheta vorbirii includ și modul de vorbire (arta de a vorbi).
În cultura de tip moderne, care este evaluată mai presus de toate posibilitatea de liberă alegere și realizarea deplină a persoanei, „arta de comunicare“ nu este atât de mult pentru a menține statutul de o unitate de cazare abilă și rezonabile situației sale particulare. Cel mai apreciat nu este respectarea literală a regulilor, ci abilitatea de a le viola dacă este necesar. În loc de prescripții obligatorii și interdicții de comportament ritualizat - jocul creativ al unor norme mult mai mobile.
Strict vorbind, eticheta discursului poate fi recunoscută doar ca o etichetă, ceea ce implică posibilitatea alegerii. Politețea începe când se termină expediția, deși în politețe, există fără îndoială o oportunitate de ordin superior. Eticheta de vorbire își asumă întotdeauna o anumită redundanță și, în multe privințe, este legat caracterul său artistic și estetic.
Stilul oficial și de afaceri este unul din stilurile funcționale ale limbajului literar modern rus: un set de instrumente de limbă al căror scop este servirea sferei relațiilor oficiale de afaceri. Discursul de afaceri este implementat sub formă de documente scrise, construite în conformitate cu aceleași reguli pentru fiecare varietate de gen. Tipurile de documente diferă în funcție de specificul conținutului acestora și, prin urmare, de forma lor; ele sunt unite printr-un set de instrumente lingvistice utilizate în mod tradițional pentru transmiterea informațiilor despre afaceri. Și toate acestea sunt foarte importante în lumea afacerilor de astăzi în plină dezvoltare.
Lista literaturii utilizate.
Semne distinctive ale stilului oficial de afaceri la nivel sintactic - IS. Volsky. M, 1963
Corespondența și păstrarea documentelor - V. Bakharev, G.N. Korjakin. M, 1970.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: