Ghidul excursionistului pentru franceza Science-Fiction de Jean-Claude Dunyach
1. Contextul cultural
În primul rând, trebuie să înțelegeți că Franța - și, de fapt, cele mai multe Europa - are un fundal cultural distinct și că SF nu joacă același rol în ea, ca și în lumea vorbitoare de limba engleză. televiziunea franceză, de exemplu, ficțiune nu este foarte interesat. mini-seria franceză este adesea îndepărtat pe baza romanelor din secolele 18 si 19 (care nu sunt atat de plictisitor ca s-ar putea crede, dar nu este suficient de efecte speciale și lightsaber, dar un rol major este întotdeauna jucat de Depardieu). serial TV renumite ca "Star Trek", "Babylon 5", "Millennium" și "Doctor Who" este ignorată aproape în Franța. „X-Files“ a fost un mare succes, dar suntem un an în spatele SUA, ceea ce însemna că unele detalii ale versiunii filmului „X-Files“ pentru cei mai mulți dintre noi au fost de neînțeles.
Nu avem echivalentul de benzi desenate. Nici "Batman", nici "X-Men", nici "Spider-Man". Nici "universurile comune" în care judecătorul Dredd nu se întâlnește cu Punisherul pentru a lupta împotriva răufăcătorilor. Nu există nici un echivalent cu "Omul de nisip" - și este păcat. Dar avem o mulțime de fantastice "dessin bande é es „lucrăm la o mulțime de artiști celebri din Moebius la Caza, Bilal, Burzhona sau Mezieres (care a lucrat cu Luc Besson și a inspirat mai multe seriale de televiziune american ca“ Babylon 5 „), precum și o mulțime de începători. Scenariile sunt adesea complexe și foarte complexe și sunt considerate obiecte culturale acceptabile. Cu toate acestea, albumul "bande dessin" é es "costă adesea mai mult de 10 dolari. Părinții își pot permite acest lucru. Dar nu pentru copii.
Și dacă sunteți un regizor de film renumit care dorește să filmeze un film fantastic (de exemplu, Luc Besson sau Gene), atunci sunteți aproape forțat să lucrați la Hollywood. Se pare că cinematograful francez nu are bani pentru proiectele NF, chiar dacă situația s-ar putea schimba în viitorul apropiat.
Deci, ceea ce noi numim ficțiune în Franța, este în cea mai mare parte "text NF". Distanțele culturale dintre cărțile franceze din NF și echivalentul lor vizual provenind din cealaltă parte a Atlanticului sunt foarte largi.
2. Scurtă descriere istorică
Trebuie remarcat faptul că SF-ul francez nu era foarte interesat de cosmos, deși câțiva "occidentali spațiali" au fost periodic publicați. Genul "operă spațială" a fost asociat, în cea mai mare parte, cu ficțiunea engleză.
Dar, din păcate, la sfârșitul anilor optzeci și începutul anilor nouăzeci se caracteriza printr-o criză de publicare serioasă.
De fapt, deși situația se îmbunătățește - fiecare editor majore francez creează sau reînvie proprii SF / Fantasy / seria Gothic, iar publicul pare a fi interesat de modul în care viitorul va arata ca (probabil încărca „efect de mileniu“) - pentru ficțiune franceză singura modalitate de a supraviețui este trecerea granițelor și găsirea de cititori în afara Europei.
Și apoi ne-am întors în spațiu - de unde a început totul.
3. Temele tipice franceze: arta, carnea și ironia
Specificitatea prozei franceze este destul de dificil să se specifice - cu condiția ca acesta este într-adevăr specific, ceea ce cred. În anii optzeci principala influenta asupra ei a avut, probabil, suprarealism, precum și „noul roman“ și alte experimente literare, dar acest lucru este valabil mai ales pentru modul în care scrie munca lor, nu conținutul lor. În plus, noi, în Europa, suprarealism - parte a contextului cultural, deci este greu să nu cedeze la influența lui.
arta viitorului a fost o temă centrală în anii 80, și se întoarce în serios. Este interesant de notat faptul că așa-numitul domeniu, așa cum este măsurată în viitor, există un terorist sau o modalitate de a schimba societatea (arta ca un mijloc de a se amestecă până masele și pentru a le gestiona), sau expresia absolută a libertății în opoziție față de statul totalitar. Într-o colecție publicat recent de „Mus é es. des mondes é nigmatiques „(muzee, lumi enigmatice), de cele mai multe povestiri descriu fugari din lumea exterioară, căutând refugiu în muzee. Unii cad în capcana și să moară, unele cu ajutorul altor fugari. Aproape nici unul dintre personaje nu sunt interesați de arta de dragul artei. Dacă găsiți posibil o metaforă pentru ficțiunea adevărată franceză, atunci acest lucru este destul de înspăimântător.
În ceea ce privește „teritoriul experimental al cărnii“, această temă este, probabil, legată de suprarealism - Dali, de exemplu, este faimos pentru statuia lui Venus din Milo cu sertare. Deoarece science-fiction este adesea considerat litaraturoy metamorfoza, jocul cu ideea de reconstrucție artistică a corpului său - este o tendință naturală! Trebuie remarcat faptul că o astfel de modificare a corpului este foarte des făcută din motive artistice și fără utilizarea biotehnologiei sau chestii științifice.
Trebuie să adaug că majoritatea scriitorilor de ficțiune franceză nu sunt oameni de știință - eu sunt una dintre excepțiile rare - și nu mă interesează în special știința (în nici un caz, în științele naturii).
4. Mai multe traiectorii personale
Cu excepția mișcărilor literare bine identificate menționate mai sus și a căror impact este limitat, ficțiunea franceză constă, în esență, din individuali ale căror traiectorii sunt foarte diferite.
Serge Brussolault a apărut la începutul anilor optzeci și a început să emită anual patru sau cinci romane într-un stil foarte surreal. A devenit foarte popular și a trecut la romanele și thrillerele istorice, publicate sub diferite pseudonime. În cărțile sale, veți găsi pisici albinoși vândute cu un set de culori lavabile astfel încât să le puteți culoare cum doriți, sau oceane, înlocuite cu sute de milioane de pitici care trăiesc în mizerie cu mâinile ridicate și transferate navelor în schimbul produselor alimentare . Desigur, din când în când se înmulțesc, iar apoi valul mare de pitici, care dorește să profite de noi teritorii, copleșește țărmul. Dar Garda de Coasta are mitraliere.
În ceea ce privește anii nouăzeci, permiteți-mi să menționez:
5. Străinii din masă: osmoză și mimică
Mă bucur că nu a trebuit să facă același lucru în ceea ce privește scenele sexuale!
Trimiteți-le prietenilor: