- Valentina Alexandrovna, numele Tvardovski polonez?
- Da, acestea sunt rămășițele unei mici genturi poloneze, așezate în Nipru. Același lucru este valabil pentru linia maternă: familia nobilă săracă din Pleșachevsky.
- Se știe că tatăl poetului, Trifon Gordeyevich, a fost un om remarcabil.
- El a fost angajat în agricultură. Am cumpărat 12 dessiatini ai terenului Smolensk de la proprietarul terenului Nakhimov. descendent al faimosului amiral, și el însuși a pus totul în ordine: a dezrădăcinat păstăi, tufișuri, a arat, a construit o grădină exemplară.
- Te-ai născut în 1931 ...
- Da. Și Trifon Gordeevici a fost trimis în exil doar în acest an.
- Dar nu a rezistat să se alăture colhozului, nu era un pumn. Pur și simplu, familia lui a fost impozitată, care nu poate fi plătită. Deci?
- Tatăl meu a crezut că motivul pentru deposedări a servit ca o nouă casă mare, care Trifon Gordeevich cumparat pe ieftine (fostul proprietar a vrut să scape din sat), după ce a părăsit în 1928 Tvardovsky din familia părinte. Și bunicul meu și alți săteni păstrat distanța lui, de exemplu, cu mândrie a intrat în pălărie, și a provocat nemulțumirea lor puternică.
Poetul cu mama sa, Irina Yevdokimovna, sora Masha, soția Maria și fiica mică Valya, în satul Krasny Bor lângă Smolensk (1936)
- În momentul în care familia a fost exilată, tatăl dvs. a trăit deja în Smolensk, pentru că a simțit vocația sa pentru literatură și nu a vrut să fie țăran?
- A aspirat să învețe mai întâi. Dar a plecat pentru că nu avea o relație cu tatăl său. El a fost maniere foarte cool și nu a evitat asaltul.
- Tvardovski sa căsătorit aproape imediat, deși el însuși era încă ferm în picioare ...
- Da, de aceea Trifon Gordeyevich și întreaga familie au fost împotriva căsătoriei.
- Dar el a părăsit casa și nu le-a putut cere?
- El nu a cerut, dar, desigur, ia spus familiei sale. Nu-și recunoscuseră mama de mult timp. Dar mama mamei mele, Irina Evdokimovna, sa uitat de asemenea la ginerele mele, fără să înțeleagă ce face. Mama a mers pentru tata în a 30-a și și-a dedicat întreaga viață: era secretară, dactilograf, curier, asistenta medicală. În casa noastră nu a fost niciodată un servitor - totul a fost făcut de mama mea.
- Cum de-au cunoscut pe tatăl meu?
- A studiat la facultatea din colegiul pedagogic. M-am dus la toate întâlnirile și dezbaterile literare. Și el, desigur, a fost și el acolo. Nu se puteau dispensa între ei.
- Tvardovski a spus că Maria are ochi și dinți frumoși și că i-a iertat nasul.
- Da, acestea sunt tații din cuvânt. Doar nu dinți, ci un zâmbet care a deschis dinți frumoși. Desigur, nasul mamei mele a fost normal pentru provincia Smolensk. Dar o combinație neobișnuită - păr de castan și ochi strălucitori. Tatăl lor a numit glazischami.
- Părinții, probabil, au început să trăiască?
- Nu numai săraci, dar nu au avut unde să trăiască! Așa că mi-a fost dat bunica. Și ei înșiși au scos colțurile, apoi s-au adunat la prieteni. Aceasta a continuat până în 1934, până când tatăl meu a primit o cameră. Tvardovsky a lucrat ca un Selkor într-un ziar, a călătorit în sate și apoi sa stabilit în revista "Regiunea vestică".
- În Smolensk, tânărul poet a fost otrăvit. Și cine exact?
- scriitori Colegi. Pentru că atunci când Tvardovsky a apărut acolo, el a enervat atât de mulți cu talentul și talentul său independent. Și în 1930 a fost expulzat din organizația scriitorilor de la Smolensk.
Valentina Alexandrovna își prețuiește memoria tatălui ei. Foto: RIA Novosti
Tifos blestemat
- Bunicul și fiii lui au fugit din exil. Au fost prinși, au revenit, au fugit din nou.
- Când au fost deportați, Alexandru Trifonovici sa dus imediat la Comitetul pentru Zona Smolensk și a început să dovedească că nu erau pumnii. Și acum imaginați-vă: sunteți ocupați pentru părinții voștri și vi se spune: "Acestea sunt mari schimbări. Alegeți între tată și mamă sau revoluție. " E scris în jurnalul său literal. Că el, un membru al Komsomolului, trebuia să spună secretarului comitetului regional: "Nu-mi pasă de revoluție"? Și ce s-ar întâmpla dacă ar fi plecat în exil cu ei? Cine i-ar fi salvat atunci? Până la urmă, acest succes al poemului "Țara lui Muravia" a făcut posibil, cu ajutorul lui Alexander Fadeev, să-i salveze și s-au întors la Smolensk în 1936. Dar, cel mai important, poemul "Țara lui Muravia" a fost plăcut de Stalin. Acest Tvardovski a salvat, pentru că au început deja cazul, ca fiul unui pumn.
Alexander Trifonovici (dreapta) a avut o prietenie puternică cu poetul Dagestani Rasul GAMZATOV. Fotografie: ITAR-TASS
- Alexander Trifonovici și-a întrerupt corespondența cu familia și nu știa că sunt pe fugă?
- Ce corespondență ar putea exista cu exilații? Îl reproșezi? Îți amintești că dacă nu ar fi fost pentru el, ar fi rămas acolo.
- Înainte de a te muta în Moscova, ai locuit cu bunica ta?
- Da. Tatăl, după ce a ajuns în capitală, sa stabilit mai întâi în cămin. Și mama mea, după ce camera Tvardovsky lui de la Smolensk predat, a revenit la comunale bunica are doi copii, pentru că în locul 37 un fiu Sasha. În vara anului 1938 părinții au petrecut lângă Smolensk, în sat s-au închiriat casele și au decis să lase copilul de un an și jumătate la bunică. Acolo fratele meu sa îmbolnăvit de difterie și a murit.
- Cum au părinții să treacă prin asta?
- A fost o rană neîncălzită până în ultima lor zi. Apoi, în 1941, sa născut Olya. Și mama și cei doi copii au plecat la evacuare. Și tatăl meu în a doua zi a războiului a primit o întâlnire la Frontul de Sud-Vest ca și corespondent. Editorii s-au retras cu armata. Câți dintre tovarășii lui au murit ... Krymov. cunoscută înainte de scriitorul de război și apoi de Gaidar. cu care tatăl sa apropiat înainte de război.
SOLZHENITSYN și-a spus rămas bun de la TVARDOV decedat și, în curând, la descris nerecunoscător ca o persoană slabă și slabă
Războiul de moarte
Elevii studiază acum poemul „Vasili Terkin“, iar persoanele în vârstă sunt recunoscători pentru conducerea revistei Tvardovsky „New World“, care a devenit cu el la 60 - 70 de ani „o insulă de adevăr în minciunile puddle înghețate“ (pe bună dreptate Evgheni Evtușenko)
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: