Site-ul „proiect-misionar apologetică“ la adevăr, „promovarea Ortodoxiei. Pentru cea mai mare parte face acest lucru prin compararea unor aspecte ale vieții adepții altor religii cu ortodocșii. În favoarea lor. Pentru apologeți. Cu toate acestea, punctul de vedere al căsătoriilor inter-etnice ca o sursă de mai multe probleme decât bucurie stabilite în acest articol, este nu numai unul ciudat „misionari.“ nu este în rândul maselor de oameni obișnuiți de diferite națiuni și religii. este acest punct de vedere este rezultatul propagandei? Sau este dictat de viața însăși? Noi int Este interesant pentru cititorii noștri.
Căsătorit pentru "non-rusă": ce înseamnă acest lucru în Asia Centrală
Singurul caz care ar putea schimba situația era căsătoria cu un reprezentant al unui alt popor. De regulă, doar femeile slave merg în Asia Centrală pentru a se căsători cu o familie musulmană. Dimpotrivă, este extrem de rară. Este dificil să întâlniți un uzbec sau tadjik, care ar fi soția unui rus sau ucrainean.
Pentru o căsătorie musulman la o femeie de o altă credință nu încalcă niciun principiu al Shari'a, sau tradiții, în timp ce pentru a da fetelor musulmane pentru Gentile - este o abatere gravă de la principiile adoptate la Societatea Asia.
În căsătoriile uzbece, tadjice, turkmen-slavice, naționalitatea copiilor este aproape întotdeauna aleasă de tatăl - un reprezentant al populației indigene. În familiile de acest tip de copii mai mult decât în slavi, în medie, inclusiv cuplurile tinere, 3,5 copii pe familie. În familiile slavice din Asia Centrală, există rar mai mult de doi copii.
În familiile mixte, unde soțul este Uzbek, Tadjik, Kirghiz sau Turkmen, el are de obicei o bună educație și o specialitate. În acele sate unde am lucrat, erau douăzeci și opt de astfel de familii. Dintre acestea, opt soți erau un șef sau un angajat cu o educație specială, alți nouă - un șofer, un mecanic, adică un muncitor calificat. Și numai în trei familii sotul era un agricultor obișnuit colectiv - cea mai masivă profesie din rândul uzbecilor și tadjikilor din mediul rural.
Viața unor astfel de familii este de obicei un exemplu grafic al complexităților care așteaptă oamenii care au decis căsătoria mixtă. Acest lucru este valabil mai ales pentru femeile care se găsesc într-o lume neobișnuită a unei familii musulmane tradiționale. Nu este întâmplător faptul că căsătoriile mixte dintre slavii locali și reprezentanții populației indigene sunt extrem de rare. „Suntem aici cu uzbeci trăiesc bine, - spune un rezident al unei regiuni Verhnevolynskogo Sârdaria (Uzbekistan) - .. Dar, în familia lor - acest lucru nu este necesar.“
De ce vechii cronici evită astfel de căsătorii? De obicei, rolul principal este jucat de diferențele culturale ("Totuși, rușii au propria lor cultură, naționalitatea lor, să fie părul roșcat, dar al nostru"). Cineva simte un anumit sentiment de superioritate în raport cu "el": "Este o rușine că fiica sau nepoata mea ar trebui să fie un uzbec!"
Locuitorii satelor multinaționale știu perfect cât de profunde sunt diferențele culturale și de zi cu zi dintre familiile slave și cele din Asia Centrală. La un moment dat, mulți ruși i-au interzis chiar și pe fiicele să se întâlnească cu musulmani, mai ales cu uzbeci, tadjici și turci. În același timp, tătarul, inclusiv Crimeea, nu a fost considerat un partid rău: "Aceasta este o națiune culturală". Familiile ruso-tătari sunt comune în sate, există relativ multe dintre acestea, deși unii părinți încearcă să țină tinerii de la astfel de căsătorii.
Femeile europeni, care locuiesc în căsătorie cu reprezentanții naționalităților indigene, sunt în mare măsură non-locali. Istoria apariției lor în Asia Centrală este aproape întotdeauna aceeași: un tip tânăr era în armată sau la școală, la serviciu, sa întâlnit cu o fată, sa căsătorit, a adus cu el. De câteva ori am întâlnit o femeie dintr-un sat rus local, în rolul unei soții musulmane. Dar nu au existat excepții de la regulă: întotdeauna sa dovedit că nu era de la vechime, dar a venit în republică cu puțin înainte de căsătorie. Practic, aceștia au fost evacuați din Rusia centrală în timpul războiului.
Mai des decât femeile din Rusia sunt de acord să se căsătorească cu un musulman, având o vagă și îndepărtată de realitate o idee despre ce îi așteaptă. Mulți călători în Asia Centrală din considerente de bunăstare materiale și se pocăiască deja ( „E ceva în Rusia cu cruzime, el este mirele, care este, european îmbrăcat, spune că el este de trei case și aici vin -. Că ea în casa de lut? "). De multe ori, tanara fiica rudele soțului ei nu acceptă, și să trăiască în afară de circumstanțele nu le permit. Uneori tineri incearca sa se inmulteasca, pentru că fără consimțământul miresei el a privit cu atenție mireasa locale. Certurile încep între soacra și nora rusă "iubitoare de libertate". Prin urmare, multe căsătorii se despart de la începutul unei vieți împreună. Majoritatea soțiilor în astfel de cazuri se lasă înapoi.
Unii dintre soții tineri supraviețuiește testelor descrise și apoi se întâmplă, de regulă, după cum urmează. Femeile împăcat treptat la rolul său ca fiica în familia patriarhală, să învețe regulile de conduită adoptate de către localnici, să învețe o limbă și în cele din urmă a zis informatori, destul de „obuzbechivayutsya“ sau „otadzhichivayutsya“. Pentru a păstra căsătoria în așa fel, soția rusă are nevoie de multă răbdare. Apoi începe să ia în considerare propriile lor și este bine pentru a trata - dar numai cu condiția ca ea convertit la islam și se va conforma cu obiceiurile.
În cazul femeilor, în astfel de cazuri, există schimbări dramatice. Comportamentul lor, îmbrăcămintea, conversația, stilul de viață devin uneori indistinguizabile față de femeile locale. Se întâmplă că o femeie aproape nu-și amintește limba maternă.
Iată câteva scurte, dar tipic poveste: „O fată din Rusia tadjic a adus după armată prima dată după cum a trăit aici, plângând, am venit să se plângă, iar acum - nu pot fi distinse de tadjici :. Limba, pentru îmbrăcăminte (pantaloni lor este), cinci copiii au nascut si arata ca "; "Am fost căsătorit cu un uzbec, am rău, soțul meu la bătut pe cap."; „Unul a fost adus de la Vladimir, foarte tânăr prins în limba rusă cu greu vorbesc o am în uzbecă întreb: -... De ce aceasta a devenit - nu știu ?.“.
Cu toate acestea, nu toate nevestele ruse, care adoptă modul de viață din Asia Centrală, își abandonează complet cultura și educația, din religie. Unii dintre ei, cel mai adesea în secret, botează copiii, chiar dacă ritualurile musulmane de a numi numele și sunnat au fost deja efectuate asupra copilului. În cazuri izolate, femeile, căsătorite cu uzbeci sau tadjici, vizitează în același timp biserica și își dau copiii numele rusesc. Două exemple similare sunt povestirile de viață ale femeilor mai în vârstă, Lyudmila Borisovna și Elizabeth Filippovna din orașul Fergana (Uzbekistan).
Căsătoria lui Lyudmila Borisovna este unul dintre acele cazuri rare când fiica unui fermier bogat Fergana sa căsătorit cu un uzbec. Adevărat, ea a fost familiarizată cu soțul ei încă din copilărie, iar tinerii s-au căsătorit în deceniile de delucrare. Ludmila Borisovna este foarte respectată printre uzbeci și se arată ca o uzbecă într-o manieră de a se îmbrăca și de a vorbi. În același timp, ea a reușit să mențină un caracter independent și obiceiurile ortodoxe.
Elizaveta Filippovna, originară din regiunea Vinnița, și-a întâlnit viitorul soț în timpul războiului din țara sa. Am venit în Uzbekistan cu o mică fiică de la prima mea căsătorie. Timp de câteva decenii (!), Ea a trăit împreună cu socrul și soacra ei, fără să se opună rezistenței la numeroase umilințe și căutând pentru sine și pentru copiii ei condiții de trai tolerate. rudele mai vechi ale soțului nu a recunoscut nepoții ei jumătate de rasa, o femeie mai mult decât o dată expulzat din casă, dar pleacă, ea nu a putut - nu avea bani și nu a vrut să arunce patru copii. Fiica ei cea mai mare este văduvă. Fiind căsătorită cu un uzbec, ea este deja indisolubilă din exterior față de uzbec și nu vorbește nici măcar rusă sau ucraineană, chiar ezitând de întrebări legate de fondul ei slav.
Potrivit informatorilor ruși, în astfel de familii "drepte" între soți se dezvoltă relații normale. De fapt, studiile arată că un soț musulman are adesea un astfel de disconfort psihologic sever într-o astfel de căsătorie!
De aceea, unele cupluri mixte dintre cei cu care am vorbit, au încercat de mai multe ori să se întoarcă la o familie mare - fie la insistența rudelor soțului, fie la voia lor. Totuși, astfel de încercări nu au avut succes. Drept urmare, o astfel de familie sa stabilit undeva în orașul mare sau în afara republicii și uneori sa dezintegrat.
Caracteristica a povestii Zoya Ivanovna - femeile ucrainene, locuitorii satului Kurshab Osh. (Kîrgîzstan). Aproape treizeci de ani a trăit în Uzgen, fiind căsătorită cu un uzbec, un doctor de profesie. A lucrat ca o chelneriță. Tradițiile uzbece și legăturile de rudenie nu erau prea dominante față de soțul ei, deoarece era orfan. Potrivit lui Zoya Ivanovna, au trăit "în limba rusă", au avut cinci copii, au vorbit acasă atât în limba rusă, cât și în limba uzbecă. Copiii nu au fost botezați, dar nu au fost circumciși conform obiceiurilor musulmane - deși soțul ei chiar dorea acest lucru, tatăl lui Zoya Ivanovna era strict interzis.
Treptat, soțul meu a început să bea mult, au început scandaluri. Odată ce și-a grăbit soția cu un cuțit, a rănit-o și sa sinucis. Ulterior, Zoya Ivanovna sa întâlnit cu un cronometru rusesc din Kurshab; Uzbeci, rude și cunoscuți ai primului ei soț, resimt că ea "trăiește cu un rus".
De obicei, în familii mixte, soții, care au crescut în diferite, departe de celelalte tradiții socio-culturale, se confruntă cu dificultăți enorme. Acest lucru se datorează diferențelor puternice dintre opiniile stereotipice ale familiei, structura sa internă, normele de comportament ale membrilor săi.
Chiar dacă cuplul reușește să găsească un compromis, opinia publică percepe acest lucru ca fiind "predominarea soției", "viața în limba rusă". Soțul, numai în cazuri excepționale, este capabil să treacă prin condamnare universală și stereotipuri. Dar, în același timp, soția, dacă încearcă să respecte regulile adoptate de populația locală, va schimba aproape complet orientarea culturală. Nu orice femeie este capabilă de acest lucru din punct de vedere psihologic, iar părinții sau rudele ei nu sunt întotdeauna de acord cu acest lucru.
Probabil că vechii cronici ruși sunt negativi în ceea ce privește căsătoriile mixte. Nu este surprinzător - viața le oferă prea puține exemple pozitive.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: