RECUNOAȘTEREA VINELOR ÎN CADRUL COOPERĂRII
AM VASILIEV, N.A. Vasilieva
Vasiliev A.M. Head. Catedra de Discipline Juridice, Doctor în Științe Istorice, Candidatul de Științe Juridice, Profesor asociat.
Vasileva N.A. profesor al Departamentului de Discipline Juridice.
Constrângere înseamnă orice impact mental sau fizic asupra acuzatului, care, limitând libertatea alegerii sale, predetermină acțiunile și deciziile specifice. În literatura juridică, ea a menționat că sub constrângere trebuie avut în vedere forțarea nu numai să dea dovadă atunci când pârâtul nu vrea să le dea, dar, de asemenea, pentru a da anumite indicii care vrea pentru a obține investigatorului, dar nu este dispus să dea acuzatului, fără a renunța la citirea tuturor <1>. Coerciția pentru a obține mărturia "necesară" pentru investigator, anchetator (și nu pentru cele obiective) poate fi atât fizică, cât și psihică <2>, și în același timp va fi ilegal, indiferent dacă adevăratul făptuitor își recunoaște vinovăția sau persoana nevinovată se va calomnia. În plus, orice act al persoanei care efectuează interogarea vizează încălcarea cerințelor de a da în mod voluntar mărturie a acuzatului, atrage după sine pierderea de valoare probatorie a acestui tip de probe.
--------------------------------
<1> Vasiliev A.N. Karneeva LM Tactica interogatoriului în investigarea infracțiunilor. M. 1970. P. 115.
<2> În dreptul roman face distincția între două tipuri de constrângere: vis ABSOLUTA (violență fizică) și vis compulsiva - constrângerea mentală, presupusa temere bine întemeiată (iustus metus), care ar putea face chiar și un om curajos act împotriva voinței sale.
Compania noastră oferă asistență în scrierea de lucrări de curs și lucrări de diplomă, precum și teze de masterat pe tema procesului penal, vă sugerăm să utilizați serviciile noastre. Toate lucrările sunt garantate.
Trimiteți-le prietenilor: