Esența și funcțiile religiei ca instituție socială

Primul tip este credințele arhaice și religiile inerente omenirii în stadiile inițiale ale dezvoltării. Acestea se caracterizează prin animism pronunțat (spiritualitate de toate natură), politeism, mituri, absența inițială a clericilor speciali, adică, toate activitățile religioase (cântând, dansând, vrăji etc.) au fost realizate de întregul clan, de întregul trib. Mediatorii (preoți, șamani) apar mai târziu, în stadiul dezintegrării credințelor arhaice. Elementele de religii arhaice persistă în lumea modernă ca parte integrantă a subculturilor etnice.







Al treilea tip sunt religiile lumii. Acestea includ budismul (originea în secolul VI î.Hr., în partea de nord a subcontinentul indian), creștinismul (originea în secolul I î.Hr. în Orientul Mijlociu și Palestina), Islamul (fondat în secolul VII î.Hr., în Arabul Peninsula).

Lumile pe care aceste religii le numesc pentru că sunt supra- și interetnice, merg dincolo de țări și regiuni, se găsesc pe diferite continente.

Budismul este o religie iubitoare de pace, cu accent pe meditație, compasiune și fapte bune. Budismul este larg răspândit în Tibet, India de Nord, China, există grupuri mari de budiști în toate țările dezvoltate ale lumii. În Rusia budismul este mărturisit de Buryats, Kalmyks, Tuvans.







Cea de-a treia religie mondială este Islamul. Este cel mai tânăr (secolul al VII-lea d.Hr.) și foarte activ, comun în multe țări din estul arab, nordul Africii, Asia Centrală, Europa. În Rusia, Islamul mărturisește populația din Caucazul de Nord, Tatarstan, Bashkortostan și alte republici. Însuși termenul "Islam" înseamnă literal - ascultarea față de Dumnezeu - și își asumă credința absolută a acestei religii.

Islamul ca un sistem religios bazat pe cei cinci stâlpi ai credinței: cunoașterea Coranului, închinare (rugăciuni zilnice de cinci ori), caritate, post, și Hajj-ul (pelerinajul la Mecca), cel puțin o dată în viață. Fondatorul acestei religii, Mohammed, sa născut în anul 570 d.Hr. și ulterior, conform adepților Islamului, au început să primească revelații divine și să le transmită oamenilor. Astfel sa născut cartea sfântă a musulmanilor - "Coranul". Muhammad și suporterii lui au plantat activ Islamul în Peninsula Arabică: au luptat cu idolatria, au negat sacramentele creștinismului (botez, mărturisire, dezlegare). După moartea lui Muhammed, Islamul sa împărțit în sunniți (majoritatea) și șiiți. În secolul XX în lumea musulmană există mișcări ale fundamentalismului islamic, care la origine a avut orientarea anti-coloniale, și apoi - un anti-occidental, am propus scopul final de a face lumea musulmana.

Cel de-al patrulea tip de religie este așa-numitele religii sau secte netradiționale. Cuvântul "sect" în latină înseamnă o învățătură, un mod de gândire.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: