Regularitățile adaptării biochimice în procesul de formare sportivă
Din punct de vedere biologic, formarea în domeniul sportului ar trebui considerată ca un proces de adaptare (adaptare) directă a corpului la impactul efortului fizic. Sarcini fizice utilizate în procesul de formare, servesc ca stimulent principal (stimul), care provoacă modificări adaptive în organism. Direcția și amploarea schimbărilor biochimice care apar ca răspuns la efortul fizic aplicat determină efectul de antrenament. Gradul stresului fizic pe corp depinde de doza selectată a principalelor sale caracteristici: intensitatea și durata exercițiului, numărul de repetări ale exercițiilor, cantitatea de pauze de odihnă între ele, natura restului și tipul de exerciții folosite. Schimbarea în fiecare dintre caracteristicile enumerate ale activității fizice determină schimbări biochimice strict definite în organism, iar efectul cumulativ conduce la schimbări semnificative ale metabolismului, care se manifestă prin schimbarea așa-numitelor stări metabolice ale organismului.
În conformitate cu natura fluxului de fază a proceselor de adaptare la stres fizic în teoria și practica sportului este împărțit în trei tipuri de efect formare: de urgență, pensionari (acțiune de lungă durată) și cumulativ (cumulat). Derivatele efect de formare este determinată de natura și modificările biochimice în locul a lua corpul în mod direct în timpul acțiunii de exerciții fizice și în timpul derivate de recuperare (0,5-1 ore după următoarea închidere de sarcină), atunci când există eliminarea datoriei de oxigen format în timpul funcționării.
Efectul de antrenament întârziat se observă în fazele târzii de recuperare după exercițiu. Esența sa este stimulată de activitatea proceselor plastice care vizează refacerea resurselor energetice ale corpului și reproducerea accelerată a structurilor celulare distruse în timpul muncii și nou sintetizate.
Efectul de antrenament cumulativ apare ca rezultat al însumării succesive a unor urmele multor sarcini sau a unui număr mare de efecte urgente și întârziate. Efectul cumulativ de antrenament implică modificări biochimice asociate condiției de sinteză a acizilor nucleici și a proteinelor și observate pe o perioadă lungă de timp. Efectul cumulativ de formare este exprimat în creșterea indicatorilor de performanță și îmbunătățirea realizărilor sportive.
Perfecționarea adaptării realizate în procesul de formare poate fi evaluată utilizând diferite criterii cantitative. În stadiul de adaptare completă, se disting cea mai mare putere și eficiență a funcționării. Prin urmare, evaluarea gradului de fitness poate fi utilizată ca indicatori care reflectă nivelul absolut de dezvoltare a puterii funcției de conducere, precum și indicatorii de eficiență energetică pentru performanța unui anumit tip de muncă.
Gradul de perfecțiune a adaptării în ceea ce privește instruirea cu utilizarea unui anumit tip de sarcină poate fi estimat din rata de schimbare a parametrilor funcției de conducere în procesul de formare (perfecțiunea cinetică).
Perfecțiunea kinetică a adaptării la sarcini fizice, adică Viteza de dezvoltare a adaptărilor adaptive ca răspuns la instruirea unui anumit tip pare a fi o proprietate condiționată genetic. Acest lucru, în special, este indicat de faptul că sportivii remarcabili diferă de sportivii obișnuiți de rata de creștere a rezultatelor deja în stadiile inițiale de pregătire
Atunci când se atinge cel mai înalt nivel de performanță sportivă, sportivii cu înaltă calificare sunt extrem de stabili în ceea ce privește performanța în raport cu impactul diferitelor tipuri de încărcături de antrenament. Cu alte cuvinte, odată cu sporirea sportivității, eficacitatea adaptării, care se dezvoltă în procesul de formare, scade semnificativ. Schimbările structurale și funcționale ale corpului care apar sub influența instruirii în forma aleasă de exerciții, care determină perfecționarea adaptării sale la sarcini fizice, constituie de asemenea o frână pentru dezvoltarea în continuare a adaptării în această direcție. De aceea, așa cum sa menționat deja, în pregătirea sportivilor cu înaltă calificare, căutarea unor noi metode netradiționale și optimizarea construcției de antrenament, prin care este încă posibilă o creștere a rezultatelor sportive, dobândesc o semnificație deosebită. Raportul optim de sarcini de direcții diferite, poate oferi cea mai mare creștere a performanțelor sportive pentru patinatorii de înaltă calificare. Numai prin cuantificarea cu strictețe a eficacității adaptării obținute prin utilizarea diferitelor mijloace de instruire poate obține cea mai mare creștere a performanțelor sportive și poate stabili o strategie optimă de formare în sportul ales.
Articole recente
Articole similare
-
Procesele biochimice în adaptarea corpului uman la activitatea fizică
-
Principiile și principiile biochimice ale antrenamentului sportiv
-
Baza biochimică a activității musculare, modele de adaptare biochimică sub influență
Trimiteți-le prietenilor: