Mă duc la mesele părinților, la pragul meu.
Din nou, inima mea este ruptă pe drum.
Pentru un tată tulburat, o mamă dulce,
Dragul meu și cel mai vulnerabil.
Voi veni și mă voi arunca în brațele celor dragi,
Atât de scump și nu poate fi comparat cu nimeni.
Ca și în copilărie, m-am apăsat odată la tatăl meu,
Doar o umbră de anxietate alunecă peste față.
Își îmbrățișează umerii cu mâna puternică,
Și va fi căldură în sufletul și pacea mea.
Și mama mea mă privește cu îngrijorare:
Natasha, fiica mea, târfa mea!
Și v-ați maturizat, ați pierdut din greutate,
De ce nu ai purtat costum?
Cum funcționează copiii, spune-mi cum trăiești?
Și, într-un fel, accidental, vei plânge puțin ...
Apoi, zâmbesc și, de parcă aș fi accidentat,
Îi spun un mare secret:
Ce Dumnezeu mă rog pentru sănătatea lor,
Și că le iubesc foarte, foarte mult!
Stați puțin, înghesuiți,
Vom fi numit un fierbător de apă, așteptând în bucătărie,
Și mama repede pe masă acoperă,
Fără clatite și prânz de borș nu se întâmplă.
Și timpul zboară și mama trecând
Pe drumul pe care îl împachetează,
Și șuncă, ouă, ceapă împletită ...
Voi pleca maine ... si din nou se despart ...
Și mama mea este din nou gri la ușă
El mă va întreba: "Fii atent pe drum!"
Lungimea distanțelor nu a fost niciodată un obstacol,
Căldura mâinilor frumoase, aceasta este cea mai importantă recompensă!
La urma urmei, în viață, nu mai există inimă,
Mai mult decât toate cele bune - mama și tatăl nostru!
Ca să nu existe sfârșituri trăite în viață,
Să avem grijă de mame și tați!
Pentru a face pietre să se poticnească mai puțin în viață,
Încearcă să mergi acasă des.
Din ce în ce mai mult, pentru a auzi cuvintele:
"Natasha, fiica mea, târfa mea!"
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: