De ce stau? "Deodată a apărut o întrebare.
Nu mă așteptam să aud.
Ca și cum un cuțit ascuțit mi-a străpuns creierul,
Și m-am oprit să respir și să văd.
Ne apreciem foarte mult,
Ne iubim pe noi înșine, ne prețuim singuri.
Și se pare că suntem dragi,
Cu greu ne va jigni.
Suntem foarte mândri în esență,
Când cineva ne ofensează, suntem ofensați.
Nu ne iartă, nu suntem mai grei,
Și numai noi înșine pentru tot ceea ce vedem.
Un alt suferă, nu există nici o afacere înaintea lor,
Există cineva care plânge, bine, hai să fim mândri.
Și că vina mea, nu-mi pasă,
Noi înșine știm prețul, acesta este solid.
Deci suntem mândri de acest lucru la rând,
Nu știu că suntem aburii la acea vreme.
Și că Domnul are milă de noi,
Pentru a putea purta cu ușurință orice povară.
Ce stăm aici?
Fără Dumnezeu, suntem doar praf și cenușă.
Și nu există nici o viață pentru prețul nostru,
Dispăruți, numai vântul va sufla.
Dar suntem mândri, recunoaștem astăzi,
Credem că putem trăi fără Dumnezeu.
Dar dacă nu este El, atunci suntem nesemnificativi,
Numai că trebuie să ne întindem mâinile.
Dar a fost Golgota și crucifixul,
Era Isus, Fiul lui Dumnezeu și Pilat.
Din gură ca noi, naibii,
Și Fiul lui Dumnezeu este răstignit pentru cei mândri.
Aici trebuia să plătiți,
Nu o numărăm în bani.
Nu este măsurabilă, nu voluminos,
Și nici nu am visat în visuri.
De ce stau? Am înțeles deja,
Prețul meu nu este aur, argint.
Dar Fiul lui Dumnezeu, aceasta este taxa mea,
Și am fost trimis un mare bine.
Și dacă uit acest sacrificiu,
Să fie o rușine pentru mine în fața Creatorului.
Cine a dat Fiului, pentru mine plata,
Am fost foarte cumpărat de Tatăl.
Noi toți trebuie să stabilim un preț pentru noi înșine,
Fii foarte mândru în ochii tăi.
Sau acceptați prețul Sacrificiului Calvarului,
Spălat în iertarea lacrimilor.
Trimiteți-le prietenilor: