O teroare teribilă, încă intensificată de întuneric, tăcere și visuri vagi de veghe, a înghețat sângele în vene. Nici măcar nu observa crampe, care îi trage dureros pielea pe cap, astfel încât părul lui se afla pe capăt, pe măsură ce privea prin întuneric și văzu două lumini galbene slabe. La început, el a decis că a fost un fel de reflecție, dar în curând ochii lui s-au obișnuit cu întunericul, iar strălucirea strălucitoare a unei nopți clare care pătrundea în peșteră îi permitea să discearnă treptat obiectele din jurul lui. El a văzut că la o aruncătură de băț de la el se afla un animal uriaș. Avea un leu, un tigru sau un crocodil. Apoi luna, coborând până la orizont, aprinse ziua, iar razele ei cădea pe blana pantherului.
Acest leu din Egipt a dormit, a căzut, ca un câine mare, un proprietar liniștit al unei canise de lux la poarta unui conac bogat; Ochii lui, care se deschise pentru un moment, se închid din nou. Stomacul lui era îndreptat spre francez, în creierul căruia o mormăi de gânduri confuze a trecut peste el. La început el a decis să tragă pantera, dar apoi a văzut că distanța dintre ele era prea mică - dacă ar fi luat arma pe umăr, cilindrul ar fi apărut pe cealaltă parte a fiarei. Și dacă o va trezi. El a înghețat în groază, ascultând sunetul tăcerii în inima ta și blestemând fluxul de sânge prea turbulentă care a cauzat knock care ar putea perturba pantera și să-l priveze de ultima lui speranță de mântuire.
De două ori își luă pumnalul, intenționând să-i tundă capul inamicului; dar, realizând cât de greu este să-și taie o haină netedă, și-a abandonat intenția disperată. "Și dacă lovitura este inexactă? E o moarte sigură! Nu, e mai bine să alegi o luptă deschisă! El a decis să aștepte dimineața, iar dimineața nu la făcut să se destrame.
Acum putea vedea pantera. Fața ei era colorată cu sânge.
"Deci mânca bine! își spuse el, fără să se gândească la faptul că putea să mănânce carne umană de seară. "Când se trezește, nu va fi foame!"
Era o femeie. Lana pe stomac și pe laturile ei străluceau cu alb. Lanțurile de pete catifelate mici își acopereau labele cu brățări frumoase. Coada flexibilă a fost de asemenea albă, dar sa încheiat cu inele negre. Restul lânii sale galbene, ca aurul mat, lucios și moale, au punctat acele pete caracteristice, colorate cu rozetă, care disting panterul de alte specii ale familiei de pisici.
Amanta stralucitoare si formidabila a pesterii a suiat in liniște, s-a curatat gratios, ca un pisoi pe o perna amortizata. Labele sale sângeroase, nervoase și echipate cu lame ascuțite, erau întinse și capul ei odihnit, împodobit cu o mustă dreaptă rară, asemănătoare cu un fir de argint ...
Când soarele se ridică, panterul își deschise brusc ochii; apoi își întinse forțele cu forța, ca și cum ar fi amorțite și dorea să le întindă. În cele din urmă, ea sa căscată, arătând două rânduri de dinți îngrozitori și o limbă cu o cavitate adâncă, tare ca o rătăcire.
Uite, dandy! Mă gândeam la francez, uitându-se la plimbare pe pământ, luând cele mai grațioase și flirturi. Ea a lins sângele, care îi pătrea labele și fața, iar mișcările, pline de grație, începu să-i zgârie capul. "Foarte bine! Am acceptat pentru toaleta mea! A spus francezul, căruia ia revenit cu curaj și veselie. "Ei bine, hai să-i dorim o dimineață bună!" Și a luat un pumnal scurt pe care la luat de la Maghribans.
În acel moment, pantera își întoarse capul spre el și, fără să se miște, îl privi cu atenție. Privirea acestor ochi insuportabil de clare a făcut tremurul provensal, mai ales când prădătorul a pășit spre el. Dar el însuși a dat uite afectuos, uitându-se la ea ca și cum ar hipnotizant, las-o să vină destul de aproape, și mișcare la fel de blând, la fel ca și în dragoste ca și cum ar mangaie cele mai frumoase femei, el a fugit mâna peste corpul ei de la cap la coadă, ușor agățându-se de vertebrele flexibile ale unghiilor, ușor desenate pe spatele ei galben. Panther coada apatic întins, cu ochii înmuiat, iar când francezul pentru a treia oară repetat afecțiunea lor egoistă, ea a rostit „murrr“, prin care pisicile noastre domestice exprima plăcerea lor; dar toarce emanat de gât atât de adânc și de puternic, încât ecou în peșteră ca autoritatea ultima suspine sub arcadele catedralei. Provencalul, realizând importanța acestor mângâieri, le-a dublat pentru a uimi și a încânta curtezanul autoritar. Apoi, gândindu-se că el a fost capabil de a pune jos ferocitatea o amantă capricioasă peșterii, a cărei foame a fost potolit atât de fericit cu o zi înainte, el sa ridicat și a plecat. Panther lăsa să plece, dar când a urcat pe deal, ea a sărit cu ușurință vrabie salt de la o ramură pe, prins cu el și a început să frece picioarele, arcuindu-o înapoi ca o pisică, și apoi, se uită la oaspetele său au ochi mai puțin Adamant , a dat un urlet sălbatic, pe care naturaliștii îl compară cu scârțâitul ferăstrăului.
"Este insatisabil!" a spus francezul cu un zâmbet.
El este atât de îndârjit, care a început să joace urechile ei, mangaindu stomac și capul zgâriere cu unghiile, apoi, observând modul în care ea a plăcut, am început să gâdila urechile ei între vârful pumnalului, așteptând momentul oportun pentru a ucide. Dar cetatea oaselor ei la făcut să se îndoiască de succesul ...
Soldatul a început cu curiozitate să studieze proporțiile corpului panterului. Fără îndoială, ea a fost una dintre cele mai bune specimene din rasa ei: înălțimea ei în umeri a ajuns la trei picioare și lungimea - patru, fără a socoti coada. Această armă puternică, rotundă ca un club, avea o lungime de aproape trei picioare. Capul panterului nu avea o dimensiune inferioară capului unei leoaice, dar chipul ei se deosebea printr-o expresie de rafinament rară. Era dominată de cruzimea rece a tigrului, dar seamănă o asemănare vagă cu o femeie seducătoare. În cele din urmă, în acel moment întreaga față a reginei singuratice respira cu o veselie ciudată, asemănătoare cu veselia bețivului Nero: a stins setea de sânge și acum voia să se joace.
Provensal a început să se plimbe înainte și înapoi - pantera nu-l împiedică și doar privit cu ochii, dar nu ca un câine credincios, ci mai degrabă ca o mare pisica Angora, care perturbă fiecare mișcare a proprietarului său.
Privind în jur, observa aproape de izvorul rămășițelor calului său - panterul a adus aici carcasa, aproximativ două treimi din care au fost mâncate.
Acest spectacol la asigurat pe francez - i-a explicat absența de noapte a panterului și faptul că ia lăsat să doarmă liniștit. Primul succes l-au încurajat, el a îndrăznit să se gândească la viitor, iar în sufletul lui zateplilas speranța nesăbuită că el ar putea obține, împreună cu o panteră nevoie de a utiliza orice ocazie pentru ao îmblânzi și de a câștiga locația ei numai.
Sa întors la ea și a experimentat o fericire nemaipomenită, văzând că ea, ușor și aproape imperceptibil, și-a mișcat coada. Apoi a șezut jos, fără teamă, și au început să se joace: el a luat picioarele ei, botul și ciufulit urechile ei, și apoi răsturnate pe spate și a început să se scarpine în mod energic laturile fierbinți mătăsoase. Își dădea mângâierea și, când soldatul încerca să-și alunece lîna pe labute, își ghida cu grijă ghearele.
Această amintire a tinereții lui la inspirat să se gândească să răspundă la o astfel de porecla și la un tânăr panter al cărui grație, rapiditate și flexibilitate nu mai erau atât de înspăimântătoare încât îl admirau.
Până la sfârșitul zilei, se obișnuise cu situația periculoasă și acest pericol aproape că îl plăcea. Câteodată, prietenul său îl privea de fiecare dată când falsetto strigă "Milochka!" La amurg, Milochka a dat de câteva ori un țipăt ascuțit.
"Ea este crescută, soldatul sa gândit fericit. Se roagă pentru noapte.
Dar acest gând de glumă a venit la el numai după ce a fost convins că prietenul său încă se comportă calm și pașnic.
"Go-go, blonda mea, te las să pleci mai întâi", a spus el, sperând să scape imediat ce adormea și în noaptea aceea să găsească un alt paradis sigur.
Soldatul a așteptat cu nerabdare un timp convenabil pentru evadarea lui și, când a venit, a mers repede spre Nil. Dar înainte de a putea trece prin nisip și un sfert din defileu, el a auzit că pantera fugea după el, ocazional făcând strigăte care păreau ca un fierăstrău, chiar mai înspăimântătoare decât sunetul săriturilor grele.
- A fost atașată de mine! murmură el. Aparent, acest panther tânăr nu a întâlnit niciodată pe nimeni și, pentru a deveni prima ei iubire, este foarte măgulitor!
În acel moment, francezul a căzut în rapita, una din capcanele înșelătoare ale deșertului, din care este imposibil să iasă. Simțind că inaspreste mai profund, el scoate un țipăt de groază, dar apoi pantera la apucat de guler și dinții, în urmă cu mult rvanuvshis, magic a scos de pe teren tare.
- Ah, Milochka, exclamă soldatul, mângâind-o cu bucurie, "de acum încolo suntem conectați cu tine la viață și la moarte!" Dar numai, fii bun, fără glume!
Și sa întors.
Acum, deșertul pare să fi încetat să fie pustiu. Aici a trăit o creatură cu care putea să vorbească un francez, care, de dragul său, ia înmuiat cruzimea, deși nu a putut explica motivul pentru o astfel de prietenie incomprehensibil de ciudată ...
În cele din urmă, el a devenit foarte atașat de panterul său, deoarece a simțit nevoia de un fel de atașament.
Fie că va emite cu putere a schimbat natura prietenei sale, dacă ea a găsit hrană abundentă în imensitatea deșertului, dar pantera nu atenteze la viața prietenului său, și în cele din urmă, văzând că ea a devenit destul de îmblânzit, el a încetat să mai fie frică de ea.
Cât de mult grație și tinerețe erau în liniile ei! Era frumoasă, ca o femeie. Blana aurie a costumului ei pe spate și pe părțile laterale se strecură ușor în albul mat al burții și al labei.
Lumina generoasă a soarelui a făcut să strălucească aur viu, aceste pete maro, oferindu-le un apel infinit.
Provencalul și pantera păreau să se înțeleagă fără cuvinte. Când își zgâri capul cu unghiile, flirtul flutura, ochii îi străluceau ca niște fulgere și apoi îi strânseră strâns.
Are un suflet ", a spus el, contemplând liniștea acestei regine de nisip, de aur ca fiind alb, ca ei, singuratici și sufocați ca ei ...
S-a încheiat, pentru că toată pasiunea se încheie - din cauza unei neînțelegeri. Cineva a suspectat trădare, mândrie împiedicată să explice, încăpățânare a dus la o ruptură ...
Soldatul a spus cum sa încheiat această prietenie ciudată.
Nu stiu ce am facut gresit, doar ca sa transformat intr-o furie, iar dintii ei ascutiti au ramas in picioare - bineinteles usor. Dar m-am hotărât că vrea să mă mănânce și să o înjunghie cu un pumnal.
Ea se rostogoli pe pământ, țipând, din care sângele meu îngheța în vene, și se înghesuie, privindu-mă fără nici o răutate. Aș da totul în lume, aș da crucea mea, pe care nu o aveam atunci, doar pentru a-mi restabili viața. Aveam sentimentul că am omorât un bărbat. Și soldații care au văzut steagul meu și au alergat în peșteră m-au găsit în lacrimi ...
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: