Moartea frederului prin ochii lui George

Jen - în centrul acțiunii sau complotului istoric, fără accent pe linia romantică

- De ce? Fred! FRED! Trezește-te! strigă el, deși știa că fratele său nu se va mai trezi niciodată.








Publicarea altor resurse:

Model pentru atmosferă:

- Le vom birui! Fred strigă vesel la fratele său.

- Bineînțeles! - Răspunsul lui George a venit la el.

Frații s-au luptat cu câțiva mâncători de moarte și deja aproape literalmente i-au presat pe pereți. Tinerii nu aveau vrăjile de ucidere, rămânând numai farmecul de protecție și rănire.

- Imaginați-vă că într-o zi vom spune nepoților noștri cum au depășit atât de mulți oameni care mănâncă moartea în acest teribil pic ...

Fred nu avea timp să termine să vorbească, căci chiar în clipa aceea o rază de lumină verde îi lovea pieptul.

Panica și furia s-au reflectat pe fața lui George. La obrajii i se strecurau lacrimi și a auzit o vrajă de neiertat din gură.

- Avada kedavra! - Vocea furioasă a lui George a fost auzită și amândoi dușmanii lui au fost loviți de un val puternic de vrajă. Au căzut la pământ ca niște flori răsucite.

George se tremura peste tot, dar nu se putea mișca. Stătea și ținea o baghetă în mână, care era încă îndreptată către dușmani. George simțea ceva mai mult - și nu putea să-i controleze curgerea lacrimilor.







A alergat la corpul fratelui său și a îngenuncheat lângă el. În ochii lui Fred era un gol, dar pe față îi era o urmă de tristețe. George și-a dat mâna peste ochii fratelui său, acoperindu-i, și cu un groan îl îmbrățișase pe Fred. Lacrimile l-au orbit pe George Weasley, gândurile în capul lui s-au amestecat, în fața ochilor, momentele de obișnuință cu copilăria lui Fred au trecut. George nu putea să facă nimic cu el însuși și a plâns la vârful glasului său.

- De ce? Fred! FRED! Trezește-te! strigă el, deși știa că fratele său nu se va mai trezi niciodată.

După aceea, el a decis să acționeze ca un adult și să ia trupul fratelui celorlalți.

- Ești atât de grea, frate, George zâmbi.

Observând vraja din stânga cu vrăjile, tânărul sa grăbit să se îndepărteze. Nu se mai lupta. Fără un frate.

Venind la tovarășii săi, a coborât încet corpul lui Fred la pământ.

- Nu! Fred! Mama lui Molly strigă în vocea ei, tragînd chipul fiului său în mîini. Restul a rămas în locurile lor, împărtășind durerea ei. Harry se uită la George și Weasley vedea că el se învinovățește de tot.

- Nu, Harry, nu e vina ta ... "George nu mai putea vorbi, cuvintele îi erau înfipte în gât și un nou curent de lacrimi se revărsa pe obraji.

Harry nu a răspuns.

George a decis să plece. Se întoarse în umbre, se așeză, își aplecă genunchii la piept și își înfășura brațele în jurul lor. Tânărul își înclină capul, încă plâns.

- Ei bine, ce prost! Du-te, continuă să lupți și nu stai aici, frățioare! - suna în capul vocii fratelui lui George. Cu toate acestea, George nu sa mișcat.

Era absorbit în amintirile lui. A strigat, cântând melodia inventată de el și de Fred. Unele voci șopti în capul lui George, părea că se află într-o altă lume.


George a devenit ca o floare care și-a îndoit petalele și nu le va mai putea deschide din nou.







Trimiteți-le prietenilor: