Jocuri cu atomi de la 6 luni la 2 ani

Jocuri cu atomi de la 6 luni la 2 ani

Pentru dezvoltarea discursului copilului, este foarte important să avem onomatopoeia (av-av, kap-kap, ku-ku ...).

Onomatopoeia este o repetiție a sunetelor naturii (de exemplu, strigătele de păsări și animale), exclamațiile reflexive ale oamenilor, sunetele publicate de obiecte.






Onomatopoeia este primul cuvânt din discursul copiilor. Aproape toti copiii mici numesc masina - "bi-bi", cainele - "av" si "av". Acest lucru se datorează faptului că semnele motivate sunt mai ușor de stăpânit, iar cuvintele onomatopoeiei sunt colorate emoțional.
Copii cu vârsta între 6 luni și 2 ani, este important să se încurajat în mod regulat pentru a comunica, de a oferi modele de vorbire cele mai simple pentru a juca: interjecții (oh, oh, pe!), Onomatopee (BBC, miau, picurare drop, bang!).

Jocul "Ceainicul". O imagine cu o imagine de fierbător arată copilul "Uite - acesta este un ceainic. Numele lui este Pykh. Când se fierbe, el suflă așa: "п-п-п-п-п-п-п-п-п"! Haide și o să fumăm ca un ceainic.

Jocul "Pompă". Împreună cu copilul vom rula mașina pe podea și vom spune: "Oh! Uite, mașina noastră a coborât. Să-l pompez! SS-SS-uri. " Simulăm mișcările cu mâinile ca o pompă.

Jocul "Rugaciunea copacilor".
Spunem copilului că atunci când suflă vântul, copacii se învârt, frunzele pe ele se rumegă: "sh-sh-sh-sh". Apoi ne ridicăm împreună cu copilul, ridicăm mâinile în sus și îi scuturăm de la o parte la alta, ca niște copaci în vânt, și șuierăm: "sh-sh-sh-sh".

Jocul "Ghici ce este".
Invitați copilul să asculte și să ghicească ceea ce pare - o pompă sau copaci fac un zgomot. Apoi spuneți sunetul, apoi sunetul C, iar copilul va ghici ce este: copacii sunt zgomotoși (W) sau pompa anvelopa (C). Puteți schimba rolurile, chiar și acum copilul gândește și ghiciți.

Jocul "Pilim a văzut". Am arătat copilului o imagine cu un ferăstrău și a spus: "Uite - acest lucru a văzut. A văzut și fluieră ușor "sh-sh-sh-sh". Simulăm mișcările ferăstrăului cu marginea palmei de pe masă.

Jocul "Komarik." Arătați copilului un țânțar în imagine și spuneți: "Este un țânțar. El zboară și cântă o melodie: "z-z-z-z-z" ". Zugrăvi mișcări ale mâinilor, ca și cum am prinde un tantar, atunci apăsați cama de lângă ureche și de a asculta „S-S-S-S-s', noi oferim un copil pentru a asculta ca Midge cântă un cântec într-un pumn,“ s-s-e-Z- h. "

Jocul "Beetle". Arătăm copilului o imagine cu o imagine a unui gândac. E un bug. Numele lui este Zhenya. Îi place să cânte un cântec tare. Știți cum gândește gândacul? "Invitați copilul să concureze, care din voi va petrece mai mult timp.

Jocul "Cui este o melodie".
Invitați-l pe copil să asculte cu atenție piesa și să ghicească cine cântă așa, bug-ul sau țânțarul. Apoi spune un sunet atunci. Apoi cereți copilului să ghicească și veți ghici.







Jocul "Ariciul".
Arătați copilului un arici pe imagine și spuneți: "Uite - este un arici. El este bolnav, supărat, când trece prin pădure, zgomotează: "f-f-f-f-f". Haide și vom sforăi ca aricii.

În timpul comunicării cotidiene în viața de zi cu zi, un adult poate inventa multe jocuri interesante folosind onomatopoeia.
I. De la o vocală cu o articulare clară a fiecărui sunet, respectiv creat de situația adulților:

A - copiii cântă; ei pompează papusa; copilul plânge.

Despre - durerea dentară; surpriza.

Lupul urle; avionul bâzâie.

Și mânzul cheamă mama.

E-chagrin din cauza unei jucării rupte.

Y - sonerie cu barca

II. De la un sunet de consoană:

M - o fată capricioasă plânge.

P-n-n - bufetele locomotivei, mingea a izbucnit.

B-b-b - barbotarea apei în fierbător.

F - aerul iese din balon.

- Nu, băiatul.

T-t-t - roți ciocănitoare la mașină.

D-dd - scrobește un mitralieră.

Cu o pompă, pompăm aer în cameră.

- Inelele de țânțari.

C - liniștit, nu face zgomot!

Ș- eliberează roata.

Ch-ch-ch - o lăcustă cântă.

L - avionul zboară.

P - câine mârâind (tigru).

K-k-k - tuse din cauza unei friguri.

G-d-d acoperă porumbelul.

III. Dintre cele două sunete vocale:

Ay! - Ne jucăm ascunzătoarea și căutăm, pierduți în pădure.

Ya! - plângând copilul.

Eeyore! - Măgarul îl cheamă pe mama lui.

IV. Din silabe directe:

Ma! - Suntem mama.

Moo! Vaca sa umplut.

Mae! - Capra oferă o voce.

Bae! - mielul a cerut să meargă.

Fu-fu - miroase rău.

Yo-yo! - Noi o numim pe fata.

Dar! - Ne conducem calul.

Tu! Vaporul este bâzâit.

Doo! - Puștiul se joacă pe conductă.

Goni! - Băiatul se rostogolește pe deal.

Chu-chu - joc într-un tren.

Ha-ha! Fata râde.

Ko-Ko! - Puiul cheamă la găini.

Cuc! - cucul cucului.

Ha-ha! Gâștele gâștele.

Me! - un copil îl sună pe mama lui.

Wee! - puicuțele sclipesc (șoareci).

BBC! - mașina este bâzâit.

Be-Be! - Mielul caută o mamă.

V. Din silabele inverse:

Am! - Câinele mănâncă.

Af! - Câinele latră.

Ah! - Paharul a izbucnit!

Oh! - cât de obosit sunt! (Folosit)

Ouch! - Câinele mic înspăimântat.

Ouch! - un arici spinoasc.

VI. Din silabe închise:

Bang! (pif-paf!) - Tragem din pistol.

Wham! - copiii au căzut în apă.

Bul-Bul! Gurgles apa.

Top-Top! - stomping baby.

Cioc, cioc! - Bate ciocanul.

Bifați-da! Ceasul atinge.

Piuit-piui! - Sună găinile.

-Picurare picurare! - picăturile de apă.

Kar mașină! Cârligele cioară.

VII. Din două sau mai multe silabe:

Miau! - mănâncă pisoiul.

Ku-ka-re-ku! A călcat cocoșul.

VIII. La confluența consoanelor în silabă:

Oink! Gruntează porcul.

Vraci! - Rața sună rață.

Kwa! Broasca croakă.

Gras! - Strigă vara.

Jocurile cu onomatopoeie bazate pe vizualizare reprezintă un mijloc excelent pentru activarea funcțiilor de percepție și reproducere a sunetelor de limbaj ale limbajului de comunicare. La un copil care a învățat să stea pe picioare și să meargă, câmpul de vizibilitate se extinde considerabil, nevoia de cunoaștere a noului este, de asemenea, în creștere. În acest moment, el nu doar repetă cuvintele pentru adulți ca un ecou, ​​dar arată activitate de declarații din proprie inițiativă. Mai întâi va fi o expresie dintr-un singur cuvânt, atunci vor exista fraze din cuvintele propriei creativități, atunci când una dintre "cuvintele" ei poate consta în începutul primului și al sfârșitului celui de-al doilea cuvânt. De exemplu: propriul cuvânt "Apil'syat!" Va trebui să fie înțeles ca expresia "Give orange!". Numărul cuvintelor din propoziția sa poate ajunge la 3x-4x, dar la început fără a observa o legătură gramaticală. Aceste fraze, astfel incat sa fie bine inteles, copilul este completat in mod activ de expresii faciale, gesturi, intonatii, actiuni. Prin urmare, astfel de afirmații devin clare interlocutorilor săi doar "aici" și "acum", adică în funcție de situația actuală. Astfel, copilul învață comunicarea verbală la nivelul discursului situațional.

Navigare după înregistrări







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: