Curs 5. Modele de timp.
B.Filiptsova și J.Filipets disting trei modele de timp. Primul model este ciclic. Mișcarea circulară eternă, de exemplu, schimbarea zilei și a nopții, ciclul de viață al unui copac, ciclul nașterii și moartea organismelor vii. Prototipul acestui concept este ideea hindusă a "erei cosmice", limitată de evenimentele mitologice, care se repetă la fiecare 4320 milioane de ani. Modelul ciclic al timpului poate fi ilustrat de imaginea unui șarpe care își mușcă coada.
ideologia iudeo-creștină nu numai că a prezentat ideea egalității tuturor oamenilor în fața lui Dumnezeu, dar, de asemenea, a formulat conceptul de timp, ca o modalitate de creare a omului, căderea sa la mântuirea și fericirea veșnică în cer. Această noțiune de timp sacru a dus în cele din urmă la triumful celui de al doilea model, timp unidirecționale și non-regenerabile. În capitalism, acest model a devenit mainstream, și timpul - o măsură a succesului și a progresului.
Legătura dintre personalizat și sentimentul de fraternitate este că schimbul reciproc de servicii creează o fraternitate, și personalizate, treziti din nou sentimentul de fraternitate, duce la o repetare a tipurilor de relații reciproce, care au fost profitabile în trecut. Obiceiul creează fraternitate, fraternitatea creează obiceiuri. Atunci când o persoană este de gând să înceapă cu cineva din lista de contacte, el nu crede despre experiențele din trecut de dialog, și iese din sentimentul de situația specială.
Condițiile jocului sunt următoarele: în primul rând, interacțiunea continuă pe termen nelimitat; În al doilea rând, fiecare dintre jucători recunoaște celălalt și își amintește istoria interacțiunii; în al treilea rând, jucătorii nu se pot constrânge reciproc, nici nu pot întrerupe interacțiunea și nici nu schimbă beneficiile partenerului; În al patrulea rând, se ia în considerare faptul că jucătorii din viitor se pot întâlni din nou. Schimburile în timp real tind să se transforme într-o cooperare de cooperare bazată pe memorie și obicei, ceea ce generează un sentiment de frăție, ceea ce face schimburile și mai valoroase.
Motivul dominării timpului mecanic, orar, constă în faptul că ideea principală a unei societăți industriale este ideea progresului. Trecutul este privit ca fiind iremediabil plecat, prezentul, ca tranzitoriu și viitorul ca fiind nedefinit. Timpul este omogen: este obiectiv, măsurabil și divizibil, poate fi măsurat cantitativ. Dacă în teologia creștină timpul liniar se termină cu o nouă viață veșnică, atunci în societatea seculară timpul a devenit o marfă, o resursă, lipsa pe care o simte toată lumea. Sub capitalism, timpul acționează ca bani, ca o marfă valoroasă și ca o resursă limitată.
Natura comodă a timpului liniar într-o societate industrială, J. Hassard crede, conduce la o schimbare importantă a dezvoltării economice: timpul a devenit unul dintre factorii de producție. Timpul a devenit simbolul principal al producției de bunăstare economică.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: