Conflictele de jurisdicții: instanța de la St. Petersburg a recunoscut prioritatea colegului italian. Legea internațională privată în acțiune
Ieri la dispoziția mea a fost o copie a definiției, pe care am menționat-o acum câteva zile în intrarea anterioară. Acest lucru face posibilă evaluarea deciziei făcute nu prin prisma emoționalității jurnalistice, ci numai din punctul de vedere al circumstanțelor constatate în ea și al conținutului său juridic.
Baza deciziei a fost următoarea: Reclamantul, cetățean rus căsătorit în Statele Unite cu un cetățean american, a dat naștere la patru copii în căsătorie, care erau minori la momentul respectiv. Cel mai mare copil sa născut în SUA, ceilalți trei se află în Italia. Toate cele patru au și cetățenie rusă. În definiție, circumstanțele relevante nu sunt remarcate deloc, dar se poate presupune logic că reclamantul are un pașaport american, precum și pașapoartele țărilor de naștere.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că, între Italia și Rusia în 1979, a fost încheiată o convenție bilaterală privind asistența judiciară în cauzele civile, care prevedea un regim de recunoaștere și executare a hotărârilor între ele. Ie Executarea deciziei instanței italiene din Rusia, în principiu, este posibilă.
În plus, procesul în sine a venit într-un mod sensibil, demonstrând minunile unui act de echilibrare intelectuală. Curtea a făcut în mod constant referire în primul rând la art. 409 ГПК, care stabilește recunoașterea și executarea hotărârilor instanțelor străine în Rusia, dacă acest lucru este prevăzut în tratatul internațional încheiat de Rusia. Apoi a reamintit unul dintre cei stabiliți în Art. 25, motivele Convenției bilaterale menționate mai sus pentru a refuza recunoașterea și executarea hotărârilor italiene, și anume, „dacă în curtea părții contractante este o chestiune de un pachet între aceleași părți cu privire la același subiect și de către baza, încântați să dea în judecată în instanță partea solicitantă ". După aceea, din anumite motive, se face referire la normele interne stabilite de competență și jurisdicția motivele pentru abandonarea declarației instanței de cerere, fără considerație, dacă în producerea acestui sau o altă instanță a instituit un caz mai devreme în ceea ce privește litigiul dintre aceleași părți cu privire la același subiect și din aceleași motive (articolul 222 din PCC).
În cele din urmă, având în vedere faptul că, înainte de adoptarea declarației de cerere în „instanța rus din Florența a fost făcută pentru a produce și este în producția de proceduri de divorț civile, subiectul care este problema determinării locului de reședință al copiilor și a pensiei de întreținere, adică . litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași motive „un tribunal rus a decis că“ luarea în considerare a Dzerjinski tribunal districtual din Sankt-Petersburg această afirmație Grin MA Se poate crea o situație în care două proceduri judiciare privind litigiul cu privire la stabilirea domiciliului copiilor și problema legate de pensie alimentară, poate avea rezultatul a două opuse și se exclud reciproc cu privire la conținutul deciziilor judiciare de către instanțele din diferite gosudarstv.Pri acest lucru, nici unul dintre aceste soluții Ea nu poate fi executată pe teritoriul altei țări, ceea ce este contrar sensului și conținutul Convenției Mezhuyev URSS și Italia privind asistența juridică în materie civilă, în 1979. "
În ceea ce privește reclamanții pretind pentru privarea de drepturi părintești ale unui inculpat străin în legătură cu acuzațiile de evaziune frauduloasă de pensie alimentară și abuzuri, în contrast cu celelalte cerințe nu sunt abordate în Italia, instanța bazat pe două considerente. Prima dintre ele este absența unei legături grave cu teritoriul Federației Ruse. Dzerjinski District Court a subliniat că pretențiile de jurisdicție pentru privarea de drepturi părintești este determinată de regulile generale ale CPC, și mai presus de toate arta sa. 28, adică în acest caz locul de reședință al inculpatului. El a reamintit, de asemenea, regula de artă. 402 Codul de procedură civilă că competența instanțelor ruse să se ocupe de cazurile în care sunt implicate persoane străine stabilite atunci când există o gravă cu caracter obligatoriu pe teritoriul Federației Ruse - la locul de reședință sau locul de proprietate - niciuna dintre care de fapt nu este stabilită.
A doua considerație este concentrarea dovezilor pe teritoriul unui stat străin. Deoarece privarea drepturilor părintești este o măsură extremă de responsabilitate, care este posibilă numai în cazurile de comportament vinovat, instanța de judecată a instanței ruse a considerat că cererile relevante trebuie luate în considerare la locul de reședință al pârâtului, adică în Italia. Curtea din această țară, în care familia a trăit recent, are mari oportunități pentru o evaluare adecvată a situației.
3. Concomitent, definiția Curții Districtuale Dzerjinski reflectă nivelul sporit de încredere între sistemele juridice (cel puțin din partea rusă). De fapt, el recunoaște că este mai bine să încredințeze soluționarea litigiului instanței din țară, a cărei posesie, pe baza circumstanțelor cauzei, are mai multe posibilități de evaluare completă și obiectivă a situației. În același timp, aceasta arată, de asemenea, că, din punct de vedere al ordinii juridice ruse, sistemul italian de dreapta poate fi asigurat cu încrederea necesară.
4. Definiția reflectă, de asemenea, logica lipsei legii și ordinii ruse, într-o serie de circumstanțe, dorința unui monopol judiciar internațional. Spre deosebire de legea și ordinea altor state, ordinea juridică rusă nu pretinde că consideră toate cazurile în sfera intereselor sale, limitându-se, dacă este cazul, la cele ale acestora, pentru care exclusivitatea jurisdicției sale este în mod expres stabilită. În același timp, participarea în cazul persoanelor cu pașaport rus nu poate fi singurul factor determinant pentru justificarea competenței.
5. În același timp, trebuie remarcat faptul că, în condițiile actuale, este puțin probabil ca realizarea dorințelor bune menționate mai sus să fie posibilă fără existența unui tratat internațional între țările interesate să rezolve situația. Disponibilitatea acesteia rămâne, cel puțin pentru instanțele de jurisdicție generală, o condiție indispensabilă, puntea dintre sistemele juridice, prin care este posibilă interacțiunea lor efectivă.
6. Aparent, artificialitatea interdependenței actualei situații de conflict cu legea și ordinea rusă a jucat un rol decisiv. Într-adevăr, în acest caz, cetățeanul rus face apel la statul rus de drept numai după ce atât în legea altei țări nu costum decizia ei, și probabil doar să slăbească consecințele sale negative.
Există motive întemeiate de a suspecta actele reclamantul în forum rea credință cumpărături, atunci când sunt tratați într-un tribunal din Rusia a făcut numai în scopul de a utiliza decizia pronunțată de ei în străinătate. În cazul în care reclamantul a fost mult timp trăiesc în țară, atunci când conexiunea cu Rusia este redus la intrările în pașaport, și faptul că copiii sunt înregistrate numai în ajunul de a merge în instanță - toate acestea au putut să nu joace un rol crucial, dacă nu direct în textul deciziei, că, cel puțin în mintea judecătorului care îl primește.
7. Din păcate, instanța, în trecerea definiției sale, nu a reflectat în nici un fel modul în care ia în considerare și poate afecta interesele a patru copii minori, despre care a existat o dispută majoră între părinți. În cele din urmă, la toate acestea, protecția "intereselor superioare ale copilului" ar trebui să fie scopul final al reglementărilor conflictuale în astfel de cazuri.
Trimiteți-le prietenilor: