Când studiază verbele frazale, lingviștii abordează invariabil problema stării celei de-a doua componente. În general, există două puncte de vedere principale cu privire la această problemă.
1. Toate verbele de mișcare iau parte la formarea verbelor frazale, verbele de stat relativ rareori funcționează ca primele componente ale verbelor frazale.
2. Când verbele sunt combinate cu cele de-a doua componente, utilizarea simultană a adverbelor de direcție nu este posibilă, totuși, adverbs dreapta, drepte, spate etc. pot fi înclinate.
3. Este posibil să conectați mai multe componente secunde cu un verb.
4. Este posibilă o inversare, în care cel de-al doilea component ocupă poziția din fața verbului.
5. Spre deosebire de serviciile de vorbire (prepoziții și particule) la care cercetătorii uneori fac trimitere la celelalte componente, ele sunt scrise cu majuscule în titlurile și subtitlurile.
Confirmarea naturii adverbiale a celorlalte două componente ale verbelor frazale poate servi, de asemenea, ca schimbări semantice care apar în timpul interacțiunii componentelor verbelor frazale. De exemplu, există următoarea interpretare a funcției postpositive (postpositive): ". modificările postpoziției, clarifică, completează sensul verbului la care se referă. De exemplu, puneți "pune" - puneți jos "scrie" (schimbare de valoare), du-te "du-te" - ieși "ieși, ieși" (mărește "mânca, mănâncă" (adăugiri la semnificația principală, întărire) "[Arnold I.V. 1985]. După cum se știe, funcția modificatorului unui sens verbal este tipic pentru adverbe, în timp ce prepozițiile servesc pentru exprimarea relațiilor dintre obiecte.
Plecând de la cele de mai sus, considerăm că termenul "adverb prepositional" utilizat de LA este cel mai de succes. Chinenova, M.P. Ivashkin, R. Quirk, E.A. . Dolgin etc. Printre adverbele prepoziționale includ în mod tradițional, următoarele elemente: a, la, cu, pe / la, de, peste, aproximativ, de, off, în jos, în sus, în, afară, etc. Conform elementelor de date M.P.Ivashkina formează zona de tranziție prin adverbe Propozițiile și posedă atât proprietăți adverbiale și prepoziționale. Cu toate acestea, oferta și adverbul sunt în diferite grade legate în fiecare dintre adverbele prepositionale. După cum scrie M.P. Ivașkin, polul de gravitație maximă față de formularea de prefixe. Proprietățile prepositionale sunt de asemenea pronunțate în, în, și sub. Creșterea volumului se observă în lexemelor adverbial despre aceasta, pe, spatele, peste, prin, trecut, peste, rotund, de-a lungul, în jurul valorii de, peste. pol adverbial pe această scară forma off, în jos, în sus, în [Ivashkin 1989: 385-389]. Diferența dintre cei doi poli ai adverbele prepoziționale în interacțiunea lor cu componente verb se manifestă prin aceea că elementele cu preponderență proprietăți prepoziționale sunt cuvinte cu semantica „pufos“ și într-o măsură mai mică decât alte adverbe prepoziționale, contribuie la formarea valorilor verbe idiomatic. Numărul verbe idiomatic (unități lexicale idiomatice) cu adverbe prepozitionale sus, afară, off, depășește în mod semnificativ în jos numărul aceleași unități cu al doilea component la, cu, de.
Astfel, se poate argumenta faptul că în dialectele prepositionale care sunt componente ale verbelor frazale predomină proprietățile adverbiale, ceea ce se confirmă atât prin proprietățile lor sintactice, cât și prin semantica interacțiunii cu componenta verbală.
SHOW / ÎNCHIDE LINII TOPICE
Trimiteți-le prietenilor: