Denumirea materialului: Bazele teoriei generale a traducerii (probleme lingvistice)
Caracteristicile scriptului asociat cu momentul creării sale și sarcina de traducere
Pe lângă chestiunea păstrării identității naționale a originalului tradus, se ridică și problema transferului culorii sale istorice. Epoca în care se creează o lucrare literară, își lasă amprenta asupra imaginilor artistice și în planul conținutului lor material și în planul lor de design lingvistic.
Desigur, literatura științifică și socio-politică, de asemenea, este marcată de pecetea epocii, dar din punct de vedere al problemelor de traducere, în comparație cu sarcinile de traducere a ficțiunii, este mai puțin important: baza vorbirii științifice - logice și terminologică, practic și necesitatea de a transfera lucrări științifice vechi ( lucrări ale științelor clasice ale secolului al XIX-lea și anterioare) apare relativ rar; în aceleași cazuri, atunci când apare, limba traducerilor în legătură cu interesele celui mai complet și accesibil transfer al conținutului este, de regulă, cât mai apropiată de cea mai modernă posibilă, deși fără modernizare inutilă. O excepție rară la această regulă este traducerea vechi - antice sau medievale - monumente ale gândirii științifice, transferul precis al care necesită un mod special de exprimare - cu utilizarea unora dintre sinonimele mai arhaice și abandonarea unor cuvinte contemporane specifice, în special - termeni care vă permite să selectați anumite culori însemnând înțelesul originalului și pentru a evita pericolul unui istoric incorect, adică o iluminare prea modernă a textului. Un exemplu de succes al unei astfel de traduceri îl reprezintă ediția operelor savanților medievali Abu Ali Ibn Sina (Avicenna) și Biruni, publicată de Academia de Științe a SSR uzbecă în limba rusă. Dar chiar și aici traducătorii nu refuză unele cuvinte moderne (de exemplu, "regimul"), dacă aplicarea lor nu provoacă nici o contradicție sau ambiguitate.
În ceea ce privește ficțiunea, lucrările create în diferite perioade ale istoriei sunt traduse constant; în grade diferite scoase din timpul nostru și scrise în limbaj; care este întotdeauna mai mult sau mai puțin, adesea - foarte semnificativă - o măsură diferită de limbajul modern al poporului, chiar și în istoria timpurilor moderne, fără a menționa perioadele celor mai vechi. În acest caz, problema transferului culorii istorice este practic rezolvată în legătură cu scopul principal al traducerii - de a familiariza cititorul modern cu un monument literar, care la momentul creării sale, de exemplu, pentru cititorul epocii sale era, de asemenea, modern; acest obiectiv este de a folosi traducerile în principal de limbi moderne, chiar și cu o astfel de selecție a elementelor de vocabular și gramaticale, care, în anumite cazuri, s-ar fi permis să observe perspectiva istorică corectă și să contureze „distanța de timp“, care ne desparte de momentul creării originalului.
Dezvoltarea diferitelor limbi a avut loc la rate diferite, în funcție de condițiile istorice ale vieții țării și ale populației. Acest lucru înseamnă că nu are rost ar fi să vorbim despre orice corespondențelor istorice în dezvoltarea diferitelor limbi: secolul XVII Rusă limba arhaică pentru noi decât pentru limba cititorului francez al aceluiași secol, pentru că limba rusă literară este ultimele trei secole a suferit modificări mai substanțiale , asociat în primul rând cu schimbarea bazei sale (Biserica slavonă, colocvial-rusă).
Nu este o coincidență faptul că istoria traducerii în Rusia (în secolele XIX-XX) nu cunoaște exemple în care vor fi lucrările literaturii occidentale europene din secolele XVI-XVIII. au fost recreate în limba rusă în același timp; ar fi chiar greu de imaginat. Încercările de a observa mai riguros și persistent perspectiva istorică prin recrearea culorii istorice a limbajului se fac numai cu ajutorul mijloacelor lingvistice mai târziu decât în momentul creării originalului.
Scopul căutării corespondenței istorice directe a limbii originale în activitatea traducătorilor sovietici nu înseamnă deloc libertatea de a traduce literatura din trecut cu ajutorul unui dicționar specific specific și a unei frazeologie. Utilizarea a cel puțin o parte din elemente în mod specific moderne de vorbire (inclusiv cuvintele la realitățile timpului și viața noastră), în mod inevitabil, a venit în conflict cu acțiunile de timp și de mediu transfera în zilele noastre, și în viață, să fie forțat asupra cititorului o idee de asociația nu este în concordanță nici cu originalul, nici cu textul de traducere din jur.
Traducerile operelor clasice ale literaturii occidentale care au apărut în ultima jumătate de secol, da o mulțime de exemple de eșec al modernismului, și servește ca mijloc principal (chiar dacă este negativ) pentru a recrea o perspectivă istorică. Iată un extras din "Călătoria sentimentală" a lui Laurence Stern în original și în traducerea lui AA Frankovskii:
„Orașul Abdera, notwith- în picioare Democrit a trăit acolo, încercând toate puterile de ironie și de râs pentru a-l revendica, a fost dintre cele mai josnice și mai destrăbălat oraș din întreaga Tracia. Ce otrăvuri, conspirații și asasinate, calomnii, pasquinades, și nu au existat progrese noaptea.
„City of Abdera, în ciuda faptului că a trăit Democrit, care a încercat întreaga forță de ironie și ridiculizare sa o rezolvi, a fost orașul cel mai josnic și destrăbălat în toate Tracia. Ce fel de otrăvire, conspirații și crime - ce fel de calomnie și calomnie, ce tulburare nu sa întâmplat acolo în timpul zilei - și chiar mai mult noaptea ".
Textul traducerii constă în cele mai frecvente cuvinte existente în limba rusă modernă, în strânsă corespondență cu originalul Sterne, al cărui vocabular, în partea sa predominantă, este încă pe deplin viabil. Textul tradus iese în evidență ca mai în vârstă, doar cuvântul „defaimarea“ (vii, cu toate acestea, în combinație frazeologice „rușine și rușine“, care, cu toate acestea, este acum folosit doar ironic).
Voi cita, de asemenea, următorul pasaj din Gargantua și Pantagruel de Rabelais (Cartea 3, Capitolul XXI) în traducerea lui NM Lubimov:
„Fără nici o ezitare, au plecat și a intrat în casa poetului, omul bun vechi au prins deja în agonie, deși el arăta veselă și sa uitat la viziune deschisă și clară a inclus. După ce l-au întâmpinat, Panurge a pus-o pe degetul inelului mâinii stângi, sub forma unui cadou dintr-o inimă curată, un inel de aur cu un safir minunat, mare de est; apoi, în imitația lui Socrate, ia dat un cocoș alb frumos - cocoșul a sărit imediat la pacientul de pe pat, și-a ridicat capul, a aruncat o privire fericită și a cântat foarte tare. După aceea, Panurge, în termenii cei mai inteligenți, la rugat pe poet să-și exprime și să-și exprime judecata cu privire la îndoielile pe care le-a provocat Panurge. intenția de a se căsători. "2
Astfel, utilizarea de arhaisme poate avea o bază mai profundă decât dorința de a crea efectul de „antic“. Deci, în aceeași traducere a Rabelais utilizare moderată a arhaisme, fiecare dintre acestea afectează claritatea culorii sale (dacă un singur cuvânt semnificativ sau un cuvânt funcție, sau formă slovoraspolozheniya), indiferent din punct de vedere al imaginii personajului, într-un discurs pe care a găsit, de exemplu, frate călugăr discurs Jean, atunci când el vorbește despre „Koty pufos“ personifica clasa judiciară greedy:
„Cine a luat mită de la pier mită, și așa cum se întâmplă întotdeauna - fratele motivat Jean. - Părinți actuali Pisici pufoși mâncat domnii buni că, befitted rangul lor, dedicat petrecere a timpului liber lui șoimi și câini de vânătoare, astfel încât aceste exerciții să se pregătească și să se întăresc în caz de război, pentru vânătoare nu este celălalt, ca un prototip de luptă, și Xenophon mirare El a spus că, din cauza vânătorii, atât de la un cal troian, a mers toți generalii viteji. M-am dezintoxicat om, dar eu spun așa, și eu cred. Sufletul acestor aceiași nobili, asigură Tsaptsarap, după moartea lor mutat în mistreți, cerbi, căprior, stârci, potârnichi, și alte animale, pe care le-au iubit toată viața și care caută „1.
( „Befitting“, „ordine“, „care“ în ghilimele), „ignoranță“, și bunul simț devine în discursurile lui Jean cu naturale pentru el ca și pentru un călugăr, obiceiul livrescă cuvinte și fraze care cerc, în general, și mici banalitate și simplitate ( „și modul în care întotdeauna se întâmplă“), precum și o parodie a zicători perelitsovki Gospel ( „care a luat mită de mită vor fi pierdute“ - -. Mie „care trage sabia va muri“) și unele caracteristici de colorat stilistice stau mai clar pe fundalul .
Intr-un alt studiu, NM Lyubimov - traducerea „Don Quijote“ Cervantes - utilizarea sporită a instrumentelor arhaice (lexicală și sintactică) imaginea umbrită de cavaler de la Mancha, ca persoană, care trăiesc în interior într-o lume fantastică și un cavalerism de modă veche și proza opusă a realității contemporane; aceeași umbrită și contrastul cu vernaculare, proverbe și zicători în replici Sancho.
Traducerile sovietice remarcabile ale clasicilor străini nu au trecut niciodată prin legătura dintre lucrare și epoci și trecutul care îi aparține în literatura epocii. În același timp, ei au luat în considerare posibilitatea de a aplica astfel de elemente de stil care, având o nuanță arhaică, nu ar evoca impresia de arhivare.
"Explorați-vă inima, draga cititor, și spune-mi dacă sunteți de acord cu mine sau cu mine. nr. Dacă sunteți de acord, în paginile următoare veți găsi exemple care explică cuvintele mele. "1
În cazul în care cererea nu este justificată de originalitate istorică arhaism a materialului tradus, dar a provocat doar un gust pentru cuvinte vechi, rare, pretentiosi, ca ceva de sine suficient, se creează o contradicție cu originalul, este o idee greșită despre el - caz, opusul tuturor dezasamblat anterior. Astfel, poetul simbolist Balmont, traducere Walt Whitman a introdus în poemele sale și tot felul poeticisms, inclusiv arhaisme. KI Chukovsky remarcă în acest sens:
"Whitman spune, de exemplu, pieptul, Balmont traduce sânul. Whitman spune steagul. Balmont traduce bannerul. Whitman spune că se ridică. Balmont traduce liftul. Balmont pare rușine că Whitman scrie atât de clar și brutal. El se străduiește să-i îndulcească poemele cu slavii "2.
Traducerea este calea către cunoașterea obiectivă a script-ul, și dacă arhaism aplicate necorespunzător, denaturează perspectivă istorică, distanțându-ne nearhaichesky originală, apoi cuvântul în mod deliberat modern, tradus textul vechi este extrema opusă, conduc la foarte diferite, perturbând impresia cunoscută depărtarea temporală a originalului sau a provoca controverse între situația de acțiune și contextul lucrării, pe de o parte, și stilul de traducere - pe de altă parte,
Rezultatele acestei voințe neordonat, desigur, în grade diferite, tangibile - în funcție de natura și cantitatea de modernizare a cuvintelor, relația lor cu contextul și gradul de motivare.
"Se spune că într-o vară o navă a venit din mare în gura râului Guava. Proprietarul navei, norvegianul sa născut, a fost numit Bergfinn. Era un om bogat, în vârstă și inteligent. Thorstein a mers la navă. El a renunțat mereu acolo unde mergea negocierile. Așa sa întâmplat de data asta. Norvegienii au căutat adăpost, iar Thorstein la invitat pe proprietarul navei, așa cum la cerut el. În timpul iernii, Bergfinn era necomunicat, deși Thorstein se comporta ca o gazdă ospitalieră. Norvegianul a fost foarte interesat de noi. "
(Traducerea lui M. I. Steblin-Kamensky) 1
Gradul neordonat creat pe fundalul verbului narativ precedent „interesat“ nesemnificativ tocmai pentru că fundalul la fel de arhaic, iar alegerea verbul este motivată de cea mai apropiată potrivire semantică a originalului.
grad ușor mai puternică de modernizare în textul „romane rusești secolele XV-XVI“, tradus BA Larin cu limba veche - care depinde de frecvența mai mare contrast cu fundalul cuvintelor, în unele locuri poveste - de exemplu, în povestea asediului Constantinopolului și luarea turcii sai:
„Vracheve aceeași chres toți judecătorii nosch pomozhenii truzhahusya despre el și ispravisha abia piept, locul vshiblennoe de impact.“ 2
„Pe podeaua locului nu este pre-sacrificare o sută, dar cu atât mai mult rastyashe, turci bo ve Lyceum priystuplshe vigoare și pogonyahu grazhan sever; Stratigi și nobilii, împreună cu Zustunius, sunt curajoși puternici2.
... Dacă Cezar nu se grăbea cu aleșii lui. "2
"Doctorii l-au operat toată noaptea, au reușit să fixeze pieptul deteriorat cu nucleul" 3.
"Lupta de la spargere nu sa abătut. Turcii au acumulat putere și au împins grecii înapoi. Și comandanții noștri militari, împreună cu Iustinian, au respins atacurile cu mare curaj și pricepere.
Pentru a ajuta la pauză, Caesar și garda sa s-au grabit "3.
Și, în sfârșit, ca un exemplu de abuz de mijloace de modernizare, se poate numi traducerea "Campaniei Lay din Igor", realizată de M. Tarlovski. Chiar titlul este deja "modernizat": "Discurs despre călăria calului lui Igor", iar primele linii ale traducerii sunt următoarele:
Tovarăși, vechiul bolov
Nu merită să începem,
Pentru a Igorev contur mars contur,
Raidul fiului lui Svyatoslav?
Vom incepe silaba cu discursul prezent,
Despre ce sa întâmplat:
Cantaretul nu are o recepție extraordinară,
Vechiul obicei Boyanov2.
În acest spirit, întreaga traducere este susținută. Cuvinte cum ar fi „raid“, „martie“, folosit ca termeni militari din timpurile moderne, tot felul de limbaj vulgar de uz casnic (cum ar fi cuvântul „Peck“) sau o cuvinte familiare de zi cu zi (cum ar fi „războinic“), din belșug împrăștiate în toată discuția de mai jos, conținutul cel mai contradictoriu al "Cuvântului" și căderea din stilul său. Ca urmare, nu este vorba de o traducere ca de un experiment, ci mai degrabă controversată.
Ca diverse tendințe și principii stilistice aplicate atunci când se convertesc timp produse-de la distanță, apoi, ca material, poate fi 1) utilizarea mijloacelor archaizing limbajului - artistic motivat sau nemotivat; 2) modernizarea - dând textului sau locurilor individuale culoarea sa modernă, motivată sau nemotivată; 3) neutralizarea culorii istorice, caracteristici de atenuare asociate acesteia, motivat de faptul că originalul a fost epoca modernă, și în cele din urmă, 4) o combinație a acestor tendințe. Faptul că aceste tendințe sau principii coexistă și pot fi chiar combinate în același transfer depinde de corelația dublă, care, pentru cititor general, și filolog, cercetătorul este o operă literară, trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, t. E. corelarea acesteia cu limba când a apărut, cu limba, cititorul modern prezent.
Trimiteți-le prietenilor: