În descrierea portretului a oricărui erou literar, există în mod necesar observații despre expresia feței, a ochilor, a vocii, a mersului, a gesturilor.
În descrierile persoanelor întâlnim sunt la fel ca înainte, repetarea epitete monosilabice: „Zâmbește strălucea pe fața ei frumoasă“;
metafore: "Lipsii ... au uitat ordinea serviciului, uitandu-se la frumoasa Helen cu o fata radianta".
Fața lui Helen, ca și zâmbetul pe această față, este invariabil și inexpresibil, fapt confirmat de trăsăturile lexicale de mai sus.
În orice portret ochi ocupă primul loc în importanță, printre alte portrete ale pieselor, deoarece, ca o oglindă a sufletului, ei pot spune despre o persoană aproape toate, sau mai degrabă, spune-ne despre ce e înăuntru.
Și Tolstoi loc special în arsenalul portretisticii ia imaginea de caractere pentru ochi. Prin transferarea ochi de expresie personajele lor Tolstoi dezvaluie procesele interne mai complexe care au loc în inimile lor, cele mai bune, emoțiile și sentimentele lor subtile. Prin urmare, Tolstoi nu este suficient pentru a descrie culoarea ochilor personajelor, el trebuie să treacă exprimarea acelor ochi, în opinia lor, pentru a prinde natura caracteristicii de caractere.
Despre ochii lui Helen să spun foarte puțin.
Epitetul „negru“ - dovada că, în ciuda tuturor truisme, ochii lui Helen, cel mai probabil, nu sunt oglinda sufletului, ci dimpotrivă, să devină un simbol al dualității Ellen naturii.
Este demn de remarcat faptul că Tolstoi indică culoarea ochilor Helen și doar de două ori vorbește despre expresia lor:
„... - Lasă-mă să vă prezint Frate - repezindu neliniștite ochii cu Natasha la Anatole, a declarat Helene (substantivul“ ochi „- din nou, ca parte a participle expresii verbale);
"Și-a imaginat-o la prima dată după căsătorie, cu umerii deschisi și cu privirea obosită și pasională".
Substantiv "ochii" în descrierile lui Helen Tolstoy folosește rareori, mai des - verbe, același cuvânt rădăcină "look":
"Ea a trecut. nu se uită la nimeni, dar zâmbește pe toată lumea ";
Helen privi spre Pierre și zâmbi.
"Helen sa aplecat înainte să-și dea locul și, zâmbind, sa uitat înapoi";
"A privit înapoi ... și a zâmbit";
verbul "se întoarse": "Contesa Bezukhova sa întors, zâmbind, la intrare."
Este demn de remarcat faptul că verbul „privi înapoi“ ( „pornit“) este întotdeauna însoțit de verbul „zâmbet“, care indică legătura indisolubilă dintre aceste două acțiuni, precum și un număr limitat de activități Helen doar aceste acțiuni, pasiv (chiar și parazitare) caracter al existenței sale.
Alte detalii despre portret
Restul detaliilor portretului lui Helen sunt menționate doar ocazional, ele sunt foarte nesemnificative. Aproape că o privează de aceste detalii, Tolstoi o privează de o imagine a unei anumite specificități.
Voce, vorbire, intonație
"Cu precizie aspră de vorbire, pronunțând ...";
"A râs disprețuitor"; "Vulgaritatea expresiilor."
Este demn de remarcat că în scenă cu Pierre Ellen vorbește "în franceză". Se știe că una dintre principalele funcții ale limbii franceze în roman este descoperirea convenționalității, artificialitatea a ceea ce se întâmplă.
În gesturi, gesturi, Helen arată aceeași liniște și admirație de sine, ușor de urmărit la nivel lexical:
"Said ... arătând frumusețea maiestuoasă care pleacă" (metaforă, transferul sensului prin similitudinea senzațiilor);
"Scaun în jos, frumos răspândirea pliurilor ... rochii" (epitet);
"Trecut între ... bărbați", "a mers între scaune" (nu trecut, și anume "între" (locuri de adverb)).
Nu uita că Helen face puțină acțiune și mișcări ale corpului (cele mai frecvente dintre ele - „avansat“, „sa transformat în jurul valorii de“), după cum reiese din numărul mic de verbe în text și frecvența acestora; și aproape fiecare dintre ele este însoțită de alte acțiuni ( „non-automate“).
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: