O eroare în declarație la rata zero a TVA nu este motivul pentru refuzul rambursării taxei. Pentru a dovedi aceasta în instanță, a fost posibilă și una dintre firmele din Moscova. Iar argumentele avocatului ei pot fi folosite nu numai de către exportatori
Confirmarea dreptului la cota zero de TVA pentru export este o sarcină dificilă: să colecteze întregul pachet de documente necesare, să aibă grijă să fie emise în mod corespunzător, să facă corect o declarație privind rata zero a impozitului. Între atâtea grijile, nu e de mirare și facem o greșeală prin completarea declarației.
A fost o "perforare" atât de enervantă care sa întâmplat la una dintre firmele exportatoare din Moscova. Susținând dreptul său de a restitui TVA-ul aferent intrărilor pentru două livrări la export, acesta nu a inclus în mod eronat valoarea uneia dintre ele în linia 130 a declarației la rata zero a impozitului. Toate celelalte date din declarație au fost corecte. Pachetul de documente care confirmă această livrare a fost, de asemenea, în ordine perfectă. În general, nu există nicio îndoială cu privire la restituirea impozitelor.
Totuși, în ceea ce privește TVA-ul la export, autoritățile fiscale, după cum se știe, au o rețetă implicită: să caute indicii pentru a nu returna taxa. Aparent, inspectorii, care au descoperit o eroare printr-un simplu control aritmetic, nu știau nimic despre compania care nu o bănuia. Iar pachetul de documente care confirmă livrarea la export care a fost gresit pierdut în linia 130 nu a fost nici măcar luat în considerare, refuzând imediat să restituie taxa de import datorată exportatorului.
Firma a aflat despre eroare, doar după ce a primit o decizie de a refuza returnarea taxei. Inspecția a refuzat să accepte declarația specificată, menționând faptul că au expirat deja 180 de zile de la livrarea la export, alocate prin codul pentru depunerea tuturor documentelor necesare.
Acolo, autoritățile fiscale au continuat să insiste asupra corectitudinii lor, argumentând că odată ce cantitatea de livrare la export nu este specificată în declarație, atunci nu se poate confirma faptul de export. Aceasta înseamnă că o eroare în completarea declarației nu ar trebui văzută ca o eroare, ci ca o lipsă de confirmare a dreptului de a aplica o rată zero a impozitului, în care firma însăși și "a semnat".
Drept răspuns, avocatul care a reprezentat firma în instanță, Andrei Tsarev, a încercat să dovedească faptul că declarația ca atare, exportul și, prin urmare, dreptul la restituirea impozitelor nu confirmă. Pentru că este destinat altcuiva. Din articolul 80 al Codului Fiscal rezultă că declarația servește la informarea funcționarilor fiscali cu privire la informațiile referitoare la calculul, calcularea și plata impozitelor, adică este pur informativă.
Documentele pe care exportatorul trebuie să le confirme pentru export sunt enumerate la articolul 165 din Codul fiscal. Și declarația în lista lor exhaustivă nu este menționată. Codul însuși, și anume articolul 176 alineatul (4), care stabilește motivele pentru returnarea TVA-ului, împărtășește aceste două concepte.
Mai mult, inspectorii, așa cum a atras atenția avocatului, au încălcat regulile de efectuare a unui control de birou, care sunt stabilite la articolul 88 din Codul fiscal. Și prin verificarea declarației privind rata zero și a unui pachet de documente care confirmă dreptul la aceasta, inspecția efectuează un audit la birou.
În plus, despre toate contradicțiile și greșelile pe care inspectorul le va găsi în declarație, el este obligat, în temeiul articolului 88 din Cod, să informeze compania și să solicite corecțiile necesare. Autoritățile fiscale nu pot face altceva în acest caz. Apropo, această regulă există doar pentru a împiedica inspectorii să pedepsească contribuabilii pentru greșeli și greșeli. La urma urmei, toți cei care nu se înșeală?
Prin urmare, fără a informa exportatorul cu privire la eroarea în declarația sa, autoritățile fiscale au acționat ilegal. Astfel, astfel cum a subliniat avocatul, ei au privat societatea de drepturile pe care le deține în temeiul articolului 21 din Codul fiscal - să explice inspectorului modul în care se calculează impozitul solicitat pentru rambursare.
Judecătorii au convins aceste argumente și au decis în favoarea firmei. Apropo, argumentarea avocatului poate fi folosită nu numai de către exportatori, ci și de toți cei care, din cauza unor greșeli în declarații, fără a da șansa de a le corecta, oficialii fiscali au calculat arieratele, amenzi și penalități.
Enciclopedie practică a contabilului
Trimiteți-le prietenilor: