Ca bază, să luați Carta, după cum se spune, și tu, dacă nu există instrucțiuni, folosește asta
Capitolul 9.1. Decizii ale reuniunilor
(1) Normele prevăzute în prezentul capitol se aplică cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege sau în conformitate cu procedura stabilită de acesta.
2. Decizia adunării, care legea leagă consecințele civile, produc efecte juridice pe care decizia adunării trimis tuturor persoanelor care au dreptul de a participa la această reuniune (membrii persoanei juridice, co-proprietari, creditori în caz de faliment și alții - membri ai civile comunitatea juridică), precum și pentru alte persoane, dacă aceasta este stabilită prin lege sau derivă din fondul relației.
1. Decizia adunării se consideră adoptată în cazul în care a fost votat de majoritatea participanților la ședință și, în același timp, la întâlnirea la care au participat cel puțin cincizeci de procente din numărul total de participanți în comunitatea juridică civilă în cauză.
Decizia adunării poate fi luată prin votul absenței.
2. Dacă există mai multe probleme pe ordinea de zi a reuniunii pentru fiecare dintre ele, se ia o decizie independentă, dacă nu se stabilește altfel în unanimitate de către participanții la reuniune.
(3) Se adoptă în scris un protocol privind adoptarea unei rezoluții a reuniunii. Procesul verbal este semnat de președintele ședinței și secretarul reuniunii.
4. În protocolul privind rezultatele votării interne se indică:
1) data, ora și locul ședinței;
2) informații despre persoanele care au participat la reuniune;
3) rezultatele votării asupra fiecărui punct de pe ordinea de zi;
4) informații despre persoanele care au efectuat numărarea voturilor;
5) informații privind persoanele care au votat împotriva adoptării rezoluției ședinței și au solicitat înregistrarea acestora în procesul-verbal.
5. Procesul-verbal al rezultatelor votului absent ar trebui să includă:
1) data la care au fost acceptate documentele care conțin informații privind votul membrilor comunității civile;
2) informații despre persoanele care au participat la vot;
3) rezultatele votării asupra fiecărui punct de pe ordinea de zi;
4) informații despre persoanele care au efectuat numărarea voturilor;
5) informații despre persoanele care au semnat protocolul.
(1) Decizia adunării este nevalidă din motivele stabilite de prezentul cod sau de alte legi, prin recunoașterea sa ca instanță (decizia atacată) sau indiferent de recunoașterea acesteia (decizia nulă).
O decizie nevalidă a unei reuniuni este contestată dacă legea nu implică anularea deciziei.
1. Decizia adunării poate fi recunoscută de instanță ca fiind nevalidă, cu încălcarea cerințelor legii, inclusiv în cazul în care:
1) a avut loc o încălcare semnificativă a procedurii de convocare, pregătire și desfășurare a ședinței, care afectează voința participanților la reuniune;
2) persoana care a vorbit în numele participantului la întâlnire nu a avut autoritate;
3) încălcarea egalității de drepturi a participanților la reuniune în timpul desfășurării acesteia;
4) a avut loc o încălcare semnificativă a regulilor de elaborare a unui protocol, inclusiv normele privind forma scrisă a protocolului (articolul 181 alineatul (3)).
(2) Decizia adunării nu poate fi recunoscută de instanță ca fiind nevalabilă pe motive legate de încălcarea procedurii de luare a deciziei, dacă aceasta este confirmată printr-o decizie a unei ședințe ulterioare, luată în conformitate cu procedura stabilită, înainte de emiterea unei hotărâri judecătorești.
(3) Decizia adunării poate fi atacată în instanță de un participant la comunitatea civilă relevantă care nu a participat la ședință sau a votat împotriva adoptării deciziei atacate.
Un participant la o ședință care a votat pentru o decizie sau sa abținut de la vot are dreptul de a contesta o decizie a unei ședințe în instanță dacă votul său a fost încălcat în timpul votării.
4. Decizia adunării nu poate fi infirmată de instanța de judecată în cazul în care votul persoanei ale cărei drepturi sunt afectate de decizia atacată nu ar afecta decizia și decizia reuniunii nu atrage după sine consecințe negative semnificative pentru persoana.
5. Decizia adunării poate fi contestată în instanța de judecată în termen de șase luni de la data la care persoana ale cărei drepturi au fost încălcate prin decizia, știa sau ar fi trebuit să știe despre ea, dar nu mai târziu în termen de doi ani de la data la care informațiile despre decizia a devenit public pentru participanții din comunitatea civilă relevantă.
6. O persoană care contestă decizia adunării, va notifica în scris participanților bine în avans a comunității juridice civile corespunzătoare cu privire la intenția de a face apel la o astfel de cerere în instanța de judecată și de a le oferi alte informații relevante pentru caz. Membrii comunității civile-juridice relevante, care nu a intrat în modul prevăzut de legislația de procedură, la o astfel de acțiune, inclusiv cele ale altor motive de a contesta această decizie în viitor, nu are dreptul să meargă în instanță cu cerințele privind contestarea deciziei, cu excepția cazului în care instanța constată motivele acestui apel sunt respectuoase.
7. Decizia contestată a adunării, recunoscută de instanță ca nevalidă, este nevalidă din momentul adoptării.
În cazul în care nu se prevede altfel prin lege, decizia adunării este nulă dacă:
1) adoptat pe o chestiune care nu a fost inclusă pe ordinea de zi, cu excepția cazului în care toți participanții comunității civile relevante au participat la reuniune;
2) luate în absența unui cvorum necesar;
3) adoptată într-o chestiune care nu este de competența reuniunii;
4) contravine principiilor de drept și ordine sau moralității.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: