Berlin, ca loc de acțiune al multor povestiri ale Hoffmann în mod inevitabil, ne conduce la întrebarea mai generală a spațiului artistic în care soarta personajelor sale se desfășoară. Este foarte diferit în domeniul de aplicare de conținutul semantic și artistic, de la antrenor e-mail aproape de un timp scurt pentru a trage împreună personajele, pentru a panorama maiestuos de pe dealul din oraș la malul mării, de la salon laic sau clubul filistin cu un comportament pre-programat vizitatorilor sale cele mai întunecate bolțile ale bisericii catolice, din crama cu obișnuiții sale ciudat la peisajul nordic dure în vecinătatea minei de munte.
De multe ori, acest spațiu apare sub forma a două planuri contrastante, punct de vedere geografic îndepărtate unele de altele, cele două zone de interes cultural și psihologică - Germania și Italia. Și în cazul în care alte țări - Franța (în „Mademoiselle Madeleine de Scudéry“ și „Fericirea Player“) și Suedia (în „minele Falunskih“) - acționează ca în cazul în care este izolat, închis, într-o legătură directă și fără echivoc cu intriga și sursele sale, opoziția consecventă a Germaniei iar Italia are un înțeles mult mai profund filozofic și simbolic.
Și aici ne confruntăm cu o tradiție comună romantică. Se merge înapoi la romanul „ani de predare Wilhelm Meister“, în cazul în care nostalgia pentru marginea caldă sudică, artele de acasă, insistent sunete în cântecele fetelor adolescente protejații lui Goethe ( „Știi marginea lămâi în floare ...“ - unul din manualul marilor poeme ale poetului).
Ca și alți romantici germani, de zi cu zi prozaic, atmosfera închisă a înapoiată germane se confruntă cu Hoffman Italia - țara promisă de artiști și muzicieni, bufonerie de teatru și măști de carnaval. Dar, la o examinare mai atentă se dovedește că nu este întotdeauna țara și locuitorii săi (sau vin de acolo) pentru a justifica iluziile romantice obișnuite. Italia Hoffman - nu este doar locul de nastere al lui Raphael și Veronese, Rosa și povești Salvator de comedie fantastice iubita lui venețian Carlo Gozzi. Este, de asemenea, locul de nastere al contelui Cagliostro, al cărui nume apare în mod repetat, în paginile de povești Hoffmann cu ostilitate constantă sau ironie. Este un alt Italia, este plină de anxietate, început de rău augur, distructiv pentru excentricele germane naive, cum ar fi klutz Erasmus Vorbitor ( „Aventuri în ajunul Anului Nou“) sau un artist nelinistiti Berthold ( „iezuit Biserica în G.“), sau visătorul înălțat Nathanael ("Omul de nisip"). Dr. Dapertutto, Giuseppe Coppola si profesorul Spalanzani, episodice, nici măcar numit după caractere „plug-in“ povestiri scurte în „magnetizator“ și „casa goală“, un negustor ambulant stradă, impunerea unor erou al oglinzii ei magice - toate mesageri ai acestui misterios și atrăgător pentru romantice conștiința țării, într-un fel pătrunde în soarta personajelor care fac irațional cu jet, fantastic (în romanul „Elixirul diavolului“, această linie poate fi urmărită în întreaga poveste). Cu toate acestea, Italia, ca o lume culturală auto valoroasă, concretizată în arte și sa mutat departe în timp, uita la noi din paginile „Doge și dogaressy“ și „Signor Formica“.
Aceste două zone culturale - Germania și Italia - acționează de obicei în acele romane în care tema centrală este arta și artistul. Pentru Hoffman zugravi Italia - vis de neevitat, sper să treacă liceu, pentru a realiza adevărata măiestrie. Dar aici se dovedește a fi vulnerabilă uneori - vanitatea mediului profesional, suprafața hobby tehnicism, omorând adevărata inspirație creatoare, pândesc un artist romantic, provoca o criză internă. Un sprijin real și consiliere perspicace nu provin de la artiști de renume și recunoscute și de necunoscut, iubitor de arta anonim. Scepticismul față de profesionalismul breslei înguste de multe ori sunete nu Hoffman a determinat dacă el propria experiență amară, aprobarea scară sale speciale de valori, in mod dramatic diferite judecăți cu general acceptate?
În cazul în care soarta pictorului cumva asociat cu Italia, muzica țară adevărată acționează de la Hoffmann Germania. Se arată prin reflecții critice grave despre muzica italiană, în cea mai mare parte opera. atracția ei virtuozității străină el contrastează muzica germană spirit. Dar, chiar mai important decât aceste diferențe, pentru tratamentul muzicianului Hoffmann în sine și locul său este în realitatea germană. Nu diva italiană capricios și capricios (în „Consilier Krespel“ sau „Fermata“), precum și o muzică dedicat într-o frenezie Capellmaister Johannes Kreisler pentru Hoffman întruchipează imaginea unui adevărat muzician. Acest personaj favorit, impregnată cu trăsături autobiografice, prinse într-realitatea germană, legată de legăturile sale tragice indisolubile. Percepția Acut dureroasă a lumii filisteni mulțumit de sine pragmatice, ostile artei adevărate apare deja în „Kreysleriane“, care a mers în jos în „Fantasy în maniera lui Callot.“ Dar această temă este pe deplin revelat în cel mai important, produsul final al Hoffmann - noi „credințe de zi cu zi Cat Murr, impreuna cu fragmente din biografia Capellmaister Johannes Kreisler.“ Aici sunt strâns legate Hoffman teme principale de creativitate: muzica ca sacrament sacru, ca întruchiparea Spiritului Infinit și disonanța tragice vise romantice și realitate.
Nominalizările lui Hoffmann, cu câteva excepții, sunt concentrate în trei colecții: "Fanteziile în felul lui Kallo", "Povestirile de noapte", "Frații Serapion". Fiecare dintre ele are propriul său chip, principiul său de cimentare, care determină unitatea interioară a cărții. În primul dintre ele, acesta este principiul stilistic formulat în titlu, care este descifrat în eseul introductiv scurt "Jacques Callot". O trăsătură distinctivă a modului faimosului artist francez Hoffmann vede în combinația bizară a unor principii fantastice și reale, umane și animale, în tratamentul ironic și îndrăzneț al oricărui subiect, chiar foarte grav. În cea mai generală formă, aceleași caracteristici pot fi atribuite lucrării lui Hoffmann însuși.
Dacă unitatea celei de-a doua colecții a "Povestirilor de Noapte" este determinată de comunitatea tematică (așa cum sa menționat deja mai sus), "frații Serapion" au o structură mult mai complexă și nu chiar povestea obișnuită.
Cu puțin timp înainte, Hoffmann a conceput, la sugestia editorului său Reimer, o colecție de povestiri scurte, care ar trebui să includă povestirile tipărite mai devreme, precum și cele noi pe care el și-a luat angajamentul de a le scrie. Toate acestea trebuiau unite printr-un cadru de conversații prietenoase. După înființarea "Frăției Serapion", numele original "Brothers Seraphim" a fost schimbat într-unul nou: "Brothers Serapion".
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: