Sfaturi pentru organizarea auto-educației


Sfaturi pentru organizarea auto-educației

Una dintre condițiile pentru îmbunătățirea calității activității unei instituții preșcolare este acordarea diferențiată a asistenței acordate profesorilor pe baza diagnosticării nivelului lor profesional. Sarcina educatorului senior este de a ajuta un anumit educator în rezolvarea problemelor care îi provoacă dificultăți sau fac obiectul intereselor sale. Cu toate acestea, eficacitatea muncii este determinată în ultimă instanță de munca independentă a profesorului, de auto-educație. Lucrarea constantă a profesorului cu privire la îmbunătățirea dezvoltării acestuia este importantă datorită naturii specifice a activității pedagogice care vizează dezvoltarea și creșterea copilului. Profesorul nu poate să facă fără o cunoaștere serioasă a fundațiilor pedagogice și psihologice ale educației și educației, fără cunoștințe și competențe complete în problemele prezentate de viața și activitatea profesională. Numai prin auto-educație și căutări creative profesorul va veni la stăpânirea sa. De aceea, eforturile permanente de auto-îmbunătățire ar trebui să devină nevoia fiecărui profesor al unei instituții preșcolare.













Auto-educația este o lucrare intenționată a unui profesor de a-și extinde și aprofunda cunoștințele teoretice, de a îmbunătăți existența și de a dobândi noi abilități profesionale în lumina cerințelor moderne ale științelor pedagogice și psihologice. Profesorul trebuie să studieze, pe parcursul anului universitar sau în altă perioadă, problema în profunzime, a cărei soluționare provoacă anumite dificultăți sau care este subiectul interesului său special.

Auto-educația unui profesor al unei instituții preșcolare este multi-facială și multilaterală. Direcțiile principale ale sistemului de auto-educare a cadrelor didactice preșcolare pot fi:



  • Cunoașterea noilor documente normative privind problemele educației preșcolare;

  • Studiul literaturii educaționale și științifico-metodice;

  • Cunoaștere cu noi realizări în pedagogie, psihologie copilului, anatomie, fiziologie;

  • Studierea de noi programe și tehnologii pedagogice;

  • Familiarizarea cu cele mai bune practici ale instituțiilor preșcolare;

  • Creșterea nivelului cultural general.

Realizând o abordare diferențiată în determinarea direcțiilor de conducere a dezvoltării profesionale a profesorilor, putem recomanda următoarele subiecte de auto-educație în funcție de experiența și experiența pedagogică.


Etape de lucru pe
autoinstruiască







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: