Povesti de sanie. Osetia episcopiei. Ediția este revizuită și extinsă. Traducere de la Ossetian Yu. Libedinsky. Cu un articol introductiv al lui V. I. Abaev. M, Sovetskaya Rossiya, 1978. Cuprins și scanare în format djvu »»
Epicul lui Nartovsky al Osetienilor
Timp de un an, au construit un magazin mare pentru întâlniri comune și festivități. Am vrut să pun o casă așa ca și Sirdon să-l laude. Și apoi, casa a fost construită, iar Soslan a mers după Syrdon și ia spus:
- Saniele s-au adunat și cereți să veniți să vedeți noua noastră casă.
- Ei bine, o să vin, o să văd, răspunse Sirdon.
Aici s-au adunat într-o casă mare din Nart. Toate sania erau asamblate și i-au cerut lui Sirdon:
"Spuneți-mi, vă place foarte mult noua noastră casă?" Nu găsiți în el ce defect?
Sirdon a examinat întreaga casă, a privit în fiecare colț și apoi a spus:
"E bine, e bine." Dar dacă ... - Și, după ce nu și-a terminat discursul, a părăsit casa.
Soslan la surprins și a întrebat:
- Unde te grăbești, Sirdon? Nu ne-ai spus nimic!
"Ce vă pot spune?"
- De ce ai spus "dacă"? Întrebat Soslan.
"Pentru că am spus că casa este bună, dar în mijloc este goală". - Și, fără a adăuga nimic mai mult, Sirdon a plecat. Soslan se întoarse și spuse saniei:
"Sirdon a păcălit casa noastră, a spus el - este gol în mijloc.
Ei au început să se gândească la sanie, care ar putea însemna acele cuvinte ale lui Syrdon. Și Soslan a ghicit mai întâi.
"La urma urmei, încă nu există nici un lanț agățat peste vatra în casă, așa că casa este cu adevărat goală în mijloc", a spus el.
Apoi, cravată o sanie grea nadochazhnuyu circuit de 58 și, atunci când ea a fost pregătită, de adaptare a acesteia, așa cum era de așteptat, în mijlocul casei peste foc, și din nou a trimis Soslan pentru Syrdon.
Când Sirdon a venit, i-au cerut din nou saniele:
"Uită-te acum: ce altceva lipsește în casa noastră?"
Sirdon a examinat din nou întreaga casă și a spus:
"E bine, e bine, dar dacă ..." Și a plecat din nou.
Acum Khamyts îl urmărea și, după ce îl prinde cu el, întreba:
"Sirdon, ne-ai numit casa noastră bună și totuși, după cuvintele tale, am auzit că ești nemulțumit de ceva".
- Casa este foarte bună, spuse Sirdon, dar partea de est este goală.
sănii gândit mult peste cuvinte Syrdon și ghicit că într-o clădire nouă, în colțul de est lipseste amanta, iar unghiul de sud-est, clar goală fără casnică. Apoi au invitat o femeie la o sanie, i-au îmbrăcat ca o mireasă tânără, au pus-o în colțul estic și au decis:
"Mergem ultima pentru Srdon."
Dar niciuna din sanie nu vrea să-l urmeze pe Syrdon. Și apoi a spus Hamyts:
- Mă duc după el. Dacă nu vrea să plece, îl voi aduce aici cu forța.
Hamyts sa apropiat de curtea din Syrdon și a chemat:
- Syrdon, ieși.
De mult timp Sirdon nu a răspuns la chemare, dar în cele din urmă a ieșit și a întrebat:
- Ce vrei de la mine, Hamyts?
"Toate saniele s-au adunat și te-au invitat să-ți vezi noua lor casă."
- Când stați în spatele mâncării și băuturilor, din anumite motive nu mă invitați! A spus Srdon. - Nu voi mai veni la tine! - Sa întors și a vrut să se întoarcă acasă.
Atunci Khamyz a amenințat:
"Va fi rău dacă nu plecați!"
Sirdon a ascultat, a urmat pe Khamyts. Dar a trecut pragul casei mari din Nart. Și din nou el a examinat casa pentru o lungă perioadă de timp și apoi a spus:
"Înainte, această clădire nu putea fi numită casă, dar acum este o casă adevărată.
Saniele erau foarte fericite când au auzit lauda lui Syrdon.
Dar Sirdon a fost supărat, și-a adus aminte de infracțiunea pe care a făcut-o Khamyts și a ținut în inima lui dorința de a se răzbuna pe el.
Khamyts a avut o vacă. Șapte ani nu este telilas ea a devenit grăsime înainte, nu numai din satul Nart, dar chiar și din locuri îndepărtate, oamenii au venit să se uite la vaca. Și toți au fost uimiți de ea. Era foarte mândru de vaca lui.
A decis să o fure.
Într-o seară, el se îndreptase spre carnea de vacă unde vaca se afla pe lesa. Dar, indiferent cât de greu a încercat Sirdon, nu putea să deschidă poarta puternică a grajdului. Cu nimic nu sa întors și sa gândit cum să ajungă la vacă și să o ia deoparte. Și ceva la fel a crezut. Într-o zi, când ziua este purtat pe și a trebuit să conducă vacile din pășune, a făcut drum spre hambar Syrdon Hamytsa și a ascuns acolo. Aici a venit șeptelul din pășune seara. Khamyz și-a adus bovinele în grajd și a închis ușa strâns. Syrdon stătea liniștit în magazie, și, de așteptare, când totul a fost aruncat într-un somn adânc, el a început să se îndepărta ușor ușa de la patutul de balamale. Și el a reușit cu ușurință și fără zgomot.
A adus vaca Syrdon Hamytsa și urmărit-o, dar nu la casa lor, care cunoșteau, și în celălalt, secretul pe care nimeni nu știa. Sub pod era casa secretă a lui Syrdon, și toată familia lui trăia în el. Sirdon însuși a trăit într-o casă pe marginea satului. A adus vaca Khamytsa în casa sa secretă, a ucis-o și de zi cu zi a fugit cu familia.
Khamyts a apucat - nu există vacă. Am început să caut atât în satul Nart, cât și în satele înconjurătoare, dar nu am găsit nimic. Deteriorat cu furie Khamyts.
Dar a venit un zvon despre el că vaca a fost luată din curte de Sirdon, nenorocul căruciorului.
"Ce mi-a rămas să fac? Gândește Khamyts. - Voi merge la lucruri o femeie.
El a venit la ea și a spus totul în ordine.
"Am venit să vă întreb dacă v-ați sfătui ceva?" El a spus.
Și femeia profetică ia răspuns:
"Chiar înainte de a veni la mine, știam despre vaca ta." Există o casă secretă lângă Syrdon, o locuință subterană. Unde este - nimeni nu știe și nici eu nu știu. Dar familia are o casă secretă în Syrdon.
- Cum poți să găsești locul ăsta? Întrebat Hamyts.
"Cine nu știe cățea lui Syrdon?" A răspuns femeii profetice. - Ea petrece noaptea în locuința secretă a lui Syrdon și în fiecare dimineață în zori iese. Trebuie să așteptăm și să o prindem. Când este în mână, legați firul de lână strâns strâns la picior și eliberați-o. Și tu o urmezi și cred că te va duce la casa secretă a lui Syrdon.
Hamistz a început să privească în dimineața câinele lui Syrdon. Apoi, într-o dimineață, a reușit să o prindă. El și-a legat șirul strâns strâns la picior și a lăsat-o să plece. Dar câinele nu se duce la casa lui Syrdon, se grăbește și nu vrea să-i dea stăpânului. Khamyts a început să bată câinele - cum altfel? El a bătut-o la moarte, iar apoi câinele a alergat și șirul a urmat-o și la condus pe Khamytsa.
Syrdon nu era acasă, iar familia lui era speriată când la văzut pe Khamytsa. - Și cum numai el ne-a găsit!
Cazanul era plin de carne și fiert. Hamyts a scos carnea, am dat seama că este gătită vacile sale din carne, și, incapabil să conțină furia lui, unul și doi copii a prins un Syrdon și le-a aruncat în oală.
El a suflat un foc puternic în vatră, și-a pus pe umerii ce mai rămăsese din vaca lui și la dus la el acasă. Apoi sa dus la Narta Nichas. Srdon a fost și el acolo, dar Khamyz nu a spus nimic și nu a spus nici un cuvânt. Și când Sirdon la văzut pe Khamyets, el a spus: râzând:
- Este o milă de Hamytsa, pentru că cineva mănâncă acum carnea vacăi și îi este foame!
"Poate că cineva din cazan își gătea carnea de vacă, dar acum carnea copiilor săi este gătită în acest cazan", a răspuns Hamyts.
parfum Syrdon inimii, că unele vai rău el abătut asupra, el nu a spus nimic și a mers în grabă Hamytsu acasă. El a sărit în casă, sa uitat în urmă și nu a văzut pe nimeni. "E timpul să luăm masa, unde au plecat ei?", Gândindu-l pe Syrdon. El a confiscat un dop mare, care servește pentru a scoate carnea din cazan, coborî în oală, motivul pentru care ea vede brusc dinții de o furculiță dependent oasele copiilor săi - asta e craniul, dar brațele, picioarele ... În primul rând amorțite Syrdon, a avut furca mâinile lui și apoi plâns.
"Nimeni altul decât Khamyts ar putea comite o astfel de crimă!" A spus Sirdon, plâns.
Apoi a scos din oasele cazanului tuturor copiilor lor, pliat oasele braț mai în vârstă decât fiul său și a fost o bază fandyra, venele care duc la alți fii ai inimii, a tras-o pe fandyr, asa douăsprezece corzi, pe lângă rămășițele copiilor lor, a lovit coardele și cântat și plâns:
"Sunt sărac, băieți, și nu pot să vă amintesc de voi. Dar, întotdeauna, atunci când oamenii sunt puse pe centru care oferă morții să fie comemorată numele în cerul luminos, cel mai mare băiatul meu - pe nume pentru că ai fost la nașterea unui „focar“ - Konaga.
Și apoi, chiar și mai tare, Sirdon a început să joace:
- Al doilea băiat, pe nume pentru că ai fost Uaraga la nastere, adica „genunchi“, și că, la amintirea morților vor fi puse pe genunchi, să fie amintirea ta. Al treilea băiat, Fuaga „damf“, ai fost chemat - așa că l-au lăsat, atunci când la înmormântare oamenii vor sufla pe fierbinte, acesta va fi amintirea ta.
De aceea unul câte unul a glorificat fiecare dintre fiii săi.
O groapă adâncă se afla în spatele ușii locuinței sale secrete, în această gaură îngropând rămășițele copiilor săi. Și-a luat propriul fandir și sa dus la nihas sanie.
Și a zis zidurilor:
- Cei ale căror inimi nu au cunoscut tristețe și nefericiri, să le asculte jocul fandirului.
Și așa a jucat pe furierul Syrdon, că întreg universul la ascultat. Cerul albastru urla și-și vărsa lacrimi. Animalele de pădure dărâmate au oprit vânătoarea și și-au coborât în tăcere capul la pământ. Păsările s-au adunat la Syrdon în turme și au plâns și s-au scufundat împreună cu el. Și poporul care stătea pe nyhas, sa plecat și și-a coborât capul, a gemut, iar grindina a răsărit lacrimi din ochi.
Și Sirdon se joacă cu toții în fandir și în șiruri îi spune lui narts:
- Narts, iată oferta mea. Lasă-mă să trăiesc printre voi.
Și, ascultând cântecul lui Syrdon, saniele spuneau:
"Cum putem înstrăina persoana care ne-a adus o astfel de comoară?"
Și apoi Uryzmag Syrdon a spus:
- Tu și cu mine, Sirdon, avem un singur sânge. Ești un frate pentru noi toți. Dacă nu doriți să ne dați o astfel de comoară, atunci veniți și trăiți cu noi. Și, ca un frate, ușile pentru toate casele noastre sunt deschise în fața ta. Și nu avem secrete de la tine.
Au luat sanișele din mâinile lui Syrdon Fandir și au spus unul altuia:
- Dacă și noi toți suntem destinați să piară, fandirul va rămâne pentru totdeauna. El ne va spune despre noi și oricine va juca pe el ne va aminti și el va fi al nostru pentru totdeauna.
58 În vremurile străvechi, vatra de la haszar din Ossetia (a se vedea dicționarul) era ocupată de o vatră cu un lanț suspendat deasupra ei, pe care era atârnat un cazan pentru gătit. Lanțul sacru era un altar în casa osetină, iar profanarea lui era considerată o insultă crudă pentru întreaga familie. Casa, unde nu era încă lanț de ponei, a fost considerată, așa cum se spune în legendă, goală și nelocuită. Lanțul era atârnat într-o atmosferă solemnă înainte de a intra în casă. Multe rituri și obiceiuri religioase osetine au fost asociate cu vatra și cu lanțul feroce.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: