Pentru astăzi, holdingurile sunt întreprinderi puternice și de succes din punct de vedere economic. Ei, în decursul multor ani de dezvoltare evolutivă, s-au dezvoltat într-o mai mare măsură în toate țările dezvoltate ale lumii. Fără excepție, țara noastră, Federația Rusă, în care drumul spre exploatație este de zece ori mai rapid decât alte țări, este și țara noastră. Crearea structurilor de holding și funcționarea lor are mai multe avantaje față de companiile singulare. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că societatea holding are posibilitatea de a crea lanțuri tehnologice închise, de la producția de materii prime la producția produsului final și de a le aduce consumatorului. În al doilea rând, ajută la economisirea de servicii de marketing, cumpărături și alte servicii. În al treilea rând, întreprinderile care fac parte din exploatație sunt interesate din punct de vedere economic nu numai de funcționarea eficientă a întreprinderii, ci și de alte entități care fac parte din exploatație.
La rândul său, apariția exploatațiilor implică o schimbare a formei întreprinderii și, în consecință, există o nevoie de a schimba abordările managementului în această structură. Există diferite tipuri de exploatații, în cadrul cărora se construiește structura organizatorică adecvată a managementului, a cărei alegere depinde, de asemenea, de amploarea activității. De exemplu, pentru integrate pe verticală care dețin structuri organizatorice mai puțin potrivite este funcția liniară și că, atunci când starea izolate una de alta dă cel mai slab rezultat în menținerea relației dintre unitățile structurale pentru conducerea holdingului, este important un mecanism flexibil de gestionare, care vă permite să gestionați rapid și eficient activitățile fiecărui angajat și divizie, fiecare filială. Un astfel de mecanism este necesar pentru a crește eficiența operațiunilor, pentru a obține profit, pentru a păstra un anumit nivel de vânzări. În acest scop, în exploatații, în combinație cu principiul controlului liniar, ar trebui utilizat un model de construcție funcțională a structurii corporative. O atenție deosebită este acordată definirii și delimitării corecte a domeniilor de responsabilitate, pentru a evita dublarea funcționalității. Prin urmare, datorită diversității tipurilor și amplorii activităților exploatației, a fost elaborat un model care reflectă modul în care se formează structura de conducere în unul sau alt tip de exploatație.
Tabelul1.2.1 Modelul structurii organizatorice a conducerii holdingului
Care este semnificația acestor trei integrații și care sunt caracteristicile lor? Integrarea verticală constă în combinarea mai multor etape succesive în producția unui produs. Acest lucru permite întreprinderii să reducă costurile tranzacțiilor și să accelereze procesul de producție. Integrarea orizontală este procesul de asociere a firmelor care produc același produs, care, la rândul său, poate reduce costurile prin economii de scară și pentru a elimina concurenți sau pentru a reduce impactul concurenței, care va consolida controlul companiei pe piață. Integrarea diversificată este procesul de unire a întreprinderilor care nu sunt direct legate de relațiile comerciale sau de producție. Acest tip de integrare poate fi atribuită băncilor ruse care își investesc fondurile în diferite proiecte de investiții.
De la un organizational de control al modelului de selecție holding structură arată că pentru o exploatație integrată pe verticală (vârtejuri), care este la scară diferită ar fi de a utiliza o structură de control liniar funcțional ca pentru deținerea integrată pe orizontală (GIH) a căror producție la scară mică. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că filialele VIC pot fi considerate situri de producție a căror gestionare se va baza pe principiile centralizării. La rândul său, planificarea centralizată a vânzărilor va contribui la programarea activităților tuturor locurilor de producție (filiale). Acum, în ceea ce privește GIH, scara de producție este mică și se află în aceeași regiune. În acest caz, exploatația implică, de obicei, nu mai mult de 10 unități de afaceri, care, la rândul lor, se încadrează în norma de controlabilitate. Unitățile de afaceri trebuie să fie subordonate societății centrale situate în regiune. Acest lucru va permite companiei în cel mai scurt timp posibil să se adapteze la situația schimbată de pe piață și să răspundă la aceasta în mod corespunzător.
În ceea ce privește exploatațiile integrate diversificate (DII), indiferent de amploarea producției, este necesar să se aplice o structură organizatorică specifică a managementului, numită structură de exploatație. Aceasta este o structură care combină o structură de diviziune, matrice modificată și structură organizatorică de rețea în care calendarele funcționale ale filialelor sunt direct subordonate șefului acestei filiale.
Principiul descentralizării, pus în conglomerate în anii '20. secolul trecut, a fost eficient în orice organizație de management. Lipsa concurenței și cererea ridicată au făcut posibilă câștigarea capitalului în orice industrie, chiar și într-unul nepromitic strategic. În condițiile economice moderne, tehnicile clasice de gestionare bazate pe gestionarea descentralizată în exploatațiile diversificate nu se justifică adesea. Cel mai dificil în gestionarea și dezvoltarea sunt exploatații diversificate, un rol-cheie, care este jucat de holding (de administrare), care nu numai că deține un interes de control în filiale, și are un impact direct asupra holdingurile administrative.
Compania holding este centrul de gestionare a proceselor organizaționale și economice din exploatație. Ea stabilește obiective specifice și dezvoltă direcții generale pentru dezvoltarea și funcționarea exploatației în ansamblu. Stabilește mijloacele, formele și metodele care vor asigura realizarea obiectivelor stabilite. Controlează procesul de atingere a obiectivelor și, dacă este necesar, face ajustări. Scopul principal al holdingului-mamă este de a asigura coerența și interacțiunea dintre filialele care constituie împreună un singur întreg. Prin urmare, societatea-mamă trebuie să aibă funcții excepționale care ar fi în competența sa.
Funcțiile foarte importante și cheie ale companiei-mamă sunt: managementul strategic al tuturor părților organizației; furnizarea neîntreruptă și gestionarea fluxurilor de trezorerie; atragerea de fonduri suplimentare; managementul personalului prin dezvoltarea și implementarea standardelor ferme; dezvoltarea managementului și motivării angajaților. Datorită acestor tehnici, holdingul este capabil să sporească eficiența atât în management cât și în activitatea întregii asociații în ansamblu.
În scopul de a promova dezvoltarea exploatațiilor în țară, guvernul ar trebui în primul rând, crearea condițiilor pentru funcționarea exploatațiilor, ceea ce ar contribui la atragerea de fonduri de investiții în producție, sporind astfel competitivitatea întreprinderilor exploatației. Pentru a rezolva aceste probleme, guvernul ar trebui să urmărească în mod activ politica de stat, care ar include măsuri, cum ar fi deținerea unui singur statut contribuabil, posibilitatea de a scăpa de taxe, ca urmare a mișcării fluxurilor de numerar în cadrul exploatației. După părerea mea, soluționarea acestor probleme va contribui la dezvoltarea holdingurilor în țară și va atrage investitori suplimentari, atât pe plan intern, cât și străini.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: